Nu există greșeală în diplomație.
Felul în care este numit un lider – președinte, prim-ministru, Excelență – înseamnă recunoaștere instituțională, respect, rang.
Așa că ceea ce, la Consiliul pentru Pace, a apărut ca o gafă a președintelui american în adresarea sa către președintele Nicușor Dan a fost un exercițiu foarte bine studiat, un mesaj lipsit de orice ambiguitate.
Greșirea titulaturii într-un astfel de context, asta nu e ceva benign.
„Un diplomat este ca apa uscată sau ca fierul de lemn”, spunea Stalin, el însuși, un tip ce nu putea fi ușor încadrat sub nicio specie de diplomație.
Protocolul diplomatic cere precizie la prima mențiune, în special.
Nu este loc pentru eroare. Menționarea greșită a titulaturii, mai ales dacă e însoțită de gesturi ce nu-și au locul în context, înseamnă lipsă de respect, diminuare a statutului, lipsă de prioritizare, lipsă de susținere politică.
Pare o gafă, dar este atent calculată și poate fi citită pe cel puțin două niveluri: 1) eroare de protocol (se mai întâmplă! Rar, dar se întâmplă!), atunci aceasta va fi justificată oficial și va fi catalogată drept „inadvertență”.
2) Ceea ce pare o gafă este un semnal public puternic (dispreț, neglijență, nu ai însemnătate politică).
Standardul diplomatic în protocol în cazul unei greșeli de adresare este fie ignorarea publică, fie o clarificare informală, iar principiul de bază este: „niciodată să nu jignești public dacă vrei cooperare”.
Când un președinte i se adresează altui președinte folosind o titulatură ierarhică mai joasă acest lucru este o retrogradare simbolică, „nu ajungi la mine”.
Ne amintim de gafa lui Biden, care i s-a adresat lui Rishi Sunak, fostul prim-ministru al Regatului Unit, cu apelativul „Mr. President” la o întâlnire la Casa Albă.
Tot Biden i-a zis lui Zelenski „Mr Putin” tot la Casa Albă – analizele de după eveniment din presă nu au putut să discearnă clar dacă a fost o eroare umană sau o poziție diplomatică, dar, în lipsa unei reacții oficiale a administrației prezidențiale, aceasta nu poate fi catalogată benign, „gafă”.
Este foarte adevărat că mass-media poate amplifica pagubele.
Chiar și presa poate scrie greșit numele unor persoane sau să le identifice greșit titulatura și asta nu din ignoranță.
După căderea lui Ceaușescu, numele fostului președinte se scria voit cu inițiale mici, pentru a sugera disprețul.
Un text aparent neutru conținând un mic typo (o greșeală de tastare) poate sugera mai mult decât textul în sine, ba mai mult, îl poate chiar compromite.
O aparentă greșeală de scriere poate să ducă la o poreclă de care să nu mai scapi ca persoană publică, nu neapărat politician.
Ne amintim de un text de prin anii 2000, când, în cotidianul România Liberă, numele lui Iliescu a fost înlocuit peste tot cu „Bunicuța”.
Greșeală ar fi fost dacă apărea doar o dată, dar când tot textul e presărat de „Bunicuțe”, asta devine un mesaj.