Săptămâna trecută, 99 de alergători din întreaga lume s-au angajat într-o competiţie istovitoare de 135 de mile (217,26 kilometri) de la cel mai jos punct sub nivelul mării din America de Nord până la începutul traseului celui mai înalt vârf din Statele Unite continentale, scrie AP.
Aveau la dispoziţie 48 de ore pentru a o parcurge. Puţini au terminat competiţia de atâtea ori ca Westergaard, un manager de proiect aerospaţial pensionat, deşi terminarea ei nu este garantată.
Când alergarea devine dificilă în acest deşert supranumit „iadul pe pământ”, Danny Westergaard îşi spune: „Încet şi constant” sau „lin ca untul”.
„A devenit un ritual de vară şi o reuniune de familie”, a spus el. „Mă simt acasă când sunt aici. Este tribul meu”.
Pentru al 37-lea an, ultramaratonul Badwater 135 a provocat sportivii să reziste pe întinderi ale acestui deşert uscat şi arzător. Cursa are loc în iulie, când temperaturile au urcat până la 54,44 °C. Chiar şi ca loc al extremelor, Death Valley nu este imun la încălzirea globală. Şapte dintre cele mai calde veri au avut loc în ultimii 10 ani, potrivit Serviciului Parcurilor Naţionale. Şi dacă emisiile de gaze cu efect de seră care încălzesc planeta continuă în ritmul actual, mai multe locuri ar putea experimenta temperaturi toride.
Timp de două zile, Westergaard a urcat şi coborât lanţuri muntoase, a trecut pe lângă dune de nisip şi câmpii sărate, a traversat oraşe pitoreşti şi vaste peisaje deşertice, la temperaturi de până la 47,22 °C. A încercat să zâmbească tot timpul, chiar şi când se simţea mizerabil.
„Te înveseleşte”, a spus el despre zâmbetul care îi face pe ceilalţi să zâmbească înapoi.