Șapte lucruri pe care nu ar trebui să le faci când mănânci în Italia

În fiecare an, milioane de călători se adună în Italia, mulți atrași de bucătăria sa îndrăgită. Însă, deși mâncarea italiană se găsește în întreaga lume, puțini vizitatori înțeleg pe deplin cultura culinară distinctă care guvernează mesele aici, potrivit BBC.

Mâncarea italiană este de fapt destul de simplă. Nu este foarte condimentată, iar preparatele sale sunt aromate cu ingrediente locale, de sezon. Mesele nu sunt niciodată grăbite și sunt considerate una dintre principalele plăceri ale vieții. Drept urmare, avem o serie de reguli nescrise care ajută la intensificarea acestor arome și la asigurarea că fiecare masă este savurată cum se cuvine.

Călătorii care încalcă fără să știe regulile noastre vor fi probabil priviți cu groază. Dar cei care le înțeleg vor avea o perspectivă asupra culturii culinare italiene și poate chiar un semn de aprobare.

Dacă vrei să mănânci ca un italian la următoarea ta vizită, iată șapte lucruri pe care nu ar trebui să le faci niciodată în restaurantele noastre.

1. Nu comanda un cappuccino după micul dejun

Poate ați auzit că italienii nu beau cappuccino după o anumită oră din zi, dar se pare că există confuzie în privința acestei perioade stricte. Este ora 10:00? Ora 12:00?

Iată trucul: nu cereți deloc un cappuccino la restaurant. Cappuccino se savurează la cafenea la micul dejun. Micul dejun italian este ușor, de obicei brioșă sau produse de patiserie, care se potrivesc bine cu un cappuccino cremos. Dar aceeași băutură spumoasă este considerată prea bogată pentru a fi servită cu mese mai grele și sărate, de aceea ridicăm din sprâncene când încercăm să o comandăm la prânz sau cină. Când italienii beau cafea după prima masă a zilei, aceasta va fi espresso sau macchiato.

2. Nu schimba ordinea mesei

Asemenea unei simfonii, mesele din restaurantele italiene se desfășoară în mișcări crescendo: antipasto (aperitiv), primo (paste), secondo e contorni (fel de mâncare din carne sau fructe de mare și garnituri de legume de sezon), dolce (dulce), caffè e amaro (cafea și digestiv). Ordinea permite aromelor să se construiască de la cea mai ușoară la cea mai bogată, terminând cu un shot de cafeină sau alcool care stimulează digestia. Puteți sări peste feluri, dar nu puteți schimba ordinea. Contorni sunt servite pe farfurii separate. „Aduceți-le pe toate în același timp” este o cerere extrem de neregulată.

În Italia, salata (insalata mista) nu se servește prima. În schimb, este o garnitură care se servește alături de felul principal de carne și constă în legume mixte asezonate cu ulei, sare și suc de lămâie. În restaurantele mai informale, unele tocănițe precum ribollita (pâine toscană cu legume) sau pasta e fagioli (paste cu fasole) sunt clasificate drept feluri de mâncare cu paste. Pastele nu sunt o garnitură.

3. Nu amesteca marea cu muntele

„Dar de ce nu pot avea parmezan pe fructele de mare dacă vreau?” În Italia, avem tendința să ne gândim la mare (fructe de mare) și monti (brânză și carne) ca la tradiții culinare distincte. Acestea s-au dezvoltat separat, iar obiceiul nostru de a le păstra ingredientele separate a continuat. Se crede că profilurile lor distincte de aromă concurează, așa că fructele de mare sunt rareori asociate cu brânzeturi maturate cu aromă puternică. Nici nu ai amesteca aromele în felurile tale de mâncare. După insalata di mare (salata de fructe de mare), folosește spaghetti alle vongole (spaghete cu scoici) și o frittura di calamari (calamari prăjiți), nu fettuccine alla bolognese și purcel de lapte.

În meniuri, puteți găsi preparate care conțin în mod deliberat fructe de mare și brânzeturi, cum ar fi pasta con cozze e pecorino (paste cu midii și brânză pecorino). Acestea sunt însă rețete consacrate cultural. Tradiția generală este de a păstra cele două lumi culinare separate, motiv pentru care dacă cereți parmezan pe spaghete alle vongole, italienii din jurul vostru se vor strâmba.

4. Nu cere înlocuiri

Îmi pare rău, dar în Italia, preparatele din restaurante nu pot fi personalizate. Anumite ingrediente, în mod tradițional, se potrivesc sau nu (vezi „mare și munte”). Pastele scurte sunt de obicei asociate cu sosuri mai groase, care pot fi „prinse” de crestele pastelor, în timp ce pastele lungi sau umplute sunt, în general, asociate cu sosuri mai fine. Nu ai cere niciodată ca un fel de mâncare să fie preparat cu un ingredient diferit. Acest lucru este perceput ca o subminare a felului de mâncare – și a judecății bucătarului.

Este în regulă să menționezi alergiile și cerințele dietetice și să întrebi dacă un ingredient care poate provoca disconfort gastrointestinal (ceapă, ardei, roșii, usturoi) poate fi omis. Mulți bucătari vor fi bucuroși să inventeze ceva special pentru tine. Ceea ce este dezaprobat este reproiectarea unui fel de mâncare.

5. Nu părăsi regiunea

În afara Italiei, restaurantele servesc „mâncare italiană”. Însă conceptul de „Italia” nu a existat decât la sfârșitul anilor 1800, când ceea ce era pe atunci un mozaic de regate și state independente a fost unificat. Identitatea „italiană” este încă în evoluție, iar mulți dintre noi ne identificăm mai întâi cu regiunea noastră, apoi cu națiunea.

Bucătăria italiană este, de asemenea, puternic regională. Prețuim mâncărurile și produsele culinare endemice ca pe niște bijuterii. O scurtă sugestie: mergeți la Napoli pentru a mânca pizza în locul său natal, apoi mergeți mai la sud pentru a vă delecta cu limoncello făcut din lămâi Amalfi pe Coasta Amalfi. Pesto este originar din Genova. Pentru cacio e pepe și carbonara, mergeți la Roma. Florența este renumită pentru fripturile sale florentine groase și suculente, în timp ce Veneția este epicentrul culturii aperitive, care se desfășoară în bacari (baruri rustice) cu cicchetti (tapas de mărimea unei îmbucături) și ture de Aperol Spritz.

Dar acesta este doar vârful aisbergului culinar delicios. Fiecare sat și oraș are un fel de mâncare faimos, o pâine prețioasă sau un fruct prețuit. Întrebați pentru ce este cunoscut orașul înainte de a comanda.

6. Nu te grăbi

A mânca la un restaurant din Italia este un ritual social, nu o tranzacție digestivă. Datorită gamei noastre largi și languroase de feluri de mâncare, prânzul sau cina pot dura ore întregi, permițând o pauză între feluri de mâncare sau poate chiar un sorbetto al limone (sorbet de lămâie) delicios. Pauzele sunt pline de conversații animate. Râdem, dezbatem, alegem mai mult vin.

Dacă ajungi la cină când o fac italienii, de obicei după ora 21:00, așteaptă-te să termini aproape de miezul nopții.

7. Nu sări peste amaro

Sfârșitul unei mese italienești este marcat cu o dulce, o cafea (espresso sau macchiato, evident) și un amaro.

Amaro înseamnă literalmente „amar”. Preparate în mod obișnuit cu coajă de citrice, coji de nucă sau plante medicinale, amari sunt într-adevăr un gust dobândit, dar nu există nimic mai bun pentru a te readuce la normal după o masă sănătoasă. Amari sunt foarte regionali, așa că întreabă despre specialitatea locală sau, mai bine, dacă au ceva făcut în casă.