Șefa Curții de Apel București: „Avem un dosar înregistrat în 2022 pentru fapte din 2006. E vina judecătorului că se prescrie?”

Declarațiile au loc pe fondul tensiunilor generate de documentarul Justiție capturată, publicat în decembrie 2025, care a susținut, prin exemple și mărturii, că dosare importante ar ajunge să se stingă prin prescripție și a ridicat întrebări despre funcționarea instanțelor și dinamica din jurul completurilor. După apariția documentarului, CAB a organizat o conferință de presă (11 decembrie 2025), intens mediatizată, în care au existat poziționări publice puternice și controverse legate de acuzațiile din investigație.

Între timp, Inspecția Judiciară a anunțat la 5 februarie 2026 concluziile verificărilor demarate după documentar, afirmând că nu ar fi identificat nereguli la Curtea de Apel București și că prescrierile ar fi fost tratate drept o „coincidență temporală”.

Liana Arsenie, șefa CAB, despre referendum în justiție: Nu știu cum am putea să îi dăm curs

Șefa Curții de Apel București respinge acuzațiile de „teroare” după investigația Recorder: „Nu există niciun fel de teroare în interiorul CAB”

„Dosar înregistrat în 2022 pentru fapte din 2006. Și este vina judecătorului că se prescrie?”

Vorbind de prescipție, șefa CAB a dat exemplul unui dosar aflat pe rol, „înregistrat în 2022 pentru fapte din 2006”, ridicând întrebarea dacă este corect ca responsabilitatea prescrierii să fie pusă exclusiv pe judecător. Declarația vine în contextul dezbaterii publice aprinse despre cauze tergiversate și prescripții în dosare cu miză mare.

„Procurorul nu este judecător”

Arsenie a insistat asupra diferenței de roluri în procesul penal: procurorul „apără interesele generale ale societății”, dar nu stabilește vinovăția și nu dă soluția de condamnare sau achitare – acestea aparțin instanței. Totodată, a subliniat că, potrivit regulilor de procedură, procurorul trebuie să strângă probe atât în acuzare, cât și în apărarea inculpatului.

De ce „urmărirea penală trebuie să fie nepublică”

Judecătoarea a argumentat că faza de urmărire penală trebuie să rămână nepublică pentru a evita compromiterea vieții persoanelor prin expunere prematură („cătușe la mâini”, etichetarea publică drept vinovați) și pentru a nu induce așteptarea că un inculpat „trebuie neapărat găsit vinovat”. În această logică, a legat procesul echitabil de obligația judecătorului de a administra probele „în condiții de nemijlocire și contradictorialitate” și de a asigura un drept la apărare efectiv.

„Prescripția nu anulează garanțiile” și prezumția de nevinovăție

Arsenie a spus că intervenția prescripției nu ar anula obligațiile procedurale și nici garanțiile procesului penal, punctând că până la o hotărâre definitivă de condamnare, orice persoană trimisă în judecată este prezumată nevinovată.

În plus, președinta CAB, a precizat că o altă cauză a apariției prescripției, în viziunea sa, este felul în care legea a fost scrisă: „judecătorii nu suplinesc lacune legislative”

„Prescripția este și o consecință a pasivității legiuitorului din 2018 până la 2020. Judecătorii nu suplinesc lacune legislative. Și atunci nu se poate imputa judecătorului că intervine prescripția în condițiile acestor două coordinate”, a precizat Liana Arsene.