Animalele de companie și sănătatea mintală a copiilor: tipul animalului și durata relației pot face diferența

Atașamentul, definit ca acea conexiune emoțională profundă ce oferă unui copil sentimente de securitate și liniște. Alături de o figură de referință, acestea poate apărea, într-o oarecare măsură, și în raport cu animalele. Aceste legături pot juca un rol în stabilizarea emoțională, în cultivarea empatiei și a simțului responsabilității, precum și în stimularea interacțiunilor sociale, în special în primii ani de viață, arată The Conversation.

Totuși, aceste avantaje emoționale nu se reflectă întotdeauna, în mod direct, într-o stare de sănătate mintală superioară. În special când se evaluează aspecte precum anxietatea, depresia sau tendințele agresive.

Cercetarea INMA și informațiile verificate

Analiza își trage concluziile din informațiile colectate prin INMA Project (Infancia y Medio Ambiente). Acesta este un studiu de cohortă ce a monitorizat evoluția copiilor de la etapa prenatală până la vârsta de 6-7 ani. La studiu au participat circa 1.900 de familii. Ele au provenit din diverse zone ale Spaniei, incluzând orașe precum Valencia, Asturias, Gipuzkoa și Sabadell.

Mai mult de jumătate dintre locuințele implicate în studiu au găzduit un animal de companie la un moment dat. Cel mai adesea, acestea au fost câini, pisici, păsări, dar și animale mici precum hamsteri, iepuri, țestoase sau pești.

Pentru a evalua sănătatea mintală a copiilor, s-au luat în considerare atât manifestările de natură „internalizată”, cum ar fi anxietatea sau semnele depresiei, cât și cele „externalizate”, ce vizau comportamentul și interacțiunea cu mediul.

Inițial, a fost remarcat faptul că micuții care nu avuseseră niciodată animale de companie prezentau, în mod neașteptat, cele mai bune rezultate per ansamblu. Totuși, după ce s-au aplicat ajustări pentru variabile precum statutul socioeconomic, genul, vârsta și locația geografică, disparitățile dintre copiii fără animale și cei care au conviețuit permanent cu ele au devenit nesemnificative. Aici s-au evidențiat cazurile deținerii de câini și păsări.

Legătura dintre pisici și un risc crescut de dificultăți emoționale

O constatare deosebit de relevantă a cercetătorilor a vizat legătura cu pisicile. Copiii care trăiau alături de pisici la vârstele de 4-5 ani au arătat o probabilitate mai mare de a se confrunta cu probleme de sănătate mintală. Autorii studiului accentuează că aceasta nu este o relație de cauzalitate directă. Ar putea fi influențată de elemente precum comportamentul mai autonom al felinelor. Sau chiar de tendința unor familii de a opta pentru pisici în situațiile în care copilul manifestă deja cerințe emoționale particulare.

De asemenea, este adusă în discuție ipoteza unei potențiale influențe biologice. Aici se ține cont de asocierea bine-cunoscută dintre toxoplasmoză și anumite tulburări comportamentale. Aceasta este o infecție răspândită mai mult la pisici, fiind un argument dezbătut foarte aprig.

Animalele de talie mică și conexiunile durabile: un potențial factor de protecție

Dimpotrivă, copiii care au conviețuit în permanență cu animale de companie mici, precum pești, hamsteri, iepuri sau țestoase, au raportat un număr redus de dificultăți emoționale și comportamentale. Aceste specii oferă oportunități pentru interacțiuni constante și predictibile. Ele au generat un nivel minim de stres și sprijinind dezvoltarea autocontrolului, a capacității de empatie și a responsabilității.

Cercetarea indică faptul că o legătură continuă și solidă cu un animal aduce mai multe beneficii decât una sporadică. Iar acest lucru este vizibil mai ales în primii ani de viață.

O abordare nuanțată asupra animalelor de companie

Experții evidențiază că simpla prezență a unui animal de companie nu reprezintă o asigurare automată a unei sănătăți mintale superioare pentru copii. Influența reală este determinată de specia animalului, de vârsta copilului, de constanța relației și de mediul familial.

Cercetătorii, proveniți de la instituții academice precum Universitat de València, subliniază necesitatea unor investigații suplimentare. Acestea trebuie realizate în special pe categorii de vârstă mai avansate, pentru a decodifica mai bine modul în care animalele de companie contribuie la evoluția emoțională pe termen lung.