Ce înseamnă să fii o persoană neurodivergentă: tipuri, simptome și provocări

A fi o persoană neurodivergentă înseamnă a avea un mod de a procesa informația și de a experimenta lumea care diferă de standardul considerat tipic sau neurotipic. Persoanele neurodivergente pot avea abilități și perspective unice, valoroase în diverse contexte. Totuși, ele se pot confrunta și cu provocări în domenii precum comunicarea, interacțiunea socială, reglarea senzorială sau organizarea, scrie Psicologia-online.es.

Este important să recunoaștem și să respectăm diversitatea neurodivergentă și să lucrăm pentru a crea medii incluzive care să permită tuturor să prospere și să contribuie în funcție de abilitățile și nevoile individuale. În acest articol de Psicología-Online, îți oferim informații despre ce înseamnă să fii o persoană neurodivergentă: tipuri, simptome și provocări.

Tipuri de neurodivergență

În termeni generali, neurodivergența implică faptul că oamenii pot avea un dezvoltare superioară în anumite domenii și deficiențe în altele. Aceasta studiază modul de achiziție și procesare a informațiilor provenite din stimuli externi.

De asemenea, include analiza resurselor pe care le folosește o persoană pentru a-și desfășura activitățile zilnice și pentru a-și gestiona relațiile sociale, dar nu se manifestă întotdeauna la fel.

Afantazia sau incapacitatea de a vizualiza imagini în minte: cauze, simptome și câți oameni o au

Imagini sfâșietoare! O persoană prinsă sub dărâmături, la etajul 5, a fost filmată în timp ce le cerea salvatorilor să o ajute (VIDEO) | ULTIMA ORĂ: Care este situația pacienților

Cele mai comune tipuri de neurodivergență includ:

• Tulburarea de spectru autist (TEA): caracterizată prin dificultăți în comunicare, interacțiune socială și tipare comportamentale repetitive. Persoanele cu TEA pot avea interese intense și abilități remarcabile în domenii specifice.
• Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (TDAH): se manifestă prin dificultăți de concentrare, controlul impulsurilor și reglarea activității. Persoanele cu TDAH pot fi hiperactive, impulsive sau pot întâmpina dificultăți în organizare și finalizarea sarcinilor.
• Dislexia: implică dificultăți în înțelegerea conținutului scris, citire, scriere și ortografie. Persoanele cu dislexie pot avea abilități verbale și cognitive solide, dar întâmpină provocări specifice în procesarea limbajului scris. Totuși, pot avea un nivel intelectual peste medie.
• Sindromul Tourette: persoanele cu această condiție experimentează o varietate de ticuri, de la mișcări simple, cum ar fi clipitul sau ridicarea umerilor, până la expresii faciale complexe sau sunete vocale. Aceste ticuri pot fi perturbatoare și pot afecta activitățile zilnice, relațiile sociale și stima de sine.
• Sindromul Asperger: împărtășește anumite manifestări cu tulburarea de spectru autist. Persoanele cu sindrom Asperger au adesea interese intense în domenii specifice și pot avea abilități remarcabile în aceste domenii.

Simptome și caracteristici ale unui neurodivergent

Simptomele variază mult în funcție de condiție și de persoana afectată. Simptomele generale includ:

• Dificultăți în socializare: probleme în a interacționa eficient și satisfăcător cu ceilalți.
• Lipsă de empatie: dificultate în a înțelege emoțiile și perspectivele altora.
• Probleme de înțelegere a anumitor cuvinte sau expresii: dificultate în a interpreta limbajul figurativ, metaforele sau vocabularul tehnic.
• Preferința pentru activități rutinate: tendința de a căuta și a se simți confortabil în activități cu structură predictibilă.
• Dificultăți de adaptare la schimbări: anxietate sau disconfort în fața situațiilor noi.
• Sensibilitate senzorială: reacție crescută la stimuli auditivi, tactili, vizuali sau olfactivi.
• Stima de sine scăzută: evaluare negativă a propriei persoane și lipsă de încredere în abilități.
• Diferențe în dezvoltarea intelectuală: discrepanțe semnificative în abilitățile cognitive comparativ cu media populației.
• Incapacitatea de a controla impulsurile: comportamente impulsive sau nepotrivite.
• Mișcări corporale rigide și stereotipate: gesturi repetitive, posturi sau mișcări neobișnuite.
• Prezența izolat a unuia dintre aceste simptome nu indică neapărat neurodivergență; diagnosticarea corectă necesită intervenția unui specialist în sănătate mintală.
• Provocări ale persoanelor neurodivergente
• Interacțiunea socială: dificultăți în înțelegerea normelor și semnalelor sociale.
• Comunicarea: exprimarea gândurilor și emoțiilor poate fi dificilă, la fel ca înțelegerea limbajului nonverbal.
• Sănătatea mintală: risc mai mare de anxietate, depresie sau stres.
• Stigmatizare și discriminare: lipsa de înțelegere poate afecta stima de sine și bunăstarea emoțională.
• Autonomie și viață independentă: dificultăți în gestionarea activităților zilnice și planificarea viitorului.

Pentru a sprijini persoanele neurodivergente, este esențial să li se ofere oportunități de muncă adaptate, un mediu pozitiv, susținere familială și emoțională, precum și un spațiu de ascultare fără discriminare.