Cercetătorii demontează un mit despre pădurile Europei. Avertisment privind plantarea masivă de copaci

Europa nu a fost dintotdeauna acoperită de păduri dese. Timp de peste 20 de milioane de ani, continentul a fost dominat de peisaje cu arbori răzleți, poieni și pajiști pline de flori sălbatice, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii Universității Aarhus din Danemarca și publicat în revista Biological Conservation.

Descoperirile contestă ideea că pădurile dense reprezentau peisajul natural al Europei înainte de extinderea agriculturii și ridică semne de întrebare privind programele actuale de reîmpădurire, potrivit Science Daily.

„Studiul arată că practicile actuale de reîmpădurire sunt pe o direcție greșită – atât aici, în Danemarca, unde subvențiile sunt acordate doar pentru plantarea pădurilor dense, cât și în alte părți ale Europei. Acest lucru nu va fi doar dăunător pentru biodiversitate, ci va contrazice direct tipul de ecosisteme în care speciile europene au evoluat de-a lungul a milioane de ani”, a declarat profesorul Jens-Christian Svenning, autor principal al studiului.

Cum arăta Europa în urmă cu milioane de ani

Pentru a reconstitui peisajele continentului, cercetătorii au analizat dovezi care acoperă perioada de la Miocen, începută în urmă cu aproximativ 23 de milioane de ani, până în epoca preindustrială.

Echipa a studiat polen fosilizat, resturi vegetale, cărbune provenit din incendii străvechi, fosile de insecte și mamifere, precum și urme chimice păstrate în dinții și oasele animalelor erbivore.

Rezultatele indică faptul că Europa era un mozaic de păduri deschise, pajiști și spații cu plante cu flori, iar animalele erbivore de mari dimensiuni aveau un rol esențial în menținerea acestor habitate.

Rolul elefanților și al rinocerilor

Elefanții, rinocerii, bourii și bizonii contribuiau la menținerea spațiilor deschise prin pășunat, consumul vegetației și perturbarea solului. Dispariția multora dintre aceste animale și reducerea pășunatului tradițional au schimbat peisajele europene.

„Ecosistemele pe care le vedem astăzi în Europa nu mai au marile erbivore sălbatice care nu doar modelau peisajele, ci susțineau și biodiversitatea timp de milioane de ani. Cea mai dramatică schimbare a avut loc în mare parte în ultimii o sută de ani, când pășunatul tradițional extensiv a dispărut din zone întinse ale peisajului”, a declarat Szymon Czyzewski, autorul principal al studiului.

Cercetătorii au identificat și o legătură între aceste habitate deschise și specii precum ciocârliile, stăncuțele, hamsterul european și macii sălbatici, care existau cu mult înaintea agriculturii moderne.

Avertisment privind plantarea pădurilor dese

Oamenii de știință avertizează că plantarea unor păduri uniforme și dense nu reprezintă neapărat cea mai bună soluție pentru protejarea biodiversității. Multe specii europene au evoluat în peisaje care combinau arborii cu pajiștile și alte spații deschise.

În locul împăduririi uniforme, cercetătorii recomandă menținerea unui mozaic de păduri și habitate deschise, inclusiv prin reintroducerea marilor erbivore sălbatice.

„Eforturile de refacere ar trebui să pună un accent mai mare pe crearea și menținerea unor mozaicuri de păduri și habitate deschise, în special prin reintroducerea marilor erbivore care trăiesc în sălbăticie”, a concluzionat Svenning.