Crimă și pedeapsă în cimitirul Bellu / Cazul Poroineanu – crima tatălui, pedeapsa copiilor

Cimitirul Bellu e un agregator de istorie recentă.

Terenul pe care este acum a fost donat de Barbu Bellu, ministrul Cultelor și Justiției, tocmai în ideea de a găzdui numărul din ce în ce mai mare de bucureșteni decedați, într-o perioadă de mari schimbări sociale și economice, când marile orașe atrăgeau ca un magnet oameni din toate colțurile țării, pentru oportunitățile de aici.

Primii concesionari ai terenului au fost C.A. Rosetti și cezar Bolliac.

Agregator de artă, viață și istorie

Prima ceremonie de înmormântare a fost pentru fiica revoluționarului pașoptist, Elena, copilul de doar trei ani, rezultat din căsătoria lui cu Maria Rosetti, muza „României Revoluționare” , tabloul-simbol al Revoluției de la 1848, și prima femeie jurnalist din istoria României.

Cei doi au avut opt copii, dintre care doar patru au supraviețuit.

Elena a fost înmormântată la Bellu într-o ceremonie de un tragism sfâșietor.

Cimitirul Bellu se conturează, în societatea bucureșteană, ca un concentrat de artă, viață și istorie.

Aici sunt înmormântați majoritatea artiștilor, oamenilor politici, militarilor, aici este punctul lumesc al unor oameni-emblemă ai României.

Poroineanu e moșierul care crede că poate avea chiar totul, pentru simplul fapt că are doar bani

În acest microcosmos de istorie – o poveste dramatică: soții Poroineanu.

Totul a început de la moșierul Constantin Poroineanu, un tip extrem de bogat, un boier român de viță veche, care, într-una dintre călătoriile sale în Franța, se îndrăgostește de o fanțuzoaică.

O relație amoroasă din care se naște un copil, o fetiță.

Fata nu e adusă niciodată în România, Poroineanu o lasă ascunsă în Franța, dar contribuie la creșterea și educarea ei.

O poveste de dragoste cu nimic specială față de altele

Poroineanu mai are, însă un fiu aici, în România. Ajuns la vârsta maturității, pleacă în Franța, unde o întâlnește pe fata ascunsă a tatălui său.

Fără să știe că sunt frați de sânge prin tată lor, cei doi se îndrăgostesc și trăiesc o puternică poveste de dragoste, ba decid să se căsătorească.

Trăiesc în Franța o perioadă, însă, la un moment dat, decid să se întoarcă în România, unde descoperă adevărul.

Cei doi au un șoc.

Cazul Poroineanu e mai mult decât „Romeo și Julieta”

Mai multe nu se știu depsre acest caz, însă există legende care încearcă să acrediteze ideea că, incapabili să gestioneze șocul, cei doi aleg să se sinucidă.

Mulți compară povestea fraților Poroineanu cu cea a lui Romeo și a Julietei, însă, la o analiză mai detaliată, diferențele între cele două cazuri sunt de la cer la pământ.

În cazul îndrăgostiților din Verona, cuplul a fost distrus din exterior, pe câtă vreme aici, el a fost distrus dinăuntru, de către propriul ADN.

O documentare solidă a cazului nu există.

Se știe că a devenit un scandal public major în societatea vremii.

Devastat și bătrân, Poroineanu ridică monumentul funerar care îi urlă durerea

Bătrânul Poroineanu a ajuns în fața judecătorului, care, după unii autori, a fost condamnat la moarte, prin împușcare sau spânzurare (și executat relativ repede după judecată).

Alte versiuni înaintează ideea că s-ar fi sinucis înainte de executare sau că înnebunește.

Rar, se încearcă acreditarea ideii că sentința i-ar fi fost comutată.

În orice caz, devastat de tragedie, moșierul Poroineanu decide să le ridice celor doi un monument funerar pentru a păstra în timp povestea unei imposibile iubiri.