De ce ar trebui să le zâmbim câinilor. Ce se întâmplă în creierul lor când văd o față fericită

Publicat: 10 08. 2026, 18:47

Cercetarea a implicat în total 14 câini, care au stat foarte nemișcați într-un aparat de scanare a creierului, în timp ce le erau prezentate imagini cu fețe umane, potrivit BBC.

Fotografiile unor oameni fericiți, zâmbitori, au făcut ca o zonă a creierului asociată cu recompensa să „se aprindă” prin activitatea sa. Acest circuit al recompensei este partea creierului care se activează atunci când ne bucurăm de lucruri plăcute și ni le amintim, precum mâncarea gustoasă sau laudele.

În cazul creierului uman, ne referim adesea la acest fenomen drept „doza de dopamină”, declanșată atunci când câștigăm un joc sau chiar când primim un comentariu pozitiv la o postare pe rețelele sociale.

Câinilor le-au fost prezentate imagini cu fețe ale unor necunoscuți care aveau expresii diferite.

În cercetări anterioare asupra câinilor, aceeași regiune a creierului s-a activat atunci când aceștia anticipau o gustare delicioasă sau miroseau o persoană familiară.

O valoare pozitivă pentru câini

„Controlează motivația noastră de a face lucruri – dorința de a face lucruri”, a explicat Laura Cuaya, una dintre cercetătoarele principale ale studiului, de la Universitatea din Viena. „Prin urmare, această descoperire sugerează că fețele fericite, chiar și cele ale unor necunoscuți, au o valoare pozitivă pentru câini”.

Cuaya și colegul său de cercetare, Raúl Hernández-Pérez, au continuat să investigheze modul în care câinii răspund la alte emoții umane, prezentându-le imagini cu oameni care exprimau fericire, furie, teamă și tristețe. Însă circuitul recompensei a reacționat doar la fețele fericite.

„Câinii pot face diferența între emoțiile pozitive și toate celelalte, dar nu par să poată face diferența între diferitele emoții negative”, a declarat Hernández-Pérez, tot de la Universitatea din Viena, pentru BBC News.

Cuaya a explicat că, din perspectiva neuroștiinței, „creierul câinelui este foarte fascinant”.

Această cercetare contribuie la conturarea unei imagini despre modul în care mii de ani de conviețuire cu oamenii au făcut posibil acest lucru, modelând și modificând circuitele cerebrale ale câinilor.