NASA monitorizează cu atenție Anomalia Atlanticului de Sud, o regiune vastă unde câmpul magnetic al Pământului este semnificativ mai slab decât în restul planetei. Zona se întinde între America de Sud și sud-vestul Africii și afectează grav sateliții și echipamentele spațiale care o traversează.
„Câmpul magnetic este, de fapt, o suprapunere a câmpurilor generate de mai multe surse de curent”, a explicat geofizicianul NASA Terry Sabaka, citat de Science Alert.
Mișcarea fierului topit din nucleul extern al planetei generează câmpul magnetic al Pământului. În cazul Anomaliei Atlanticului de Sud, acest proces este perturbat de o masă densă de rocă, denumită Provincia Africană cu Viteză de Forfecare Scăzută și aflată la 2.900 kilometri sub Africa.
Slăbirea câmpului magnetic în această zonă permite pătrunderea mai ușoară a particulelor încărcate electric de la Soare, ceea ce poate duce la scurtcircuite sau pierderi de date în echipamentele aflate pe orbită. Potrivit NASA, „sistemele tehnologice pot suferi avarii permanente, motiv pentru care operatorii dezactivează temporar unele funcții când navele spațiale intră în zonă”.
Aceste particule sunt transportate de vântul solar și de erupțiile solare. În mod normal, câmpul magnetic al Pământului acționează ca un scut care le deviază, dar în zone precum Anomalia Atlanticului de Sud, unde acest câmp este mai slab, ele pot pătrunde mai ușor și pot interacționa cu sateliții sau alte sisteme aflate pe orbită.
Cercetările au arătat că zona de intensitate magnetică minimă din cadrul anomalei se deplasează și pare să se dividă în două celule distincte. Fizicienii au documentat acest lucru în urmă cu 5 ani, iar CubeSat-urile – sateliți sub forma unor cuburi de 10x10x10 cm, lansați frecvent de universități, agenții spațiale și companii private, au confirmat mișcarea și evoluția anomaliei, colectând date în timp real de pe orbită.
„Chiar dacă această perturbarea magnetică evoluează lent, ea trece printr-o schimbare de morfologie, așa că este important să continuăm să o monitorizăm prin misiuni continue”, spun experții NASA.
Cercetări mai vechi au sugerat că acest fenomen ar putea exista de peste 11 milioane de ani, ceea ce înseamnă că nu este un semn iminent al unei inversări globale a polilor magnetici, proces care, deși real, se întâmplă doar la sute de mii de ani. Ultimele studii, publicate în revista academică internațională Geophysical Research Letters, au descoperit că deviația câmpului magnetic din Atlanticul de Sud influențează și formarea aurorelor vizibile de pe Pământ, semn că efectele sale sunt mai ample decât se credea inițial.
Anomalia Atlanticului de Sud rămâne un mister, dar și una dintre cele mai atent supravegheate zone ale planetei. Prin studii, simulări și date culese de pe orbită, NASA încearcă să anticipeze posibilele evoluții ale acestei „gropi” invizibile din câmpul nostru protector. „Monitorizarea ne ajută să creăm modele și predicții”, spun cercetătorii.