Putem călători în viitor, dar ne-am putea întoarce vreodată în trecut? Un fizician a găsit un răspuns surprinzător

Publicat: 09 11. 2026, 12:46
23 iulie 2024: Această imagine compozită prezintă o regiune de formare a stelelor cunoscută sub numele de „Stâlpii Creației”. Aici, coloane înalte de gaz și praf de culoare gri se ridică de la marginea inferioară a imaginii, întinzându-se spre partea dreaptă, în sus. Având în fundal o ceață în nuanțe de portocaliu închis și roz, coloanele gri, cu aspect noros, sunt înconjurate de zeci de puncte luminoase difuze, în culori precum alb, roșu, albastru, galben și violet. Aceste puncte sunt stele tinere care emit radiații X și lumină în spectrul infraroșu. Coloanele, agitate de gaz și praf în mișcare turbulentă, se înclină spre dreapta, având mici ramificații care indică în aceeași direcție. Strălucirea difuză, stelele colorate și formațiunile de praf gri, care par aproape vii, creează împreună imaginea unor creaturi noroase ce par să tânjească după ceva aflat chiar în afara cadrului... Pentru a sărbători cea de-a 25-a aniversare a lansării sale, Observatorul cu raze X Chandra al NASA publică 25 de imagini inedite ale unora dintre cele mai spectaculoase obiecte cosmice. Aceste imagini, care includ date colectate de Chandra, demonstrează modul în care astronomia în raze X explorează toate colțurile universului. Combinând datele în raze X furnizate de Chandra cu informații de la alte observatoare spațiale și telescoape terestre – așa cum se întâmplă în multe dintre aceste imagini – astronomii pot aborda cele mai importante întrebări și pot investiga mistere vechi din întregul cosmos. Pe 23 iulie 1999, naveta spațială Columbia a fost lansată pe orbită, transportând telescopul Chandra – la acea vreme, cea mai grea încărcătură purtată vreodată de o navetă spațială. Sub comanda lui Eileen Collins, astronauții de la bordul navetei Columbia au plasat cu succes telescopul Chandra pe o orbită puternic eliptică, care îl poartă până la o distanță de aproape o treime din drumul către Lună. „Timp de un sfert de secol, Chandra a facilitat descoperire după descoperire, fiecare mai uimitoare decât precedenta”, a declarat Pat Slane, director al Centrului pentru raze X Chandra (Chandra X-ray Center), situat în cadrul Observatorului Astrofizic Smithsonian din Cambridge, Massachusetts. „Astronomii au folosit Chandra pentru a investiga mistere pe care noi...” (Credit imagine: © Chandra X-Ray Observatory Center/Cover Images via ZUMA Press)

Hongsheng Zhang, cercetător la Universitatea Jinan din China, a analizat condițiile în care un obiect ar putea reveni într-un moment anterior al propriei existențe. Lucrarea sa, prezentată de Euronews, arată că anumite proprietăți ale spațiului-timp împiedică formarea unor trasee care să permită întoarcerea în trecut.

De ce timpul ar putea funcționa ca o scară pe care nu putem coborî

Pentru a explica demonstrația, cercetătorul propune să ne imaginăm Universul împărțit în straturi succesive, asemenea treptelor unei scări. În anumite configurații ale spațiului-timp, lumina poate defini asemenea suprafețe, pe care un obiect obișnuit trebuie să le traverseze întotdeauna în aceeași direcție temporală. Oricât de mult ar călători, acesta nu ar putea reveni la momentul din care a plecat.

Albert Einstein. Sursa foto: Hepta

Explicația pornește de la geometria spațiului-timp descrisă de teoria relativității a lui Albert Einstein. Fizicienii numesc „curbe temporale închise” traseele ipotetice prin care un călător ar putea ajunge în propriul trecut, fără să depășească viteza luminii. Zhang demonstrează matematic că asemenea trasee nu pot exista într-o clasă de modele ale spațiului-timp care îndeplinesc anumite condiții geometrice. Cercetarea nu stabilește însă că Universul nostru respectă peste tot aceste condiții.

Două situații în care întoarcerea în trecut nu este exclusă

Demonstrația identifică și limitele argumentului matematic. Prima privește regiunile în care structura spațiului-timp este puternic influențată de rotație. În apropierea interiorului teoretic al unei găuri negre aflate în rotație, relativitatea generală permite configurații în care direcția timpului poate avea un comportament neobișnuit.

Anumite soluții ale ecuațiilor lui Einstein admit astfel existența unor trasee temporale închise. Asta nu înseamnă că oamenii ar putea folosi găurile negre drept mașini ale timpului. Nu există dovezi că asemenea călătorii sunt realizabile. A doua posibilitate ține de topologia Universului, adică de modul în care spațiul-timp este conectat la scară mare.

În unele modele teoretice, un traseu ar putea reveni la punctul de plecare chiar dacă un călător înaintează permanent în propria direcție temporală. Un exemplu des întâlnit în fizica teoretică este cel al găurilor de vierme, presupuse legături între regiuni îndepărtate ale spațiului-timp. Zhang subliniază că aceste posibilități nu demonstrează existența unei mașini a timpului. Ele arată doar unde nu se mai aplică argumentul său.

Călătoria în viitor este deja posibilă, potrivit lui Einstein

Spre deosebire de întoarcerea în trecut, deplasarea către viitor prin diferențe în trecerea timpului are o bază experimentală solidă. Teoria relativității arată că timpul trece mai lent pentru un obiect aflat în mișcare foarte rapidă, comparativ cu unul care rămâne în repaus într-un anumit sistem de referință.

Gravitația influențează, la rândul ei, ritmul în care funcționează ceasurile. Aceste efecte au fost măsurate experimental și trebuie luate în calcul inclusiv pentru funcționarea sistemelor de navigație prin satelit.

Astronauții de pe Stația Spațială Internațională experimentează asemenea diferențe. Potrivit Agenției Spațiale Europene, după șase luni petrecute pe orbită, un astronaut poate reveni pe Pământ cu aproximativ cinci milisecunde mai tânăr decât ar fi fost dacă ar fi rămas la sol. Diferența este minusculă, dar reală. Nu presupune deplasarea instantanee într-o altă epocă, ci trecerea timpului într-un ritm diferit.

Ce nu demonstrează încă noua cercetare

Studiul lui Zhang a fost publicat pe 24 octombrie 2026 pe platforma arXiv și nu trecuse, la momentul relatării Euronews, prin procesul de evaluare independentă. Rezultatele reprezintă o demonstrație matematică aplicabilă unor modele teoretice, nu confirmarea experimentală a imposibilității întoarcerii în trecut.

Cercetătorul precizează că lucrarea sa nu dovedește că orice formă de călătorie în timp este imposibilă. Întrebarea care rămâne deschisă este dacă Universul permite în realitate acele configurații neobișnuite ale spațiului-timp în care întoarcerea în trecut nu poate fi exclusă matematic.