Stereotipul masculului alfa, demontat de oamenii de știință. Femelele conduc, în realitate, mai des?

Masculi alfa sau dominația feminină?

Societățile de primate în care masculii „câștigă aproape toate confruntările agresive cu femelele sunt de fapt rare”, potrivit unui studiu publicat în revista PNAS. Studiul a constatat că în 70% dintre populațiile analizate există o ușoară înclinație spre un sex sau altul, ceea ce înseamnă că atât masculii, cât și femelele pot deține dominanța, arată o analiză The Week.

În plus, în 17% dintre cazuri s-a observat dominanță masculină, iar în 13%, dominanță feminină. Dominanța masculină „nu este o stare de bază, așa cum s-a presupus mult timp în primatologie”, a declarat Élise Huchard, ecolog comportamental la Universitatea din Montpellier și coautoare a studiului, pentru The Washington Post.

În cazurile în care un sex domină, acest lucru depinde de circumstanțe. Dominanța feminină apare în special la speciile în care femelele sunt „monogame sau au dimensiuni similare cu ale masculilor” și unde „femelele controlează reproducerea” și decid „când și cu cine se împerechează”, scrie El País. Dominanța masculină apare în grupuri în care masculii sunt „mai mari, trăiesc la sol și femelele se împerechează cu mai mulți masculi”.

Doar 30% dintre populațiile studiate arată o dominanță clară a unui sex. „Dominanța strict masculină” este „cu adevărat o minoritate a sistemelor”, a spus Huchard pentru BBC. „Nu ne așteptam să fie majoritatea, pentru că știam deja literatura destul de bine”, dar „sub 20% este probabil mai puțin decât ne-am fi așteptat”.

Conceptul de „mascul alfa” provine dintr-o carte despre ecologia lupilor din 1970

Conceptul de „mascul alfa” provine dintr-o carte despre ecologia lupilor din 1970. Autorul cărții a declarat ulterior că textul conținea afirmații inexacte. Chiar dacă ideea a fost demontată, noțiunea de mascul alfa a început să fie aplicată altor specii și chiar oamenilor.

„Credința că masculii sunt în mod inerent dominanți este, cel mai probabil, rezultatul faptului că cercetătorii și-au proiectat propriile prejudecăți și așteptări asupra comportamentului animalelor”, scrie El País. „Este dificil, chiar și pentru oamenii de știință, să se elibereze complet de subiectivitate, fiind influențați de societatea în care trăim”, a adăugat Huchard.

Există puține dovezi care susțin teoria inegalității bazate pe sex

Conceptul de bărbați care domină femeile s-a răspândit în cultură și politică, iar mulți se descriu drept masculi alfa. Cu toate acestea, „există puține dovezi care să susțină teoria că inegalitățile bazate pe sex la oameni provin de la rudele noastre primate”, notează The Washington Post. De fapt, „oamenii împărtășesc trăsături precum monogamia cu grupuri de primate care nu prezintă o dominanță masculină clară”.

Dinamicile observate în majoritatea comunităților de primate „se corelează destul de bine cu ceea ce știm despre relațiile bărbat-femeie în rândul vânătorilor-culegători, care erau mai egalitare decât societățile agricole care au apărut mai târziu”, a mai spus Huchard pentru AFP.

„Când ne gândim la putere în lumea animală ca fiind mai mult decât cine este cel mai mare sau cel mai agresiv, și recunoaștem formele economice de putere, cum ar fi influența pe care o au femelele controlând reproducerea, descoperim un peisaj extrem de complex al raporturilor de putere”, a declarat Rebecca Lewis, antropolog biolog la Universitatea din Texas, pentru The Washington Post. Cercetarea este „un pas important în înțelegerea presiunilor evolutive care duc la inegalități între sexe”.