Ion Cristoiu: Chiar n-a înțeles România, după umilirea UE de pe terenul de golf, că trebuie să se întoarcă la Licuriciul Cel Mare?!

De la alergarea președintelui Cehiei de către Hitler în jurul mesei, ca să-i ia o bucată din Cehia, nu am întâlnit un moment mai umilitor în istoria modernă decât cel petrecut acum în Scoția, pe terenurile de golf ale lui Trump, moment trăit de șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Stimați compatrioți, pentru noi, românii, Ursula este țarina. Nicușor Dan și cu Ilie Bolojan, care sunt șefii acestui regim, o văd pe ea așa sus, sus, sus și se gândesc cum să ajungă cu buzele la piciorușele ei.

Piciorușele ei sunt declarate obiectiv de interes național în România. Țarina s-a dus acolo, unde juca golf Trump, să discute acordul privind tarifele. Păi, oameni buni, este umilitor.

Nu știu, sigur că Trump a fost un bun pretext. A zis: bă, vino, că eu sunt mai aproape. Bă, dar era la golf. N-am auzit ca un lider politic să primească un alt lider politic în timp ce joacă tenis, golf sau face duș. Păi, următoarea fază este asta: se va duce Nicușor Dan și Donald Trump îl va primi la WC.

El, patron acolo, și Nicușor Dan, cum e el, ținând și cartela de la primărie, ascultând și zicând: da, da, aveți dreptate, dar știți, aveți grijă, mai ușor, că nu aud ce indicații dați. Bun. Era vorba de campania dusă de derbedeul, bătăușul din curtea școlii, și anume Donald Trump, care a constatat următorul lucru.

Ion Cristoiu: Vicepremierul Dragoș Anastasiu, fost consilier prezidențial, a denunțat public statul român de azi ca fiind un stat bandit față de oamenii de afaceri cinstiți. Discursul său a făcut parte din Războiul hibrid dus de Rusia împotriva României?!

Ion Cristoiu: Demisionînd prea tîrziu, Dragoș Anastasiu a reușit să vîre și mai adînc în rahat nu numai pe el, dar și pe Nicușor Dan și pe Ilie Bolojan

El are interesul să dezvolte economia americană. Această economie a fost nenorocită de președinți anteriori, care au subordonat economia americană intereselor, nu politice. Dilema era, spun unii, că Uniunea Europeană e aliatul nostru, avem interesul să păstrăm influența americană și au lăsat la europeni niște tarife mici, în așa fel încât piața americană era inundată cu produse din Uniunea Europeană, ca și din Japonia, ca și din China. Și Donald Trump vine cu niște idei de bun-simț.

Bă, stai, dar nu putem produce și noi? În consecință, creștem tarifele și, în loc să importăm vin din Franța, nu știu, facem și noi, că bănuiesc că au și ei vii, da? Nu mai spun, știți, povestea cu bananele, cu piersicile, când cumpărau portocale din Mexic, deși aveau și ei cu sutele. Bun. Și a făcut o șmecherie: a amenințat că, dacă de la 1 august nu se negociază cu el, pune 30% tarif. Uniunea Europeană trebuia să răspundă cum a făcut China.

Pune! Că, vă spun, China, când a auzit asta, a zis: eu pun 100%! Și Donald Trump, care e un bandit, a dat înapoi, că el nu intenționa să pună 100%. El doar zicea: hai mă, să negociem. La europeni a mai mormăit Macron, dar până la urmă au zis: bine, gata, și au acceptat.

Deci 15% în plus și au acceptat, pentru a reduce deficitul comercial, care este în favoarea Uniunii Europene și în defavoarea Americii, să importe gaz. Așa a venit Ursula și a zis: da, e foarte bine că importăm, chiar dacă gazul american e foarte scump, că noi nu mai vrem de la ruși. Așa, bun.

Stimați telespectatori, a fost un dezastru. O umilire a Americii, nu a Uniunii Europene. Și, în primul rând, umilitul numărul unu a fost Macron, pentru că el este de ceva timp și, și în chestiunea tarifelor, au zis că nu discută, da? Franța este protectoarea României.

Ea și-a pus președintele, pe Nicușor Dan, și premierul, pe Ilie Bolojan. Deci noi, la ora actuală, ca să-l parafrazez pe Traian Băsescu, sugem la licuriciul cel mic. Pentru că Traian Băsescu, când a formulat acea expresie, nu era vorba de a suge la un stăpân.

El spunea: bă, sunt doi licurici, unul mare, la Washington, și unul mic, aici, în Europa. Eu prefer licuriciul mare, da? Noi, spre deosebire de Traian Băsescu, Nicușor Dan preferă licuriciul mic. Adică, bă, această umilință pe care a primit-o Trump, cum să zic, în timp ce se simțea de la transpirație, la subțiori…

Bă, e posibil? Păi, mă, stimați oameni, noi n-ar trebui… Mă, avem experiență, încă o dată. Am mai fost o dată protejați de Franța, în 1940. Și Franța, ce-a făcut? Și-a pus mâinile în sân, s-a prăbușit într-o lună, l-a lăsat pe Hitler să intre în Paris și noi am rămas pe mâna Germaniei.

Poate ar fi momentul să ne întoarcem la licuriciul cel mare. Lăsați-mă cu licuriciul cel mic. Măcar în acest moment să fie o trezire în România. Gata! Optați pentru licuriciul cel mare.