7 argumente pentru care România are nevoie urgentă de Guvern. De un Guvern care să repornească creșterea economică

Doar 14-15% dintre români cred că România se îndreaptă într-o direcție bună. Indicele sentimentului economic atât la consumatori cât și la companii denotă neîncredere majoră. Apar deja prognoze repetate conform cărora România va avea cădere economică în acest an și că vom pierde între 2 și 4 miliarde euro din fondurile alocate prin PNRR. Aderarea la OECD trebuie finalizată cu succes iar agențiile de rating, Comisia Europeană, FMI și alte grupuri de investiții / creditori ai României se uită cu îngrijorare la criza politică și blocajele, pe alocuri, în formarea unui nou Guvern.

Trecute prin crize majore, populația și companiile din România si-au dobândit abilități de rezistență – de reziliență, cum se spune mai nou – în fața crizelor. Ne aflăm în prezent la capătul unei guvernări care a transformat o problemă bugetară – rezolvabilă – într-una economică profundă. O criză economică care, prost gestionată, a aprins fitilul unor crize suprapuse. Una socială, vezi căderea puternică a locurilor de muncă, adâncirea polarizării și a riscului de sărăcie, pe fondul unor căderi dramatice ale puterii de cumpărare (record în ultimii 15 ani la salarii și în ultimii 25 de ani la pensii). Și o criză politică, greu de rezolvat chiar și prin modelare realizată cu teoria jocurilor, nu mai vorbim atunci când intervin subiectivitatea umană, ideologia șl alte interese partizan – electorale. O criză a viitorului, văzând probabilitatea din ce în ce mai mare de intrare a României în ”capcana venitului mediu” – după cea mai ridicată viteză de convergență în ultimii 20 de ani! – o perioadă lungă cu rate mici de creștere economică, stagnare, pierderea competitivității industriale, emigrarea forței de muncă calificate, progrese marginale în standardele de educație și sănătate. Am scris de ani buni despre ”sufocarea” modelului economic și societal, un exemplu este analiza publicată acum un an pe platforma Mediafax „Lecția de macroeconomie. 10 argumente despre ”sufocarea” modelului românesc actual”, detalii aici.

Majoritatea românilor simt asta. În ultimul sondaj Avangarde, panica generată de confruntarea cu o criză economică depășește de 3 ori îngrijorarea privind războiul din Ucraina și de 4 ori îngrijorarea legată de apariția nedorită a unor probleme de sănătate. Într-un recent sondaj INSCOP, grija zilei de mâine, costul vieții și instabilitatea economică sunt în topul preocupărilor românilor. Majoritatea tăcută a României nu intră în jocuri de fanatism ideologic, nu intră în ”turme” digitale și nici nu consumă timp pentru a se informa complet despre dispute politice dintr-un partid sau altul. Îi interesează veniturile, puterea de cumpărare, inflația, șomajul, mersul economiei și al societății, explică profesorul universitar Cristian Socol, într-o analiză exclusivă pentru MEDIAFAX.

Și au dreptate. Probleme structurale acumulate în timp au fost exacerbate de managementul macroeconomic eronat în ultimul an. Indicatorii macroeconomici indică a prăbușire economică profundă, în ciuda injecțiilor masive din buget, fonduri europene, PNRR și alte împrumuturi de la BEI, BERD, Banca Mondială etc. Stresul și polarizarea socială ating niveluri record. Instabilitatea politică se manifestă acut. Toate, sub efectul contagiunii negative externe cauzate de șocurile geopolitice precum escaladarea conflictului din Ucraina și incertitudinea cu privire la acordul SUA Iran și redeschiderea strâmtorii Hormuz.

Aduc în discuție 10 argumente pentru care un Guvern trebuie învestit cât mai rapid în România.

1. Modificarea viziunii – o consolidare fiscal-bugetară inteligentă pentru refacerea creșterii economice, nu austeritate oarbă. Ultimul Guvern a fost demis în principal din cauza rezultatelor economice și sociale. Criza economică profundă, prăbușirea economiei reale, scăderea abruptă și dramatică a puterii de cumpărare, însoțite de explozia concedierilor și a șomajului, au destimulat activitatea economică, indiferent că privim la șocurile pe latura cererii agregate sau a ofertei agregate. În 2026, România și irlanda vor avea cele mai slabe performanțe, prognoza Comisiei Europene arătând că Irlanda va scădea cu 1,2%, iar România va crește cu un marginal 0,1%. Probabilitatea de scădere economică în cazul României în acest an este una ridicată, având în vedere evoluțiile lunare înregistrate în indicatorii economici până în prezent. Conform ultimei prognoze CE, comparativ, în 2026, media de creștere a PIB real în UE va fi de 1,1%, Polonia va crește cu 3,5%, Cehia și Ungaria cu 1,8% iar Bulgaria cu 2,5%. Vecinii noștri – țări candidate la UE – Moldova va crește cu 2%, Serbia cu 2,8% iar Ucraina cu 1,5%.

România are nevoie de un guvern care să repornească procesul de creștere economică. Schemele de stat pentru industria prelucrătoare, programele de garanții / contragaranții pentru IMM-uri (capital de lucru și investiții, mai ales în sectoarele care exportă și produc bunuri / prestează servicii cu valoare adăugată tehnologică ridicată și susținerea specifică a elementelor de cost în vederea creșterii competitivității), schema de stimulare pentru inovație și sectoare high-tech, precum și investițiile în abilitățile și formarea profesională, sunt doar câteva elemente care trebuie prinse în programul noului Guvern. România are nevoie de un guvern care să refacă plasa socială deteriorată, prin măsuri de protejare a puterii de cumpărare a populației vulnerabile și a celei active. Urgentă este implementarea măsurilor de ocupare pentru tineri (șomajul în rândul tinerilor a explodat în ultimul an, aproape unul din trei tineri este șomer în România).

2. Refacerea convergenței economice reale. Dacă nu se va întâmpla asta, riscăm să cădem din nou în periferie, deja pierdem consistent viteză de convergență. Deși România a avut cea mai mare viteză de convergență economică reală dintre țările UE în ultimii 10 ani, plusul se disipează în următorii ani. Pachetul de austeritate greșit fundamentat și implementat, amânarea măsurilor țintite de relansare economică și șocurile globale dinspre ofertă au un efect negativ major, cuantificat în ultima prognoză a Comisiei Europene și în alte rapoarte macroeconomice relevante – România se va menține în decalaj recesionist și în 2027, adică va produce semnificativ sub potențialul economic. Rata de creștere a potentialului economic (rata de creștere a PIB potențial) este oricum redusă la jumătate în anii 2025-2027 față de perioada 2023-2024, ajungând la 40% din rata de creștere a PIB potențial în Polonia. Dacă în 2024, România (77% din media UE) se afla peste Bulgaria (66%), Letonia (68%), Grecia (69%), Slovacia (75%), Ungaria (76%) și ajunsesem din urmă Polonia (78%), în anul 2027 Polonia se va desprinde de România (85% Polonia față de 78% România), ne va egala Ungaria (78%) și se vor apropia de noi Letonia (73%) și Bulgaria (70%). O spune ultima prognoză a Comisiei Europene.

3. Urgența finalizării PNRR și a aderării la OECD. România trebuie să maximizeze absorbția fondurilor europene și din PNRR, de notat aici că 76% din cheltuielile de investiții publice asociate BGC (conform ultimei execuții bugetare) sunt finanțate din fonduri europene nerambursabile și fonduri din PNRR. Îngrijorător, există din ce în ce mai multe opinii exprimate public ale decidenților din guvernul demis conform cărora România va pierde între 2 și 4 miliarde euro din PNRR ca urmare a neîndeplinirii condiționalitățlor (la care adăugați penalități enorme, conform mecanismului). Mai mult, reforma politicii de coeziune și a alocării fondurilor europene pentru perioada 2028-2034 ne prinde cu o capacitate redusă de negociere privind Cadrul Financiar Multianual și Fondul pentru Competitivitate (deja în alocările asociate Fondului de Inovare European nu contăm în ceea ce privește proiecte finanțate!). Riscul este imens. Finalizarea aderării la OECD ar ajuta la refacerea încrederii, creșterea investițiilor străine, costuri mai mici la împrumuturi, multiplicarea proiectelor industriale și tehnologice, un plus pentru ratingul de țară, consultanță pe adevărate reforme structurale (și nu vorbe), un impuls pentru creșterea productivității muncii și a salariilor. In plus, prezența în clubul țărilor dezvoltate, statistici, articole în presa economică globală relevantă s.a.m.d Finalizarea celor două procese ar da un impuls și pentru revenirea economică, pentru creșterea economică.

4. Dialogul macroeconomic / politici macroeconomice credibil. Urmează noi evaluări ale unor agenții de rating, trebuie menținute stabilitatea / predictibilitatea / încrederea. Indiferent de crizele politice inerente în democrațiile consolidate, un mecanism continuu de dialog cu investitorii / creditorii internaționali trebuie să existe. Nu poți dialoga credibil cu un guvern demis. În condițiile în care ai o dependență de finanțarea externă de 38-40% din totalul necesarului de finanțare (din care minimum 10 miliarde euro împrumuturi prin emisiuni de obligațiuni externe), trebuie să asiguri un dialog cât mai tehnic / argumentat. Dialogul Ministerului Finanțelor – BNR – Consiliul Fiscal cu creditorii / investitorii / instituțiile relevante trebuie continuat în afara oricărei instabilități politice. Asigurarea completă a respectării angajamentelor prevăzute în traiectoria de ținte de deficit din Planul Național Bugetar Structural 2025-2031 este prioritară. Mai mult, toate instituțiile, mecanismele și specialiștii care activează procedurile de stabilizare automată la nivel macroeconomic și lucrează intens la contracararea șocurilor își fac treaba, dar nu au putere și mijloace nelimitate – învestirea unui guvern stabil este strict necesară. Menținerea stabilității macroeconomice este condiție necesară pentru repornirea creșterii economice.

5. Deblocarea potențialului României în noul ciclu lung. Există un risc considerabil să pierdem startul în noul ciclu lung Kondratieff, consecința principală fiind degradarea persistentă a puterii economice și geostrategice regionale a României. În ciuda unor avantaje competitive, România intră întârziat și subpotențial în noul SuperCiclu Kondratieff (40-50 de ani), ce va fi orientat spre AI, Internetul Lucrurilor, big data, Machine Learning, editare genetică, biotehnologii și energii curate. Finalizarea războaielor multiple dintre puterile globale (la nivel tehnologic, militar, valutar și economic), cu goana după minerale rare, arme cibernetice, dominația AI și tehnologie militară de vârf, va muta competiția pentru un loc cât mai aproape de frontiera tehnologico-militară către țările din linia a doua. Unde și România ar trebui să lupte pentru un statut cât mai avantajos. Lipsa de înțelegere și viziune cu privire la acest proces în ultimul an precum și amânarea învestirii unui guvern stabil blochează potențialul României în această competiție, cu impact persistent în creșterea economică (în sine definit ca o mărire a potențialului pe termen lung).

6. Accelerarea tranziției către un nou model economic, de la o economie bazată pe import la o economie bazată pe producție, de la o economie bazată pe forța de muncă prost plătită la una bazată pe inovare și tehnologie de vârf. Trebuie depășit blocajul produs de modelul perimat al ”eficienței absolute a pieței libere”, al ”darwinismului social” și implementată strategia numită Productivism, care presupune cât mai multe investiții, producție și locuri de muncă bine plătite aici, în România. Stimularea investițiilor private (alături de cele publice), inclusiv prin debirocratizare constituie un mecanism prioritar de implementat – obiective precum reducerea sarcinilor administrative și de raportare (avize, autorizații etc) și a termenelor de aprobare cu 25-30% sunt fezabile. Modelul actual – bazat în principal pe producție intensivă în muncă prost plătită și consum intern alimentat de importuri – își arată insuficiența. România trebuie să se reorienteze spre inovare și tehnologii avansate pentru a ieși din „capcana venitului mediu” şi a crește productivitatea.

7. Fundamentarea unui Proiect de țară ”România 2040”. Mai precis, un document consensual la nivel de societate / politic, care să cuprindă obiectivele pe termen lung, liniile directoare cu privire la dezvoltarea economico-socială şi setul de politici publice alternative ce ar trebui implementate. Cinci mari ţinte tactice de atins până în 2040: România să depășească media UE privind PIB / locuitor la paritatea puterii de cumpărare; România în Zona Euro 2035; România – a 8-a economie a UE (în funcţie de PIB la paritatea puterii de cumpărare); România – lider regional în Europa de Sud Est/ Top 30 competitivitate și dezvoltare umană la nivel global; România în Top 30 dezvoltare umană (IDU) la nivel global (conform metodologiei ONU); România în rândul țărilor dezvoltate din UE la nivelul indicatorilor de dezvoltare sustenabilă și inovare-cercetare dezvoltare (conform metodologiei Comisiei Europene). Acest Proiect de țară tip Snagov 2.0 trebuie să fie coordonat de Președinția României, Academia Română, Banca Națională a României și Parlamentul României. Coordonarea executivă ar trebui să aparțină noului Guvern al României și să reunească toate forțele politice și actorii economici și sociali importanți (Universități, Patronate, Sindicate s.a).

Fără un guvern stabil și implementarea unei viziuni de dezvoltare, România riscă să rămână blocată în capcana venitului mediu. Fără schimbarea viziunii și a modelului economic și social, investiții și acces la piețe externe dinamice, potențialul de creștere de 4-5% din ultimii 20 de ani s-ar frâna la 1-2%. Ar fi afectate mai ales perspectivele pe termen lung – tinerii ar putea emigra în continuare masiv din lipsa oportunităților, problemele structurale (educație, infrastructură) ar fi greu de rezolvat. Ca efect nedorit, lentoarea asociată convergenței economice nominale și reale ne-ar țintui la periferia UE, din nou. Nu cred că ne dorim asta.