„Așa cum a procedat și în Educație, unde măsurile luate nu numai că nu au avut vreun impact semnifcativ asupra deficitului dar au creat haos și tensiuni uriașe în sistem, premierul Bolojan vrea acum să bulverseze și administrația publică locală. Logica e aceeași: sacrificii mari pentru oameni și comunități, beneficii financiare minore pentru stat”, spune Fifor, joi, pe Facebook.
Acesta afirmă că, în educație, creșterea normei didactice și tăierea posturilor auxiliare au generat economii contabile minime, de ordinul sutelor de milioane de lei – adică sub 0,4% din deficit – dar, pe termen scurt, „au distrus organizarea școlilor și au scăzut calitatea actului educațional, iar pe termen mediu și lung vor crește rata abandonului școlar și vor adânci probleme uriașe cu care se confruntă România în plan educațional”.
Deputatul PSD adaugă că în administrația locală, disponibilizarea a 13.000 de angajați înseamnă o economie netă de doar 1,15 miliarde lei/an – 0,06% din PIB. Fifor este de părere că această economie este nesemnificativă față de deficitul de peste 120 miliarde lei.
„În schimb, costurile sunt imense: blocaje la eliberarea documentelor, întârzieri la colectarea taxelor, pierderi de fonduri europene și tensiuni sociale accentuate în prag de iarnă. Datele comparative arată limpede că România nu are o administrație „supradimensionată”, așa cum s-a indus opiniei publice, cu bună știință, ani la rând. Din cei aproximativ 8,6 milioane de angajați, doar 16–17% lucrează la stat – exact în linie cu media europeană, unde ponderea este de 16–18% (Eurostat). Mai mult, state dezvoltate precum Franța sau Germania au procente chiar mai mari, iar țările nordice, considerate modele de eficiență și calitate a serviciilor publice, ajung la 25–30% din totalul angajaților (OECD). Diferența nu o face numărul, ci modul în care administrația este organizată, digitalizată și profesionalizată. Întrebarea legitimă în această situație este: cui folosește această măsură, dacă economia este insignifiantă? Nu bugetului, nu cetățenilor, nu comunităților locale”, scrie Fifor.
El adaugă că „nu întâmplător”, primari cu foarte mare experiență, atât în administrația locală cât și în cea centrală, precum Olguța Vasilescu (PSD) sau Emil Boc (PNL) au arătat în repetate rânduri că e „o decizie pripită și greșită”, „fără baze solide, bazată pe cifre și situații inexacte”.
„Și, cu toate acestea, premierul rămâne surd la orice analiză serioasă venită de la structurile asociative ale administrației sau de la primari cu experiență uriașă în gestionarea comunităților. În loc să asculte și să construiască soluții reale, preferă să-și satisfacă orgoliul nemăsurat, făcând din disponibilizări „cheia de boltă” a ideii sale de reformă. Doar că o cheie de boltă, dimensionată greșit, nu susține construcția, ci duce la prăbușirea ei. Oare nimeni nu i-a spus asta premierului? Sau pur și simplu nu a vrut să audă? Adevărata reformă, una extrem de necesară, urgentă și mereu amânată, este însă reforma administrativ-teritorială. Acolo ar trebui să se concentreze premierul, dacă vrea cu adevărat să intre în istorie pe un cal alb – lucru care pare să îi definească existența în acest moment, nu pe măsuri cu rezultate insignifiante și cu costuri sociale și administrative uriașe. Una peste alta, un lucru e cert: măsurile de austeritate trebuie să înceteze. Soluția nu stă în concedieri colective și în împovărarea populației, ci în reducerea evaziunii fiscale și în stimularea economiei, printr-un program care să pună accent pe investiții și pe creșterea productivității. Program prezentat deja public de președintele Sorin Grindeanu. Creștem economia, reducem jaful, colectăm și atunci cresc și veniturile la buget”, mai spune Mihai Fifor.
De altfel, Fifor spune că premierul a și admis public eșecul: „ținta de reducere a deficitului bugetar nu va fi atinsă cu pachetul său de măsuri de austeritate. Majorarea TVA și a altor taxe nu fac decât să crească inflația și să contracte economia. Alternativa propusă de noi este un sistem fiscal echilibrat, capabil să rezolve problema bugetară fără a genera inflație și să susțină puterea de cumpărare a salariaților cu venituri mici”.