Kelemen Hunor: UE nu este, din păcate, un actor relevant în negocierile de pace din Ucraina
La patru ani de la izbucnirea războiului din Ucraina, Kelemen Hunor nu crede că acesta se va termina prea curând: „Cei care spun că nu suntem foarte aproape de sfârșitul războiului cred că au dreptate”.
Liderul UDMR afirmă că „negocierile vor continua. Din păcate, Europa, pentru că vorbim de UE, plus Marea Britanie, nu sunt la masa negocierilor și probabil în viitorul apropiat nici nu vor fi. Dorința este legitimă, vorbim de un război care se poartă în Europa, dar în acest moment, condițiile ca să se așeze europenii cu rușii, cu americanii, cu ucrainenii la masă nu sunt îndeplinite”.
Întrebat marți, la RFI, cum privește opoziția Ungariei lui Viktor Orban față de noul pachet de sancțiuni europene la adresa Rusiei, Kelemen Hunor a răspuns: „Sunt două state în acest moment, Ungaria și Slovacia, care au blocat aceste sancțiuni, fiecare Guvern, fiecare șef de stat sau prim-ministru își apără interesele naționale cum crede că e mai bine și din acest punct de vedere nu este nimic nou și nici nu cred că soarta războiului depinde de aceste sancțiuni, al 20-lea pachet de sancțiuni. Este un semnal, orice pachet de sancțiuni a fost un semnal, care ar fi trebuit să slăbească Rusia, dar dacă ne uităm cum funcționează lumea și cum ocolesc rușii sancțiunile, nu mi se pare că Rusia a fost foarte-foarte mult slăbită. În UE nici în continuare nu vor fi toate pozițiile armonizate, legate de ce ar trebui să se întâmple”.
Solicitat să spună mai clar dacă UDMR împărtășește poziția lui Viktor Orban sau dacă e de părere că e nevoie de un al 20-lea pachet de sancțiuni, liderul formațiunii a precizat: „Nu știu dacă e vorba de încă un pachet de sancțiuni, până acum, nu sancțiunile l-au făcut pe Putin să se oprească și nici în continuare nu aceste sancțiuni îl vor face pe Putin să se oprească. Eu niciodată nu o să comentez opoziția nici unui Guvern, indiferent dacă e vorba de Ungaria, de Germania sau de Marea Britanie, fiecare are responsabilitatea de a-și apăra interesele statului pe care îl reprezintă”.