Revoluţia din '89 la TVR, cu Theodor Brateş, Lucia Hossu-Longin, Sanda Ţăranu, Delia Budeanu

Unii au participat activ la Revoluţia din 1989 – Theodor Brateş, Lucia Hossu-Longin, Sanda Ţăranu, Delia Budeanu, destinul profesional al altora este strâns legat de acest eveniment – Marina Almăşan, Iuliana Marciuc, Cristian Ţopescu, însă pentru toţi Revoluţia a însemnat "libertate".

1280 afişări
Imaginea articolului Revoluţia din '89 la TVR, cu Theodor Brateş, Lucia Hossu-Longin, Sanda Ţăranu, Delia Budeanu

Revoluţia din '89 la TVR, cu Theodor Brateş, Lucia Hossu-Longin, Sanda Ţăranu, Delia Budeanu (Imagine: Emanuel Pârvu/Mediafax Foto)

Ce a urmat însă după acest moment continuă să îi dezamăgească pecei mai mulţi dintre cei care se identifică şi astăzi cuTeleviziunea Română.

La 20 de ani de la Revoluţie, în decembrie 2009, Teodor Brateş,Lucia Hossu-Longin, Delia Budeanu, Sanda Ţăranu, Marina Almăşan şiIuliana Marciuc vorbesc, în interviuri acordate MEDIAFAX, despreactivitatea lor în perioada Revoluţiei din 1989 şi despre cum îşivedeau atunci viitorul şi cum percep situaţia de acum. Toţirecunosc că Revoluţia le-a schimbat destinele în bine, însă toţiconsideră că România este în derută, în momentul de faţă.

Pe de altă parte, Alexandru Sassu, preşedintele - directorgeneral al TVR, vorbeşte despre rolul Televiziunii Române însocietatea românească şi despre cum s-a transformat TeleviziuneaPublică de când conduce această instituţie.

-Teodor Brateş: S-au făcut progrese uriaşe,inclusiv în planul mentalităţilor, dar mă domină un sentiment demare amărăciune când văd câtă murdărie a ieşit lasuprafaţă

Reporter: Care a fost rolul dvs în TVR la Revoluţia din1989?

TeodorBrateş: În 1 decembrie 1989 am îndeplinit funcţiade redactor-şef adjunct al Redacţiei de Actualităţi a TVR. În ceeace priveşte rolul meu în desfăşurarea Revoluţiei (am toate motivelesă consider că a avut loc o revoluţie autentică şi, în consecinţă,nu ar fi util să polemizez pe această temă) se pot pronunţamilioanele de concetăţeni şi sutele de milioane de oameni de pemapamond care au urmărit emisiunile de televiziune începând dindupă-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 şi până în dimineaţa zileide 25 decembrie 1989. Este vorba despre asumarea liber consimţită,la cererea revoluţionarilor, a rolului de a coordona emisiunilepostului public TV în momentele decisive ale Revoluţiei. Practic,viaţa mi-a oferit şansa unică, pentru un gazetar, pentru un om alCetăţii, de a mă afla în centrul unei premiere mondiale, intrate înistorie şi în conştiinţa publică drept "Revoluţia română îndirect". Am consacrat acestui rol peste 1.500 de pagini în cartea"Trilogia Revoluţiei române în direct", iar rememorarea unui"episod" sau a altuia ridică un număr considerabil de dificultăţide selecţie. Foarte pe scurt, reamintesc că am deschis drumulrevoluţionarilor care pătrunseseră în Televiziune, conducându-ispre celebrul Studiou 4, am proclamat pe postul TV, înainte deorice alt mijloc de informare din ţară, libertatea de expresie,libertatea presei şi am moderat (ca să folosesc un termen la modă)timp de 73 de ore, aproape fără întrerupere, emisiunile dereferinţă pentru ceea ce a însemnat, în focul evenimentelor,Revoluţia română. Prin urmare, evaluările pot fi făcute de un numărconsiderabil de semeni de-ai noştri şi, în condiţiile în care amproclamat liberatea de expresie, apreciez că fiecare are dreptul denecontestat la propria părere. Sunt dispus să dialoghez cu fiecareconcetăţean, exclusiv pe bază de fapte posibil de probat, iarcaracterizarea care mi s-a făcut, şi anume aceea că sunt "unpersonaj controversat" mă onorează, deoarece numai cine n-a făcutnimic şi, mai ales, în momente cruciale ale istoriei, nu are de cesă fie controversat.

Rep.: Cum vă vedeaţi viitorul atunci?

T.B.: Asemenea majorităţii covârşitoare a populaţieiţării, atunci, în acele zile de speranţă şi coşmar, vedeam viitorulîn cele mai luminioase "tonuri". Era o naivitate, o reeditare deutopii? Probabil, câte ceva din ambele. În acelaşi timp, emisiunileprobează că am încercat să fiu realist, să nu cultiv iluzii, săsemnalez dificultăţile cu care aveam să ne confruntăm în perioadapostdecembristă, să atrag atenţia că democraţia impune şi costurişi că fără asumarea lor nu vom avea niciun temei să ne imaginăm căva fi, într-adevăr, mai bine.

Rep.: Ce consideraţi că vi s-a întâmplat important înultimii 20 de ani legat de acest eveniment?

T.B.: În ceea cemă priveşte, ultimii 20 de ani au însemnat, înainte de toate,bucuria - de neegalat de nimic altceva - de a vedea în ceea ce s-afăcut bun în ţară, în ceea ce s-a făcut bine în viaţa românilor segăsesc, pe undeva, fie şi numai în doze infinitezimale, contribuţiamea la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989. Faptul cădupă două decenii, zilnic, mulţi oameni, în majoritatea lornecunoscuţi, mă salută, că mă condamnă pe drept şi pe nedrept,pentru unele afirmaţii din acele zile, că mă înjură, că măameninţă, reprezintă pentru mine o sursă imensă de "combustibil"pentru ceea ce fac în plan profesional şi privat. Dacă am rămas înconştiinţa publică într-o asemenea măsură şi cu un asemenea grad deinteres înseamnă, neîndoios, că n-am făcut umbră pământuluidegeaba.

Poate că la fel de important, comprativ cu ce am făcut înperioada postdecembristă (am continuat să scriu, să public în presacu profil economic întrucât sunt doctor în economie încă din anii'70 ai secolului trecut) este ce nu am făcut. Adică, am refuzatcertificatul de revoluţionar pentru care alţii, inclusiv unii careau doar "meritul" de a fi urmărit Revoluţia la televizor, au umblat"cu limba scoasă", şi orice funcţie de demnitate publică. Trăiescdin pensia legală şi din puţinul pe care îl obţin prin scrisul meu.Las la latitudinea celor care citesc aceste rânduri să emită"judecăţi de valoare".

Rep.: Evoluţia lucrurilor a corespuns aşteptărilor dvs.,cum vi se pare România la 20 de ani de la Revoluţie?

T.B.: Evident,evoluţia lucrurilor din ţară nu corespunde, în cea mai mare măsură,aşteptărilor mele de atunci (în decembrie 1989) şi nici dinperioada care a urmat. Aceasta nu înseamnă că nu preţuiesc, în celmai înalt grad, transformările din aceşti ani, faptul că a devenitireversibil (în pofida a tot felul de derapaje, unele excepţionalde grave) cursul spre consolidarea statului de drept, a regimuluidemocratic în spirit european şi euro-atlantic. S-au făcut progreseuriaşe, inclusiv în planul mentalităţilor. Cu toate acestea, mădomină un sentiment de mare, de necuprinsă amărăciune când văd câtămurdărie a ieşit la suprafaţă (îndeosebi în sferele politică şimediatică), cum demagogii populişti câştigă teren, cum se fac averiuriaşe prin furt din banul public, cum se ocupă funcţii publice,cum se practică negoţul cu valorile şi principiile, cum seterfelesc autenticele valori naţionale de către impostori şitroglodiţi. Dar, lucrurile trebuie privite în faţă, bărbăteşte. Deaici, tonusul meu pe care nu ezit să îl definesc drept al unuiluptător. Idealurile (dacă îmi este permis să fac apel la ele)care, în decembrie 1989, m-au îndemnat să-mi asum imense riscuri,să mă expun la maximum posibil omeneşte, nu m-au părăsit.Dimpotrivă, îmi dau puterea de a înfrunta mizeriile evocate şi de anu întreprinde nimic care să mă facă să roşesc în faţaconcetăţenilor mei. E mult? E puţin?

- LuciaHossu-Longin: Doar libertatea presei a corespuns aşteptărilor mele,în rest mai avem de aşteptat o sută de ani

Reporter: Cu ce proiecte vă ocupaţi în TeleviziuneaRomână la Revoluţia din 1989? Care era funcţia ocupată dedumneavoastră atunci?

LuciaHossu-Longin: Eram redactor (nu realizator) lasecţia teatru. Mă ocupam de filme artistice şi seriale ca să scapde comenzile politice.

Reporter: Aţi lucrat efectiv în perioada Revoluţiei înTeleviziunea Română? Povestiţi-ne pe scurt ce vă amintiţi desprerespectiva perioadă. Cum era atmosfera în TVR?

LuciaHossu-Longin: Am rămas din ziua de 22 decembrie1989 în studioul 4 al TVR până în 5 ianuarie 1990. Am răspuns latelefoane şi a primit mesaje. După două zile am observat căteleviziunea era intoxicată cu ştiri false, mesajele fiindtransmise din Palatul CFR. Am refuzat să mai difuzăm începând cu 22decembrie versuri, muzică populară şi filme de Sergiu Nicolaescu şiam militat pentru a fi transmise evenimentele din Piaţa Palatului.Datorită acestei comutări, s-au putut urmări evenimentele dindecembrie 1989 în toată Europa şi în toată lumea.

Reporter: Cum vă vedeaţi viitorul atunci?

LuciaHossu-Longin: Aşteptam să-mi fac profesia dejurnalist, nu să-mi ascund numele pe o listă de generice.

Rep.: Ce consideraţi că vi s-a întâmplat important înultimii 20 de ani legat de acest eveniment?

LuciaHossu-Longin: Am descoperit fenomenul detenţieipolitice şi al represiunii. Am realizat, începând din 1991,"Memorialul Durerii", 120 de filme şi alte documentare importante.Filmele mele au fost achiziţionate de Videoteca din Paris, ArhiveleHoover şi de Biblioteca Congresului American.

Rep.: Care credeţi că este contribuţia dumneavostră ladezvoltarea Românei, din punct de vedere profesional?

LuciaHossu-Longin: Eu cred că filmele mele din seria"Memorialul Durerii - O istorie care nu se învaţă la şcoală" aucontribuit la deşteptarea românilor, la decomunizarea societăţiiromâneşti şi la o etică a neuitării.

Rep.: Evoluţia lucrurilor după Revoluţie a corespunsaşteptărilor dumneavoastră?

LuciaHossu-Longin: Doar libertatea presei a corespunsaşteptărilor mele, în rest mai avem de aşteptat o sută de ani.

Rep.: Cum vi se pare România la 20 de ani de laRevoluţie?

LuciaHossu-Longin: România mi se pare a fi o navă gravavariată, fără cârmaci şi care aşteaptă ajutoare depretutindeni.

Rep.: Care este funcţia dvs în prezent înTVR?

LuciaHossu-Longin: Sunt colaborator la TeleviziuneaPublică, unde am realizat 14 filme din seria "Reconstituiri",împreună cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului.

- Delia Budeanu:România a eşuat din toate punctele de vedere: politic, moral,economic, cultural, instituţional; ţara noastră este în cădereliberă.

Reporter: În ce perioadă aţi lucrat în TVR şi ce funcţieocupaţi în TVR în perioadă Revoluţiei?

DeliaBudeanu: Între 1970 şi 1997 am fost prezentatoare,cu excepţia intervalului 1995-1996, când am realizat emisiuneacultural lingvistică "Cuvinte potrivite".

Rep.: Aţi apărut pe post în perioada Revoluţiei?Povestiţi-ne pe scurt ce va amintiţi din perioada respectivă. Cumera atmosfera în TVR?

DeliaBudeanu: În 25 decembrie 1989 la ora 14.30 am avuto intervenţie din Studioul 4 în care am evocat cei 20 de anilipsiţi de libertate în care am trăit până în ziua aceea. Erameuforică şi exaltată. În zilele acelea un glonţ venit de oriunde teputea ucide pe stradă sau în casa ta, dacă stăteai la fereastră.Fără să mă cheme nimeni - era un haos total - am venit laTeleviziune pentru a celebra ora astrală a României. Aşa am crezutatunci.

Rep.: Cum vă vedeaţi viitorul înainte de Revoluţia din1989?

DeliaBudeanu: Nu-l vedeam. Nu exista viitor. Eramdisperată de aparenta eternizare a regimului.

Rep.: Ce consideraţi că vi s-a întâmplat important înultimii 20 de ani legat de acest eveniment?

DeliaBudeanu: Libertatea de expresie, faptul că astăzivă pot spune ce gândesc şi libertatea de a călători.

Rep.: Care credeţi că este contribuţia dvs profesionalăla dezvoltarea Românei, ce credeţi că aţi reprezentat pentruRomânia?

DeliaBudeanu: Profesional înainte de 1989 am dat deînţeles - altfel nu se putea, dispăreai fizic - că nu voi finiciodată ca Ei sau de-a Lor! Prin atitudine, ton, lectura albă(fără intonaţie şi participare) publicul a percutat lipsa mea deaderenţă la sistem. Am reprezentat o imagine "mişcată" din tiparulstas. Comunicarea mea cu publicul telespectator a fost dincolo decuvinte, altfel nu m-aş bucura astăzi de acelaşi imens capital desimpatie nealterată de schimbarea de regim.

Rep.: Evoluţia lucrurilor după Revoluţie a corespunsaşteptărilor dvs.?

DeliaBudeanu: Nu. Aşteptările mele au fost exprimatepublic în anii 1990 şi următorii, anii toxici ai României, şi amsusţinut public Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara carecerea interzicerea exercitării de funcţii înalte în stat a foştiloractivişti ai partidului comunist şi a nomenclaturii de partid. M-amimplicat politic, am vorbit la mitingurile opoziţiei democraticeaflată în faza de coagulare, mi-am atras ura apărătorilor vechiuluiregim, totul apare live în cartea mea apărută în 2008.

Rep.: Cum vi se pare România la 20 de ani de laRevoluţie?

DeliaBudeanu: România a eşuat din toate punctele devedere. Politic, moral, economic, cultural, instituţional. Ţaranoastră este în cădere liberă.

- Sanda Ţăranu: Lipsa de unitate ne-a făcut sărămânem corigenţi la toate capitolele. E ruşinos după 20 deani.

Reporter: Cu ce vă ocupaţi în perioada desfăşurăriiRevoluţiei din 1989?

SandaŢăranu: Încerc să redau intensitatea sentimentelorpe care le-am trăit, dar aşteptările, speranţele, emoţiile...,poate naivităţile în care credeam atunci s-au risipit. La vremeaaceea, pe lângă munca din televiziune colaboram şi la două emisiuniradiofonice. În dimineaţa zilei de 21 Decembrie m-am dus la Radioca să înregistrez prezentarea emisiunii "De toate pentru toţi",realizată de colegul meu, cunoscutul dramaturg şi romancier, ŞtefanDimitriu. La puţină vreme după ce am intrat în studio am fostîntrerupţi, spunându-ni-se că emisiunea se contramandează.Evenimentele de la Timişoara ne marcaseră pe toţi. Am plecat sprecasă, pe jos, împreună cu soţul meu, care zilele acelea nu m-alăsat singură. În drum, coloane întregi de demonstranţi seîndreptau spre mitingul din Piaţa Palatului. Plângeam şi îmi veneasă le strig că timişorenii ţineau piept represiunilor, iar lor leardea de demonstraţii. Se ştie ce a urmat. Lucrurile se precipitaucu o repeziciune extraordinară. Vedeam cum, de la o oră la alta,situaţia devenea tot mai gravă, iar apelurile colegilor mei rămaşiîn televiziune ne induceau momente de panică. În dimineaţa de 23decembrie am plecat la televiziune, ca să fiu alături de colegiimei. În Piaţa Dorobanţi, cordoanele de ordine nu mi-au mai permissă înaintez. Se trăgea. Oamenii din jurul meu încercau să îiconvingă să îmi dea voie să trec. La un moment dat, a venit omaşină a armatei din care a coborât un colonel şi m-a luat cu el.Nu am putut intra pe poarta principală întrucât gloanţele şuieraude peste tot. Am sărit gardul şi am alergat prin curte spreiertarea din Pangratti. Am ajuns, în sfârşit, în Studioul 4. Mi-amîntâlnit colegii, ne-am îmbrăţişat şi la un moment dat am intrat pepost, rostind câteva cuvinte de speranţă şi îmbărbătare. Cei carepăzeau studiourile nu îmi dădeau voie să ies pe hol ca să nu mănimerească vreun glonţ. Geamuri nu mai erau şi pe holuri ningea. Amstat acolo până spre seară şi mă gândeam cu disperare cum voi maiajunge înapoi acasă. În curtea televiziunii vreo duzină de soldaţiînarmaţi, în spatele unui fel de zid făcut din saci, trăgeau şi eide câte ori vreo rafală venea din direcţia opusă. L-am rugat peunul dintre ei să mă însoţească până la gard, ca şi când arma luiar fi putut fi o pavăză. O prostie, puteau să ne ciuruiască peamândoi. În sfârşit, am sărit din nou gardul şi am luat-o la goanăpână când un alt soldat pe stradă mi-a strigat: "Gata doamnă, numai alergaţi, aici nu mai sunteţi în pericol." Lucrurile nu s-auliniştit decât după executarea soţilor Ceauşescu. Atunci am trecutprin nişte clipe îngrozitoare. Nu credeam că se va ajunge la unasemenea gest. Era Crăciunul.

Rep.: Cum vă vedeaţi viitorul atunci?

SandaŢăranu: Mă gândeam la prezent, nu la viitor. Totulera atât de confuz. Mi-am reluat activitatea obişnuită, dar, de lao zi la alta, simţeam că atmosfera nu mai era aceeaşi şi că înrelaţiile dintre oameni a intervenit ceva straniu, fiecareîncercând să îşi asigure locul de muncă sau să se evidenţieze carevoluţionari destoinici.

Rep.: Cum v-a influenţat viaţa Revoluţia din 1989 înultimii 20 de ani? Ce vi s-a întâmplat important în ultimii 20 deani legat de acest eveniment?

SandaŢăranu: Am continuat să îmi fac meseria şi să măcomport normal ca şi până atunci, dar am simţit că se cautăînlocuirea vechilor "cadre" care apăreau pe post. Atunci am hotărâtsă mă retrag din activitatea de crainic-prezentator. Am continuatsă lucrez la Teleenciclopedie, făcând traduceri de pe videosatelitşi, în calitate de realizator, emisiunea "Un zâmbet pentru vârsta atreia". Importantă este fiecare zi şi vreau să trăiesc frumos. Ammai îmbătrânit, dar sper ca în anii aceştia să mă fii maturizat deaşa manieră încât să înţeleg şi evoluţia firească a societăţii, darşi cameleonismul unor oameni, ceea ce m-a determinat să fiu mairezervată. Însă, firea mea optimistă m-a ajutat să nu mă izolez şisă nu îmi pierd încrederea în oameni.

Rep. Ce credeţi că însemnaţi pentru publicul din Româniaatunci şi acum?

SandaŢăranu: Poate cu această întrebare ar trebui să văadresaţi publicului. Un singur lucru pot să vă spun: abia acum îmidau seama ce am însemnat atunci. Deşi cei care m-au văzut sunt dince în ce mai puţini, am rămas cu sentimentul că de statutul pe carel-am avut mai beneficiez şi azi datorită respectului şi dragosteicu care mi-am făcut datoria.

Rep: Evoluţia lucrurilor (în plan economic, social şipolitic) de după 1989 a corespuns aşteptărilor dvs.?

SandaŢăranu: Părinţii şi mentorii mei m-au educat săjudec lucrurile cu măsură, fără pretenţii sau extravaganţe. Azimodestia este adesea asociată cu prostia. Eu continuu să fiu un ommodest, dar aş vrea să nu fiu în situaţia să mă gândesc cuîngrijorare din punct de vedere material la ziua de mâine.

Rep.: Cum vi se pare România la 20 de ani de laRevoluţie?

SandaŢăranu: Dezbinată. Lipsa de unitate ne-a făcut sărămânem corigenţi la toate capitolele. E ruşinos după 20 de ani.Sigur că nu învinovăţesc România, ci pe cei care răspund dedestinul ei. Mai au o şansă la următorul examen şi sper să îltreacă cu cinste şi demnitate.

- Cristian Ţopescu: La 20 de ani de la Revoluţie,România mi se pare "scufundată" din punct de vederemoral.

Reporter: În ce perioadă aţi lucrat în TeleviziuneaRomână?

CristianŢopescu: Între 1964 şi 1999, cu "o pauză" de şapteani, între 1983 şi 1990. Nu eram în TVR în 1989.

Rep.: Povestiţi-ne pe scurt ce vă amintiţi desprerespectiva perioadă.

CristianŢopescu: Din povestirile altora am aflat căatmosfera era foarte încărcată, chiar parţial dramatică.

Rep.: Cum vă vedeaţi viitorul inainte deRevoluţie?

CristianŢopescu: Nu prea mă gândeam la viitor. Trăiam înprezent, făcându-mi treaba de comentator sportiv cu pasiune,pregătindu-mă minuţios pentru fiecare transmisiune.

Rep.: Ce consideraţi că vi s-a întâmplat important înultimii 20 de ani legat de acest eveniment?

CristianŢopescu: Am câştigat libertatea de expresie, bunulcel mai de preţ în democraţie. Nu m-am mai temut după Revoluţie căvorbele mele vor fi interpretate tendenţios aşa cum mi s-aîntâmplat în 1983 (când a fost suspendat din TVR, nr.).

Rep.: Evoluţia lucrurilor după Revoluţie a corespunsaşteptărilor dumneavoastră?

CristianŢopescu: Nu, nu. Mă aşteptam la cu totul altceva.Nu vreau să detaliez această opinie.

Rep.: Cum vi se pare România la 20 de ani de laRevoluţie?

CristianŢopescu: "Scufundată" din punct de vedere moral.Grozăviile pe care le vedem la unele posturi TV din România nu potfi văzute în nicio ţară normală, decentă, din Uniunea Europeană.Educaţia suferă, cultura suferă. O parte a tineretului nostru îşiiroseşte timpul în localuri îmbâcsite de fum, pline de aburi dealcool şi există şi marele pericol al drogurilor care duc laautodistrugere.

- Marina Almăşan: La 20 de ani de la Revoluţie,România e o ţară cu oameni prea trişti, care aproape că se tem sămai viseze

Reporter: Cu ce vă ocupaţi în perioada desfăşurăriiRevoluţiei din 1989?

MarinaAlmăşan: Mă aflam în concediul post-natal, pentrucă tocmai dădusem naştere primului meu copil: aveam o fetiţă,Marina, de trei luni. Revoluţia, spre marea mea disperare deatunci, am privit-o la televizor, alăptându-mi copilul, temându-măpentru soarta lui şi regretând că nu pot fi şi eu alături de cei cegeneraseră Marea Schimbare.

Rep.: Cum vă vedeaţi viitorul atunci?

MarinaAlmăşan: De când sunt mică, mi-am dorit să facpresă. Nu visam chiar la a face televiziune, însă visam să scriu laun ziar, nu aberaţiile care se scriau atunci în gazetele vremii, ciîmi doream să fac presă adevărată, aşa cum citeam prin biblioteci,în ziarele străine. Însă, din motive de dosar, deşi colaborasem, castudentă, la o sumedenie de publicaţii studenţeşti, căile mele sprelumea presei erau, se pare, definitiv închise. Deşi simţeam cumclocoteşte în mine dorinţa nestăvilită de a scrie, de a fi unreporter frenetic, eram, se pare, condamnată să rămân, până laadânci bătrâneţi, la Institutul de Cercetări Economice, unde, amfost repartizată, ca şefă de promoţie a ASE. Eram un mic şoricel debibliotecă, întocmind cercetări care nu foloseau nimănui şi visândla ce aş fi putut face, dacă... În secunda în care a începutRevoluţia, am ştiut că viaţa mea se va schimba radical. Aşa a şifost, ba chiar această schimbare a fost mult mai mult decât mi-aşfi putut dori: am ajuns să fac televiziune, să intru într-o lumemirifică, de care mă mai minunez şi acum, după aproape 20 deani.

Rep.: Când şi cu ce proiecte aţi venit înTVR?

MarinaAlmăşan: Fluxul de tineri, care a venit atunci înTVR, era menit să primenească "vechea gardă" de oameni deteleviziune, să aducă un suflu nou, tineresc, acestui importantsegment de presă româneacă. După Televiziunea celor două ore deprogram, noi, cei tineri, alături de profesioniştii de atunci aiTeleviziunii Române, am început, practic, să "reinventăm"televiziunea în România.

Rep.: Cum v-a influenţat viaţa Revoluţia din 1989 înultimii 20 de ani? Ce vi s-a întâmplat important în ultimii 20 deani legat de acest eveniment?

MarinaAlmăşan: Cred că s-a înţeles, din rândurile de maisus, că venirea mea în televiziune a fost posibilă doar în urmaevenimentelor din Decembrie 1989. Ceea ce fac acum - şi sunt, încontinuare, îndrăgostită de meseria mea - nu s-ar fi întâmplat,dacă istoria României nu ar fi consemnat acel moment de cotitură.Mă doare foarte tare când aud diversele speculaţii legate deRevoluţia din decembrie 1989. Că sunt scenarii, că am fost actoriiunei puneri în scenă. Mi se pare jenant faţă de tinerii aceia careşi-au găsit sfârşitul, crezând în Revoluţia Română, mi se parenedrept faţă de cei mulţi cărora acel decembrie însângerat chiarle-a schimbat viaţa. Mă număr printre ei şi tot parcursul meu înaceşti 20 de ani îşi are punctul de pornire în acele evenimente. Amfost martora unui moment istoric, le vorbesc deseori despre elcopiilor mei şi chiar dacă multe dintre cele întâmplate mai apoim-au dezamăgit, nu pot să neg importanţa acestui moment de cotiturăîn viaţa românilor. Mă bucur de o imaginaţie pe care mulţi oinvidiază şi deseori mă surprind facând exerciţii de imaginaţie:ce-ar fi fost dacă Ceauşescu şi-ar fi continuat traiectul? Măînfior şi abandonez cât pot de repede această joacă cu ochiiminţii.

Rep.: Ce credeţi că însemnaţi pentru publicul dinRomânia?

MarinaAlmăşan: Acum nici eu nu mai ştiu ce însemn! Fărăîndoială, sunt, cum spunea cineva, un "brand" al TeleviziuniiRomâne, o figură care se identifică, în primul rând prinstabilitate, apoi prin structura interioară, cu postul public deteleviziune. Notorietatea, din care mă înfrupt şi astăzi, amcăpătat-o însă, în primii ani de după Revoluţie, când şeful meu deatunci, Mihai Tatulici, m-a încurajat să pun pe picioare primul meuprogram de succes: "Ceaiul de la ora 5". A fost o cărămidă solidă,pusă la temelia divertismentului post-decembrist, iar faptul căatâţia colegi mi-au copiat, mai apoi, formatul, ideile, maniera decomunicare cu publicul, mi-a confirmat că, cel puţin, la un momentdat, am însemnat pentru publicul românesc mai mult decât mi-aş fiputut imagina.

Rep.: Evoluţia lucrurilor (în plan economic, social şipolitic) de după 1989 a corespuns aşteptărilordumneavoastră?

MarinaAlmăşan: În unele privinţe da, în alteledezamăgirile sunt foarte mari. Îmi pare nespus de rău că acestinterviu urmează unor alegeri care mi-au lăsat un gust tare amar.Nu pot, însă, nega faptul că evoluţia României în aceşti 20 de ania fost uluitoare şi că românii - chiar dacă acum pare un loc comun- şi-au câştigat, în acel decembrie de acum 20 de ani, bunul lorcel mai de preţ: libertatea. Numai cine n-a trăit în anii luiCeauşescu nu înţelege spusele mele.

Rep.: Cum vi se pare România la 20 de ani de laRevoluţie?

MarinaAlmăşan: Momentan, o ţară confuză, care încă nuşi-a găsit identitatea, o ţară pierdută pe glob, o ţară fărăbusolă, o ţară pe care se bat mulţi pentru a-i împărţi puţinul. Oţară cu oameni prea trişti, care aproape că se tem să mai viseze. Oţară care ar fi meritat măcar un nou început.

- Iuliana Marciuc: Cariera mea de om de televiziunenu ar fi fost posibilă dacă nu ar fi avut locRevoluţia

Rep.: Cu ce vă ocupaţi în perioada desfăşurăriiRevoluţiei din 1989?

IulianaMarciuc: Eram proaspăt absolventă a Facultăţii deCibernetică din Bucureşti şi lucram la TMUCB. Zilele Revoluţieim-au prins făcând naveta la Popeşti Leordeni, unde îmi desfăşuramactivitatea. Tancurile ne-au întors pe mulţi din drum. Aşadar, nuam mai putut ajunge la serviciu. Pe 22 decembrie eram programată săîmi iau carnetul de conducere în cadrul unei şedinţe la Miliţie,dar nu am mai apucat. Am dat telefon la Miliţie şi mi-au zis: "Ţaraarde şi baba se piaptănă" şi mi-au trântit telefonul.

Rep.: Cum vă vedeaţi viitorul atunci?

Iuliana Marciuc: Pe lângă faptul că eram foarte emoţionată şisperiată, văzând ce se întâmplă, eram şi foarte încrezătoare înviitor. M-am gândit în primul rând la libertate şi la posibilitateade a vedea lumea, de a călători, lucru la care nu mă puteam gândipână la acel moment.

Rep.: Când şi cu ce proiecte aţi venit în TVR?

IulianaMarciuc: TVR şi-a mărit programul de la 2 ore lamai multe şi a anunţat un concurs pentru crainice, la care amparticipat in ianuarie '90. La scurt timp, am fost sunată şi mi s-aspus să vin la televiziune să prezint programul serii. Am intrat înemisie, în direct, împreună cu Cristiana Bota. Din ianuarie până înaugust 1990 am prezentat programul zilei şi emisiunea "Teleclubulde sâmbătă" împreună cu Cristian Ţopescu. Despre începuturile meleîn TVR povestesc pe larg în cartea "Iuliana Marciuc în MiezulZilei", al cărei cuvânt introductiv este semnat de domnia sa. Amvenit la TVR cu speranţa că voi ajunge realizator de emisiuni, ceeace s-a şi întâmplat.

Rep.: Cum v-a influenţat viaţa Revoluţia din 1989 înultimii 20 de ani? Ce vi s-a întâmplat important în ultimii 20 deani legat de acest eveniment?

IulianaMarciuc: Cariera mea de om de televiziune nu ar fifost posibilă dacă nu ar fi avut loc Revoluţia.

Rep.: Ce credeţi că însemnaţi pentru publicul dinRomânia?

IulianaMarciuc: Îmi place să cred că sunt o prezenţăelegantă şi caldă, care aduce în "Miezul zilei", în fiecare zi, deluni până joi, pe TVR 1, o clipă de răgaz din tumultul cotidian şio întoarcere la lucruri fireşti şi normale, o întoarcere lavalori.

Rep.: Evoluţia lucrurilor (în plan economic, social şipolitic) de după 1989 a corespuns aşteptărilordumneavoastră?

IulianaMarciuc: Este evident că sunt foarte multerealizări în toţi aceşti ani: libertatea cuvântului, accesul lainformaţie, posibilitatea de a trăi şi a munci în altă ţară şiposibilitatea de a ne alege liderul la diferite nivele. Ne-am fidorit în acelaşi timp mai mult şi mai bine. Vom vedea ce ne rezervăviitorul.

- Alexandru Sassu: După 20 de ani putem spune căTeleviziunea Publică începe să-şi fundamenteze locul şi rolul săuîntr-o societate democratică

Reporter: Cum vedeţi situaţia Televiziunii Publice la 20de ani de la Revoluţie?

AlexandruSassu: După 20 de ani putem spune că TeleviziuneaPublică începe să-şi fundamenteze locul şi rolul său într-osocietate democratică aflată în plin proces de consolidare. Supusăpermanent atacurilor politice şi economice, folosită de unii, de-alungul anilor, uzurpată de alţii, cu o cotă de piaţă mai mică faţăde primii ani de după revoluţie, evident graţie dezvoltării uneiputernice pieţe mass-media private, Televiziunea Publică rămâne unreper de echilibru şi de profesionalism. Sună pompos, poate, dar ereal şi oricât de controversate ar rămâne diferite perioade aleexistenţei sale ea a evoluat permanent în bine, câte puţin, darsolid şi pe termen lung. S-a dezvoltat pe orizontală, a reuşit săintre în trendurile europene aşa cum sunt ele recomandate şi deEuropean Brodcast Union, şi a reuşit să îşi menţină publicul înlimitele normale unei televiziuni publice europene. Încă ne mailuptăm cu percepţii şi emoţii create de obicei de mediul politicsau de lipsa de înţelegere a misiunii unei televiziuni publice denivel european, dar acestă situaţie se va schimba doar odată cumentalităţile.

Rep.: Cum a contribuit TVR la dezvoltareaRomâniei?

AlexandruSassu: Pentru că aminteam mai devreme de schimbareamentalităţilor, aceasta este o parte importantă din misiunea TVR.Televiziunea Publică a avut contribuţia sa informând, educând şichiar oferind un divertisment de bună calitate în aceşti 20 de ani.Rostul acestor activităţi a fost mereu aducerea mentalităţilor lanivelul european. TVR a avut aşadar un rol important în pregătireacetăţenilor români pentru ceea ce înseamnă astăzi un statdemocratic bazat pe o economie de piaţă. Ştiu că în puzderia deteleviziuni private pe care românii le au pe telecomandă. acestmerit este uneori uitat. Însă contribuţia se simte în fiecaredintre cei care au urmărit în ultimii 20 de ani programelenoastre.

Rep.: Cum s-a transformat Televiziunea Română de candconduceţi această instituţie?

AlexandruSassu: Cred că echipa pe care o conduc a reuşit săaşeze pe baze mai realiste gestiunea fondurilor, reducând mult dinsursele de pierdere financiară. Am făcut o muncă de reaşezare astructurilor, de redefinire a procedurilor şi, de ce nu, deschimbare din interior a unor obiceiuri de consum care făceau răubugetului instituţiei. Mai important, am aliniat TVR lamentalitatea de dezvoltare a EBU. Ne-am dezvoltat pe orizontală,fapt care aduce beneficii corporaţiei în ansamblu. Asa au apărutTVR 3, TVR HD, TVR Info, TVR Tg. Mures. Au fost create cu resursepuţine, dar ele aduc contribuţii importante la tot ceea cereprezintă Televiziunea Română. De asemenea, au fost făcute şi oserie de retehnologizări importante, mai ales în sensuldigitalizării. Pe de altă parte este evident că trecem şi noi ca şicelelalte televiziuni prin cea mai dificilă perioadă de dupărevoluţie, din punct de vedere financiar. Cred însă că roadeleschimbărilor manageriale din ultimii doi ani se vor vedea acum şivom putea să rezistăm mult mai eficient acestei crize care aafectat întreaga mass-media. Desigur, cu condiţia să nu se producăcutremure economice majore în economia românească. Pe scurt, dacăar fi să rezum ce s-a transformat, aş spune ca TVR este maimodernă, mai eficientă, mai solidă şi mai pregătită să pună înaplicare proiecte de anvergură pe termen mediu şi lung.

Material de Mădălina Cerban,madalina.cerban@mediafax.ro.

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici