Băutura nelipsită din casele noastre: s-a răspândit la nivel global și a devenit un ritual social

Licoarea magică își are originile în Etiopia și în Sudanul de Sud. O legendă populară este povestea lui Kaldi, un păstor etiopian care a observat că, după ce caprele sale mâncau anumite fructe, acestea nu mai puteau dormi. Îngrijorat, păstorul ar fi dus fructele unor călugări, care ar fi fost, potrivit legendei, cei care au descoperit beneficiile.

Boabele de cafea, din care se prepară această populară băutură, nu sunt boabe în sens botanic. Ele sunt semințele fructului arborelui de cafea. Acesta este asemănător unei cireșe și este în mod obișnuit numit „cireașa de cafea”. In interiorul acestuia se găsesc câte două semnințe numite „boabe de cafea”.

Fructele inițial, verzi, devin roșii atunci când se coc. După recoltare, pulpa fructului este îndepărtată, iar semințele sunt procesate, uscate și apoi prăjite. Culoarea verde-gălbuie a semințelor crude se transformă în maro în timpul prăjirii.

„Vinul islamului”

Ulterior, cafeaua, supranumită și „Vinul islamului”, s-a răspândit și în Yemen, care este considerată una dintre principalele țări unde s-a răspândit cultivarea arborilor de cafea, în jurul secolului al XV-lea. Băutura era consumată de practicanții sufismului, o dimensiune a Islamului, pentru a-i ajuta să rămână treji în timpul rugăciunilor nocturne.

Din Yemen, cafeaua a devenit parte integrantă a lumii comerciale a Mării Roșii și a Oceanului Indian. Portul yemenit Mocha a devenit atât de strâns asociat cu acest comerț, încât numele său a intrat în vocabularul cafelei însăși. Portul era un important centru comercial care atrăgea negustori de pe coastele Asiei, Africii și Europei și care făcea legătura între cafeaua arabă și textile, mirodenii și fluxurile globale de argint, potrivit Editors Outlook. 

Prin urmare, cafeaua nu a trecut direct de la un singur moment de „descoperire” la cafenelele moderne. Ea a trecut prin practica religioasă, viața domestică, comerțul regional și instituțiile sociale urbane înainte de a deveni o marfă la nivel mondial.

Cafeaua a devenit un act social

În multe societăți din întreaga lume, prepararea și servirea cafelei au devenit un act social. În țările arabe, cafeaua este un simbol al generozității și ospitalității, potrivit UNESCO.

Obiceiul servirii cafelei include reguli specifice. Întâi sunt serviți bătrânii și oaspeții de seamă, iar cafeaua se toarnă cu mâna dreaptă, iar oaspeții pot semnala gazda că au suficientă cafea în cană agitând ușor ceașca.

Primele cafenele au apărut în lumea islamică înainte de a deveni instituții renumite în orașele europene. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, cafenelele din orașe precum Istanbulul adunau negustori, meșteșugari, funcționari, artiști și alți locuitori ai orașului pentru conversații, jocuri, povestiri, muzică și schimbul de informații.

Servirea cafelei este considerat un adevărat ritual cultural, iar cafeaua este o băutură atât de importantă încât este recunoscută și de UNESCO, nu numai în țările Arabe, cât și în Etiopia, dar și Turcia.

Ziua de 1 octombrie a fost declarată de ONU Ziua Internațională a Cafelei. Rezoluția a fost adoptată la Adunarea Generală a ONU din 10 martie 2026.