Ciprian Porumbescu: tânărul sărac, cu studii la Viena, arestat pe nedrept de austo-ungari

Cel care avea să devină unul dintre marii compozitori ai României, s-a născut la țară, într-o casă modestă din Șipotele Sucevei, ca fiu al Emiliei și al preotului Iraclie Golembiovski. În viața sa profesinală, muzicianul avea să poarte numele tatălui său, pentru o bună bucată de timp, fiind cunoscut drept Golembiovski revenind, încet la numele de Porumbescu.

Din cauza sărăciei, Ciprian Porumbescu nu s-a putut bucura de o formare muzicală continuă și completă. Cel care avea să devină mare compozitor, a început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, acolo unde a condus corul Societății Culturale „Arboroasa”, potrivit datelor publicate de Institutul Cultural Român.

La vârsta de 18 ani, talentul de a mânui vioara a tânărului Ciprian Porumbescu este prima dată remarcat de personalități precum Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu sau Mihai Eminescu, în cadrul festivității din 1971, susținută la aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna.

Ulterior, cu ajutorul unei burse de studii, românul pasionat de muzică își continuă studiile în cadrul Conservatorului de Muzică și arte scenice din Viena. Acolo, el se perfecționează sub îndrumarea compozitorului bucovinean Eusebie Mandicevschi.

În perioada studiilor sale la Viena el dirijează corul Societății Studențești „România Jună”. Tot la Viena, Porumbescu publică colecția de 20 de piese corale și cântece reunite în „Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români”, publicată în anul 1880, prima lucrare de acest gen din literatura română.

Porumbescu devine tot mai cunoscut

Printre cele mai populare lucrări sunt: „Balada pentru vioară si orchestră” op.29, dar și opereta „Crai nou”.

La 11 martie 1882 are loc premiera operei sale „Crai nou”, piesă în două acte scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri. „Crai nou” s-a auzit pentru prima dată Gimnaziului Românesc din Brașov (astăzi Colegiul Național „Andrei Șaguna”). Succesul imens impune reluarea spectacolului în 12 și 23 martie, pe aceeași scenă, iar spectacolul este montat și la Oravița.

Porumbescu a compus, de asemenea și coloana sonoră pentru cântecul patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”, compoziție muzicală folosită astăzi și de către Albania pentru imnul național „Hymni i Flamurit”. De asemenea, a scris și melodia fostului imn al României, Trei culori.

Cele mai valoroase piese ale sale, „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Odă Ostașilor Români”, l-au adus în spatele gratiilor, fiind arestat pentru activitatea sa politică.

Porumbescu, arestat de austo-ungari

În octombrie 1877 a fost arestat de austo-ungari, la vârsta de 24 de ani, alături de alți membri ai corului „Arboroasa”, în urma unui proces înscenat, pentru acuzația de înaltă trădare, din pricina unei telegrame trimise la Iași, cu prilejul organizării unei manifestări în memoria domnitorului Grigore Ghica, scrie Historia. 

Porumbescu avea o sănătate șubredă, iar condițiile din detenție l-au făcut să se îmbolnăvească de Tuberculoză. Autoritățile austo-ungare i-au permis să ia cu el în închisoare doar vioara și un volum de gramatică a limbii franceze. El a cântat și în închisoare. Când a interpretat una dintre doinele sale, unul dintre colegii săi de celulă a fost emoționat până la lacrimi.

În ultimele sale trei luni petrecute în închisoare, Tuberculoza i s-a agravat. El se stinge din viață la vârsta de 29 de ani, în 6 iunie 1883, în casa sa din Stupca, sat care, în zilele noastre, se numește Ciprian Porumbescu.