De la Online la OnLife: cum a dispărut limita dintre online și offline pentru noile generații
Experții citați subliniază că, pentru mulți copii, contactul cu un dispozitiv digital apare înainte de a ști să citească sau să scrie. Conform estimărilor, în 2025 generația Alfa (născută între 2010 și 2014) va reprezenta un sfert din populația globală, iar generația Beta (născută între 2025 și 2039) va ajunge la 16% din total până în 2030, scrie 20 minutos.
Luis A. Prendes, director general al Fundación Telefónica, notează în editorialul său că schimbările au fost rapide și uneori haotice, dar există deja suficiente date pentru a crea un mediu mai bun pentru dezvoltarea copiilor și adolescenților. Filosoafa Marina Garcés avertizează însă că, în epoca conexiunii imediate, este „mai greu să vezi dincolo de ceea ce este transparent, identic, imediat” și propune o nouă abordare a singurătății: „A pierde frica de singurătate nu înseamnă a fi singur, ci a pierde împreună frica de a fi singur”.
Între Online și Onlife
Concluzia autorilor este clară: generațiile Alfa și Beta nu sunt doar utilizatori de tehnologie, ci sunt definite de aceasta. Într-o realitate „onlife”, în care limitele dintre online și offline dispar, sprijinul emoțional, alfabetizarea digitală și cultivarea relațiilor autentice devin esențiale.
Noile tehnologii au transformat modul în care trăim, gândim și relaționăm, dând naștere unei vieți care se desfășoară în interiorul ecranelor, „viața online” (onlife), un termen la care se referă Lola S. Almendros, doctor în filosofie a științei, în articolul său „Tehnoadolescenți”.
În această situație, identitatea și relațiile adolescenților se dezvoltă într-un mediu hiperconectat , fără instrumente de interpretare a realității. „Acest impas în sistemul nostru de referință sociocultural poate duce la posibilități infinite, tot atâtea câte sunt tinerii din jurul nostru”, subliniază Almendros.
Hiperconectivitatea, supraexpunerea și utilizarea abuzivă a rețelelor sociale pot afecta sănătatea mintală a copiilor și adolescenților, așa cum explică psihologii Daniel Ilzarbe și Rosa Díaz în lucrarea lor „La adolescente digital en la consultorio ”, unde analizează trei cazuri clinice.
Cu toate acestea, articolul dezvăluie că ecranele nu sunt cauza principală, ci mai degrabă o reflectare a unor probleme mai profunde, cum ar fi lipsa conexiunilor, presiunea socială sau conflictele familiale. Chiar și așa, autorii subliniază că, cu sprijin profesional, familial și școlar, este posibil să se încurajeze o utilizare mai conștientă a tehnologiei.
În loc să demonizăm tehnologia, spun ei, este nevoie de alfabetizare digitală, educație emoțională și intervenții adaptate la realitatea fiecărui copil.