Drama familiilor sărace şi lupta pentru a le oferi o viaţă normală copiilor lor - FOTO

Sprijinul comunităţii şi al unui plan de ajutor pus la punct de UNICEF îi ajută pe copiii dezavantajaţi din oraşul Moineşti (jud. Bacău) să aibă o şansă în plus la o viaţă normală, la o educaţie completă şi la o familie unită, chiar dacă se află în pragul sărăciei.

1285 afișări
Imaginea articolului Drama familiilor sărace şi lupta pentru a le oferi o viaţă normală copiilor lor - FOTO

Drama familiilor sărace şi lupta pentru a le oferi o viaţă normală copiilor lor

La marginea oraşului Moineşti din judeţul Bacău se află un mic cartier de blocuri în care locuiesc familii foarte sărace, dar care beneficiază de un pachet de servicii sociale oferite de UNICEF. Într-una din garsonierele sociale din aceste blocuri locuiesc Vasilică (5 ani) şi bunica sa, Mădălina (35 de ani).

Băieţelul nu a fost dorit de părinţi, fiind amândoi minori, astfel că la scurt timp după naşterea sa, copilul a fost lăsat în grija buncii. Mama a plecat iniţial la muncă în străinătate, iar tatăl, fiul Mădălinei, a plecat din oraş iar ulterior s-a recăsătorit. Acum are o nouă familie, iar de Vasilică nu mai interesează foarte mult.

De băiatul de cinci ani are grijă bunica lui, singura persoană de pe pământ căreia îi mai pasă de el. Cei doi trăiesc din indemnizaţia copilului şi din banii pe care Mădălina îi mai face ca muncitor necalificat. Din puţinul pe care îl au trebuie să acopere toate cheltuielile, să mânânce şi să se mai şi îmbrace.

„L-am luat, cum să nu-l iau, sunt bunica lui şi are nevoie de mine”, a povestit cu naturaleţe Mădălina. Vasilică o priveşte duios pe femeia pe care o ştie de mamă, stând pe canapeaua din mica lor locuinţă. Vasilică nu stă locului, se tot agită uitându-se emoţionat în jur la jurnaliştii care au venit în vizită.

„Stai cuminte, mamă, ce e? Eşti emoţionat?”, îl întreabă Mădălina. Vasilică dă din cap entuziasmat. Femeia ne povesteşte despre viaţa lor. „Merge la grădiniţă băiatul şi de la anul va merge şi la şcoală”, povesteşte bunica uitându-se cu drag spre băiat. Femeia are planuri mari pentru el, vrea ca Vasilică să termine şcoala şi să aibă o viaţă mai bună decât a avut ea sau părinţii lui, să ia decizii mai responsabile în viaţă.

Copilul se dă jos de pe canapea şi se duce să scoată de sub dulap, jocul lui preferat. E un boardgame. Deschide cutia şi ia cu mare grijă tabla de joc, apoi piesele. Nu ştie cum se joacă, dar are metoda lui. Se aşează cu un aer hotărât pe covor şi începe să aranjeze pionii pe culori. Deja nu mai e atent la ce se vorbeşte în jur.

Bunica povesteşte în continuare despre viaţa lor, cu un aer modest. Camera în care locuiesc cei doi este foarte ordonată, toate obiectele fiind puse cu mare grijă la locul lor şi toată casa e decorată cu flori de plastic şi hârtie.

„Vă plac florile?”. „Oh, da, foarte mult, şi mamei mele îi plac. Florile şi ordinea, astea le ţin cu sfinţenie”, spune Mădălina cu mândrie în glas. Între timp, Vasilică a împachetat la loc jocul şi a început să se joace pe un telefon cu ecran touchscreen. „Ce vrei să te faci când creşti mare, Vasilică”, îl întreabă bunica. „Tabletă!”, răspunde el cu entuziasm. Toată lumea din încăpere râde. Vasilică are, însă o şansă pe care părinţii lui nu au avut-o, să termine şcoala. Cu multă muncă poate va ajunge să lucreze chiar cu cei place lui mai mult acum, calculatoarele.

Într-un alt apartament, tot într-un bloc social locuieşte o familie cu trei copii, o fată studentă, emerită, şi doi copii cu probleme grave de sănătate. Tudor ( opt ani) şi sora lui adolescentă, Raluca, suferă de tetrapareză spastică. La Tudor, boala mai are şanse de remediere parţială în urma intervenţiilor chirurgicale, la Raluca, însă, boala este combinată şi cu alte probleme de sănătate şi nu există cale de recuperare nici măcar parţială.

Boala de care cei doi suferă este necruţătoare, tetrapareza spastică fiind o formă de paralizie cerebrală în care este afectată mobilitatea şi controlul braţelor şi picioarelor. Boala mai este asociată cu retard mintal sever şi microcefalie, reprezentând 5% din totalul formelor de paralizie cerebrală. Din cauza situaţiei copiilor, mama lor este şi asistenta lor personală, pentru care statul o plăteşte cu aproape 1.000 de lei pe lună, în baza legii care reglementează indemnizaţiile îngrijitorilor pentru persoane cu handicap. Din aceşti bani, ea trebuie să le asigure copiilor medicamente, vizite la doctor, hrană, toate necesităţile, fără să mai punem la socoteală intervenţiile chirurgicale, care nu ar fi posibile fără ajutor umanitar. Chiar şi aşa, femeia care îi îngrijeşte, nu se plânge.

Când intri pentru prima dată în casa lor, ştiind care este suferinţa copiilor, te aştepţi să găseşti o atmosferă încărcată, însă mama este de un optimism rara întălnit. Copiii sunt cea mai mare binecuvântare pentru ea şi se consideră norocoasă că Tudor şi Raluca sunt copiii ei.

L-am cunoscut doar pe Tudor, care ne aştepta în pătuţul lui, unde se juca pe o tabletă împreună cu mama sa. Din cauza bolii, el nu poate controla mişcările mâinilor şi braţelor, drept pentru care se foloseşte de nas pentru a se juca pe tabletă. Imaginea aceasta îţi arată, de fapt, situaţia în care se află copilul. Cu toate astea, Tudor are o voinţă de fier. Vrea să se facă bine, adică să fie independent, să poate merge şi să fie ca orice alt copil, fără probleme de sănătate. Aceste este visul lui.

Acum este perfect dependent de mama lui, însă luna aceasta va merge la Chişinău pentru o operaţie care, în timp, ar putea să-l ajute să-şi recupereze, parţial, mobilitatea locomotorie, ne povesteşte femeia care i-a dat viaţă.

Camera copiilor este plină de jucării şi de fotografii cu familia. Lui Tudor îi este tare dor de sora lui mai mare, ne povesteşte mama lui. Copilul comunică numai prin intermediul mamei fiind destul de emoţionat de prezenţa mai multor jurnalişti în cameră, dar şi pentru că boala îi afectează capacitatea de comunicare verbală. Pe scurt, Tudor vorbeşte într-un limbaj al lui, ştiut numai de el şi înţeles numai de familia lui. Deşi nu poate comunica direct, un lucru este clar, Tudor e un băiat foarte deştept, în ciuda handicapului său, nu este nici deprimat, nici neadaptat, dimpotrivă. Se vede că a crescut într-un mediu primitor în care a fost încurajat să se dezvolte la maximum.

Ajutorul de la UNICEF a fost esenţial în povestea aceasta. La fel ca în cazul lui Vasilică, familia lui Tudor beneficiază de pachetul minim de servicii sociale oferite de UNICEF, care cuprinde servicii acordate la nivelul comunităţii în domeniul sănătăţii, protecţiei sociale şi educaţiei. Pachetul are caracter universal, putând fi accesat de către orice familie, însă vizează în mod special copiii cei mai vulnerabili şi familiile acestora, iar pachetul UNICEF cuprinde şi partea de prevenire. Prin acest pachet, UNICEF urmăreşte să prevină şi să abordeze cât mai devreme probleme precum violenţa, sărăcia, sarcinile timpurii (mamele minore), abandonul şcolar, etc.

Mai exact, Pachetul Minim de Servicii presupune ca în fiecare comunitate să existe cel puţin un asistent social, o asistentă medicală comunitară şi un consilier şcolar. Împreună, aceştia vin în sprijinul copiilor vulnerabili şi al familiilor acestora, determinând nevoile acestora şi acordându-le servicii în funcţie de acestea. Aceşti trei profesionişti colaborează strâns în beneficiul familiilor, lucrând totodată şi cu actorii relevanţi la nivel local, precum primăriile, ONG-urile şi alţi parteneri din comunitate. În comunităţile cele mai sărace, inclusiv cele care au o populaţie de etnie romă, Pachetul UNICEF poate prevedea şi prezenţa unui mediator şcolar sau sanitar.

Potrivit cifrelor UNICEF, 50% din copiii din România sunt expuşi la riscul de sărăcie, 300.000 de copii se află în afara sistemului de educaţie, un milion de copii sunt spitalizaţi în fiecare an, 60.000 de copii sunt separaţi de familiile lor şi anual sunt raportate la autorităţi în jur de 12.000 de cazuri de violenţă împotriva copiilor. De asemnea, din cauza lipsei educaţiei sexuale, anual, 10% din sarcini sunt înregistrate la adolescente.

 

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici