Nicoleta Eftimiu, Mars Pet Nutrition: Nu aștepta animalul perfect pentru a adopta, alege-l pe cel care se potrivește cu viața ta
Cum s-a schimbat în ultimii ani relația românilor cu animalele de companie? Simțiți că oamenii sunt astăzi mai informați și mai atenți la sănătatea, nutriția și bunăstarea animalelor?
Pot spune că în ultimii ani relația s-a schimbat destul de mult și în bine. Animalul de companie începe să fie din ce în ce mai mult privit ca un membru al familiei, așa cum este și normal, iar aceasta se vede în felul în care oamenii au grijă de el. Aceștia nu mai caută doar ce hrană să cumpere, ci se uită la ce i se potrivește animalului lor, în funcție de vârstă, talie sau nivel de activitate. A crescut și înțelegerea a ceea ce înseamnă această responsabilitate, se vorbește despre socializare, starea emoțională a animalului și calitatea vieții, într-un cuvânt, despre bunăstarea animalului.
Tocmai din acest motiv, încurajăm adopția responsabilă pentru că în continuare există multe animale în adăposturi și credem că fiecare animal merită un cămin în care să fie iubit. Noi, la Mars, în România, contribuim acolo unde putem avea un impact direct, alături de cele 46 de adăposturi și asociații partenere pe care le sprijinim și care îngrijesc peste 14.500 de câini și pisici fără stăpân.
Observăm că mulți oameni ar adopta un animal de companie, dar de multe ori îi oprește teama de necunoscut: ce istoric are animalul, cum se va comporta, dacă se va potrivi cu familia. Sunt întrebări legitime, iar răspunsurile corecte implică recomandări practice și informații de specialitate, astfel încât adopția să fie o experiență frumoasă, dar și una potrivită pentru ambele părți implicate, familia și animalul de companie.
Ce ar trebui să știm înainte să adoptăm un câine sau o pisică? Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le vedeți în primele zile și săptămâni după adopție?
Cred că e important să avem în vedere că adopția este o decizie luată pe mai mulți ani, nu un gest de moment, și care necesită timp, răbdare și responsabilitate. Fiecare animal vine cu propria personalitate, propriul ritm de adaptare și, uneori, cu experiențe anterioare pe care nu le cunoaștem.
Pentru primele săptămâni de după adopție, specialiștii noștri recomandă regula 3-3-3: trei zile ca animalul să se simtă în siguranță, trei săptămâni pentru a se adapta la rutina casei și pentru a căpăta încredere, trei luni ca să se simtă cu adevărat acasă. La fel de importantă este hrana: studiul nostru global arată că 71% dintre cei care adoptă schimbă alimentația animalului după plecarea din adăpost, iar trecerea ar trebui făcută treptat, în 7–10 zile. Recomandări de acest fel se regăsesc și pe Mars Adoption Hub, platforma online pe care am lansat-o recent, bazată pe cunoștințele extinse ale Waltham Petcare Science Institute din Marea Britanie.
Mesajul pe care l-aș transmite este că nu trebuie să vă sperie faptul că nu aveți toate răspunsurile din prima zi. Cu informațiile potrivite, sprijin din partea adăpostului și, la nevoie, din partea medicului veterinar, multe dintre provocări pot fi gestionate cu succes. De foarte multe ori, răbdarea este ingredientul care face diferența dintre o adopție dificilă și una care se transformă într-o poveste de succes pe termen lung.
Studiul Mars arată că 58% dintre proprietarii actuali de animale nu au ajuns să aibă animalul prin adopție, în timp ce 28% spun că și-ar dori să adopte în viitor. Ce îi împiedică, în practică, să facă acest pas?
Cel mai recent studiu global Mars, realizat pe un eșantion de peste 26.000 de persoane din 14 țări, arată că oamenii se tem în primul rând de ceea ce nu știu despre animal: un istoric medical incomplet sau necunoscut (33%), comportamentul lui anterior (27%) și compatibilitatea cu familia și cu locuința (25%). La acestea se adaugă lipsa unor recomandări de specialitate la îndemână: oamenii nu știu pe cine să întrebe și la ce să se aștepte. Vestea bună este că multe dintre aceste bariere pot fi depășite cu informațiile corecte. Acel procent de 28% ne arată că interesul există, iar noi putem să oferim îndrumarea care transformă intenția în decizie.
Cât de mult contribuie așteptările nerealiste ale oamenilor la eșecul unei adopții? Există tendința de a căuta animalul „perfect”, în loc să se țină cont de personalitatea și nevoile reale ale animalului?
Așteptările nerealiste pot reprezenta unul dintre principalele motive pentru care procesul de adopție devine mai dificil față de cum și-au imaginat oamenii. Trebuie să recunoaștem că există tentația de a căuta animalul „perfect”: o anumită înfățișare, o anumită vârstă, cuminte din prima zi. De aceea îi încurajăm pe cei care se gândesc la adopție să privească dincolo de aspect și de ideile preconcepute și să încerce să înțeleagă caracterul și nevoile reale ale animalului. Întrebarea potrivită nu este „care este cel mai frumos?”, ci „care se potrivește cu viața mea?”. Cu cât decizia este mai informată și așteptările mai realiste, cu atât cresc șansele ca relația să fie una de durată.
Până la urmă, cele mai frumoase povești de adopție nu sunt cele în care totul merge perfect din prima zi, ci cele în care omul și animalul învață să se cunoască și să aibă încredere unul în celălalt. O arată și studiul nostru: pentru cei care au adoptat, cele mai împlinitoare momente au fost acelea în care au văzut animalul relaxat în noul cămin (48%) și simțindu-se parte din familie (41%).
Există categorii de animale care sunt mai greu de adoptat, de exemplu cele vârstnice, cu probleme medicale sau cu anumite probleme comportamentale? Ce ar trebui schimbat în percepția oamenilor pentru ca și aceste animale să aibă mai multe șanse?
Animalele adulte vin cu un temperament deja format: știi de la început cât de active sunt, cum se poartă cu oamenii, de ce au nevoie. Pentru multe familii, asta poate fi un avantaj, nu un compromis. Iar atunci când o problemă de sănătate este cunoscută, poți discuta din timp cu medicul veterinar despre ce presupune îngrijirea și poți lua o decizie informată.
Ce ar trebui să se schimbe? Cred că felul în care adresăm întrebarea. Nu „ce nu este în regulă cu acest animal?”, ci „ce are el nevoie și pot eu să îi ofer asta?”. Cu informații corecte și cu îndrumare, și din acest motiv am și creat platforma Mars Adoption Hub, oamenii pot răspunde la această întrebare cu mai multă încredere.
Mars colaborează în România cu 46 de adăposturi și organizații care îngrijesc peste 14.500 de câini și pisici fără stăpân. Dincolo de hrană și donații, care sunt astăzi cele mai mari nevoi ale acestor organizații?
Hrana rămâne o nevoie de bază și continuăm să o acoperim: numai în 2026, Mars România a donat 19 tone de produse, adică peste 210.000 de porții de hrană și recompense, iar de la lansarea campaniei „Ajută animalele din adăposturi!”, în 2020, am ajuns la peste 1,2 milioane de porții, echivalentul a 200 de tone de produse. Dar am învățat, lucrând an de an cu aceste organizații, că hrana este necesară și de mare ajutor, dar în egală măsură trebuie să rezolvăm și problema de fond.
Cu alte cuvinte, soluția ar fi să încurajăm adopția responsabilă și cred că este nevoie de trei lucruri pentru asta. Primul este timpul oamenilor și cum putem fiecare dintre noi să susținem cauza. Implicarea în comunitate este parte din cultura noastră, prin Mars Volunteer Program, fiecare dintre noi are până la 16 ore libere plătite pe an dedicate voluntariatului. Cu ocazia Zilei Mondiale a Animalelor, colegii mei au fost din nou alături de Adăpostul Speranța, marcând cea de-a treia ediție a Global Adoption Weekend alături de echipe Mars din peste 30 de țări.
Al doilea este vizibilitatea: cu cât se vorbește mai mult despre adopție și despre responsabilitățile pe care le presupune un animal, cu atât cresc șansele ca animalele din adăposturi să întâlnească oamenii potriviți care le pot oferi un cămin.
Iar al treilea lucru îl reprezintă adoptatorii. Scopul final al oricărui adăpost este ca fiecare animal să ajungă într-o familie iubitoare și permanentă.
De ce era nevoie de o astfel de platformă, cui i se adresează și ce ar însemna, pentru dumneavoastră, că și-a atins scopul?
Era mare nevoie de ea pentru că, de cele mai multe ori, așa cum am mai spus, între dorința de a adopta și decizia propriu-zisă stă poate teama de necunoscut. Oamenii nu duc lipsă de bunăvoință, ci de răspunsuri la întrebări foarte concrete și poate de un pic de curaj.
Mars Adoption Hub este o platformă globală care adună aceste răspunsuri într-un singur loc și se adresează atât celor care se gândesc să adopte, cât și celor care au deja un animal de companie. Acolo găsiți recomandări practice și informații de specialitate, pentru perioada de dinainte și de după adopție. Informație există peste tot, dar contează să vină dintr-o sursă de încredere, iar noi, la Mars, avem Waltham Petcare Science Institute exact pentru asta.
Pentru mine, platforma și-a atins scopul dacă oamenii o folosesc cât mai mult și ajung la decizia de a adopta mai bine informați și cu mai multă încredere, pentru că o adopție informată are cele mai mari șanse să fie una pentru totdeauna.
Coordonați o regiune care include România, Cehia, Slovacia, Ungaria și Republica Moldova. Ce face România mai bine decât celelalte piețe și unde mai are mult de recuperat în ceea ce privește relația cu animalele de companie, care ar fi acestea?
Sunt cinci piețe diferite și fiecare are părți foarte bune. Datele spun ceva interesant despre România: potrivit raportului publicat în 2026 de FEDIAF, Federația europeană a industriei de profil, cu date pentru anul 2024, 48% dintre gospodăriile din România au cel puțin o pisică și 45% au cel puțin un câine, față de o medie europeană de 29%, respectiv 31%. La pisici, este cea mai mare pondere dintre țările pe care le coordonez, și nu pentru că România este cea mai mare dintre ele, ci pentru că aproape una din două gospodării are o pisică. Animalele de companie fac parte, pur și simplu, din viața oamenilor de aici. În continuare, dacă menținem acest trend ascendent al adopțiilor și investim în educație și ghidaj, de la nutriție de calitate la integrarea corectă în familie, România poate deveni un reper regional de bune practici.
Animalele de companie sunt privite tot mai mult ca membri ai familiei. Cum deosebim ceea ce are cu adevărat nevoie un animal de ceea ce ne dorim noi să îi oferim?
Tot ce îi oferim unui animal ar trebui să răspundă unei nevoi a lui, nu unei dorințe a noastre. Ce are nevoie un animal este, de fapt, destul de puțin și destul de clar: o hrană completă și echilibrată, potrivită vârstei și nevoilor lui, vizite regulate la medicul veterinar, mișcare, rutină și timp petrecut împreună.
Prioritatea noastră este ca animalele de companie să aibă o viață mai sănătoasă și mai fericită, iar asta începe cu nutriția și îngrijirea lor. Ne dorim o lume mai prietenoasă cu animalele de companie, în care să ai grijă de un animal să fie mai simplu și mai împlinitor, cu servicii de îngrijire mai bune, cu informații în care poți avea încredere și cu o comunitate care te sprijină. Un animal adoptat nu are nevoie de un cămin perfect, ci de unul stabil, în care cineva îi înțelege nevoile și are răbdare cu el.
Care este mesajul pe care l-ați transmite unei persoane care se gândește astăzi să adopte un animal?
I-aș spune să nu aștepte momentul perfect și nici animalul perfect. I-aș spune să se informeze, să meargă la un adăpost, să pună toate întrebările pe care le are. I-aș mai spune că este firesc să aibă emoții și îndoieli. Mulți dintre cei care adoptă le au la început. Dar primele zile, cele mai grele, trec, iar ce rămâne este o relație construită pas cu pas, pe încredere.
Și i-aș mai spune că are mereu sprijin în jur: există medici veterinari, oameni dedicați în adăposturi și resurse create tocmai pentru viitorii părinți de animale. Aducerea unui animal acasă ar trebui să fie un moment de bucurie și sperăm să fie cât mai mulți oameni care fac acest pas cu încredere, pentru că dincolo de orice ezitare de început, ceea ce se schimbă cu adevărat este viața unui animal care primește, în sfârșit, căldura, siguranța și demnitatea de a trăi într-o familie iubitoare.