O altfel de zi antidrog, la clinica post-cură Teen Challenge de la Grădiştea

Evenimentul a fost organizat în cadrul proiectului "Îţi controlează drogurile viaţa?", lansat de Poliţia Română cu ocazia Zilei internaţionale de luptă împotriva consumului şi traficului ilicit de droguri, sărbătorită în statele membre ONU la 26 iunie.

Cei 17 studenţi ai clinicii (ei nu sunt consideraţi pacienţi), consilierii şi îndrumătorii lor, ofiţerii Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA) şi ai Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR), însoţiţi de reprezentanţi ai presei, au petrecut o dimineaţă în aer liber, la clinica de recuperare, participând sau asistând la un meci de fotbal. Cele două echipe au fost formate, pe de-o parte, din consumatorii aflaţi în perioada de post-cură şi, de cealaltă parte, din ofiţerii ANA şi IGPR.

Scorul a fost repede dat uitării, după primele goluri primite de echipa autorităţilor, atmosfera fiind oricum prea destinsă pentru calcule şi punctaje.

Potrivit directorului executiv al Teen Challenge România, Cătălin Baciu, clinica de la Grădiştea, din judeţul Ilfov, a fost deschisă în urmă cu trei ani, iar de atunci au trecut pe la centru aproximativ 30 de foşti consumatori de droguri, în special de heroină.

Mai degrabă tabără pentru tineri decât centru de reabilitare, clinica oferă un program complet de recuperare, după ce studenţii au terminat, în prealabil, o cură de dezintoxicare de două-trei săptămâni. Capacitatea de cazare este de 20 de paturi, iar, în prezent, 17 băieţi urmează programul, a cărui durată este de un an. La Grădiştea sunt acceptaţi doar băieţi, momentan, cu vârsta minimă de 18 ani, putându-se ajunge şi la maximul de 40 de ani.

Cei care termină programul de recuperare totală sunt consideraţi absolvenţi, putându-se ulterior angaja la Teen Challenge, dacă doresc să rămână în ONG.

Echipele Teen Challenge merg săptămânal la centrele de dezintoxicare din spitale sau în locurile unde locuiesc tineri dependenţi de droguri, pentru a le oferi ajutorul şi pentru a-i convinge să renunţe la acest stil de viaţă. Selecţia tinerilor care ajung la centru se face pe bază de motivaţie, potrivit lui Cătălin Baciu, fiind doriţi mai ales cei ajunşi la capătul puterilor, care vor cu disperare să-şi schimbe viaţa.

"Selecţia o facem pe bază de motivaţie. Ei ne spun că au nevoie de ajutorul nostru, trec şi printr-o serie de interviuri, apoi selectăm. Aici trebuie omul disperat, determinat, motivat, care vrea cu adevărat să fie aici. (...) Aici e şi puţină armată, şi puţină şcoală, au şi consilieri, fac educaţie fizică. Au existat şi probleme, e greu să-i struneşti, dar nu a fost nimic grav", a povestit Baciu.

Tratamentul primit la centru este gratuit, ONG-ul câştigând fonduri din donaţii (de la persoane fizice mai ales) şi sponsorizări. Directorul centrului a precizat că tratamentul pentru un singur pacient, pe lună, poate ajunge la o mie de euro.

Mai există foarte puţine astfel de centre în ţară, a adăugat Baciu, alte trei fiind la Sibiu, Câmpina şi Târgu Mureş. Dintre acestea, numai cea de la Sibiu acceptă fete, însă capacitatea clinicilor este tot redusă: în jur de 20-30 de locuri, în contextul în care există aproape 20.000 de consumatori de droguri de risc numai în Bucureşti.

Poveştile tinerilor de la Grădiştea sunt, însă, ceva mai impresionante decât statisticile şi metodele de tratament.

Cătălin (27 de ani) a început să consume droguri uşoare la 17 ani, din curiozitate. După mai puţin de un an a trecut la injecţii cu heroină, de care nu s-a lăsat aproximativ opt ani. După doi ani, timp în care şi-a pierdut sursele financiare pe care se baza pentru cumpăratul drogurilor, şi-a dat seama că este dependent şi a trecut prin patru cure de dezintoxicare, toate eşuate în afară de ultima. Părinţii îl dăduseră afară din casă, locuia pe străzi, iar în martie 2007 i-a cunoscut pe cei de la Teen Challenge, alături de care a rămas şi azi, ca angajat al centrului.

"Pentru medicii din centrele de dezintoxicare, tratarea pacienţilor e o slujbă ca oricare alta, de opt ore. E normal să nu-i intereseze mai mult decât starea fizică. Eu mă conformasem cu ideea că sunt dependent, acum mă consider un om normal, n-am mai luat droguri din martie 2007. Am rămas aici pentru a-i ajuta pe tineri. Persoanele care le vând droguri le vor spune numai efectele pozitive, dar ei trebuie să aibă în vedere că situaţia e mult mai gravă, nu e ceva la modă, nu e o glumă", a spus Cătălin.

Colegul său, Dan (25 de ani), este tot absolvent al programului de recuperare şi se pregăteşte pentru a deveni şi el angajat al clinicii Teen Challenge.

"De mic am fost mai libertin, în liceu beam foarte mult alcool, mă duceam în cluburi. La 19 ani am intrat în armată, am stat un an, apoi vroiam să ma angajez în sistemul militar. Toată lumea credea că o să-mi meargă bine, dar nu a fost aşa. După câteva luni de armată am încercat heroină, prima dată prin fumat. Dintr-o tendinţă de a duce lucrurile la extrem, am ajuns la injecţii. La 21 de ani mi-am dat seama că sunt dependent, am simţit simptomele sevrajului", a început Dan.

El a mai spus că a făcut rost de heroină de la prietenul surorii sale, care este, de asemenea, consumatoare. Sora lui consumă heroină de cinci ani, însă nu a reuşit să se lase.

"Cel mai rău lucru pe care l-am făcut în perioada aceea a fost să-i smulg telefonul mamei mele din mână, când am aşteptat-o într-o zi în faţa blocului, după ce mă dăduse afară din casă. Am bruscat-o, a început să plângă, dar am luat telefonul şi am plecat. Eram conştient că făceam ceva rău, dar puterea drogului e prea mare", a povestit tânărul.

Potrivit lui Cătălin Baciu, anturajul nociv este cauza numărul unu pentru dependenţa de droguri. De aceea, studenţii de la centru nu sunt vizitaţi decât de familie şi rup orice legătură cu prietenii alături de care se drogau. Apropierea de familie, însă, este încurajată de echipa Teen Challenge, fiind considerată benefică.

Până în acest moment, clinica a avut şase absolvenţi ai programului. Şaptesprezece tineri sunt încă studenţi, iar alţi şapte-opt au renunţat la program înainte de finalizarea acestuia. Din ultima categorie, doi nu s-au întors la droguri, însă restul au recidivat.

Prin vizita la Grădiştea, Poliţia Română a vrut să tragă un semnal de alarmă asupra "efectelor devastatoare şi implicaţiilor sociale ale consumului şi traficului de droguri". Ceea ce a şi făcut.

Dar iată că se poate. Există cel puţin aceşti câţiva tineri, care se trezesc la 7.00 dimineaţa, fac sport, învaţă, îşi gătesc, vorbesc despre problemele lor cu persoane interesate de acestea, joacă fotbal cu poliţiştii care poate i-au ridicat de pe străzi cu seringa în venă, vorbesc deschis despre cele mai groaznice lucruri pe care le-au făcut şi zâmbesc relaxaţi: pentru că ei nu mai sunt persoanele acelea, pentru că au primit o şansă enormă şi pentru că sunt destul de motivaţi încât să nu recidiveze.

Ziua internaţională antidrog nu înseamnă doar cazurile fericite sau optimiste. Mai rămân miile care, în vreme ce studenţii de la Grădiştea jucau fotbal, îşi jefuiau părinţii pentru a face rost de doza zilnică. Gărdiştea dă însă un exemplu, stabileşte un standard greu de întâlnit la noi în ţară. Un standard care ar trebui să devină rutină, într-o ţară în care numărul consumatorilor creşte de câţiva ani. Nu s-a auzit de foarte mulţi consumatori recuperaţi complet, după o dependenţă de ani de zile. Eu am văzut şase, dar pe care nu-i vede toată lumea.

Ar fi interesant de sărbătorit o zi antidrog cu succesele obţinute în salvarea dependenţilor, nu în capturarea transporturilor imense la vamă. Şi ar fi interesant ca cei 20.000 de consumatori din Bucureşti, plus zecile de mii sau sutele de mii din ţară, să aibă o opţiune, o alternativă, să fie băgaţi în seamă deşi "priorităţile sunt altele", cum ar spune mai marii statului. Pentru oamenii care i-au stabilit drept prioritate pe aceşti tineri, ei au ajuns un câştig. Poate ar fi nevoie de o schimbare de priorităţi.

(Material realizat de Ioana Burtea, ioana.burtea@mediafax.ro)