Reportaj din comuna Independenţa, unde românii trăiesc datorită unei cişmele construite de otomani. A fost condusă 30 de ani de acelaşi primar

Primăria comunei Independenţa, din care face parte şi satul Tufani, a fost condusă de acelaşi primar, din 1989 până în 2016, fără să fi accesat vreun ban din fonduri europene. În 2106 oamenii au vrut schimbare: au pierdut vaca promisă de fostul primar, dar au aflat, de curând, că în bugetul local este o gaudă de 400.000 de euro.

Mai sunt doar câteva zile şi suntem deja în 2020. Constanţa, un judeţ cu un nivel de dezvoltare în top 5 la nivelul României are, la vreo 50 de kilometri de municipiul-reşedinţă, zeci de familii care îşi trăiesc vieţile încremenite într-o poveste din secolul trecut, atunci când apa ţâşnea doar din cişmelele otomane.

Formele ondulate dintr-o bucată de deal se scaldă în plin crepuscul când un puşti mic şi fâşneţ, de vreo 11 ani, toarnă de zor apă într-un butoi de metal mare cât căruţa pe care o mânuieşte cu puterea unui bărbat:

„Pentru animale iau apă”, spune copilul, cu un zâmbet mai degrabă ruşinat şi umbrit de privirea maturizată înainte de vreme.

Întunericul nu era departe, aşa că se grăbeşte să umple butoiul ca să ajungă la timp în gospodărie, unde urmează să adape cele câteva animale ale familiei.

„Merg la şcoală, dar mă duc tocmai în Independenţa pentru că aici, în sat, nu mai sunt copii de vârsta mea şi s-a desfiinţat şcoala. Fac naveta. Vreo 15 kilometri sunt până acolo”, continuă dialogul zgârcit în replici.

Nu e obişnuit să le vorbească străinilor şi pare că nici nu-i place. În plus, ai lui îl aşteaptă la treburile de seară ale casei.

A trecut cu bine de clasa a V-a şi ştie că şcoala e singurul lui bilet de dus din satul în care zeci de familii trăiesc dintotdeauna fără apă.

Un bărbat trăgând după el un cal îşi aşteaptă rândul după puşti, timp în care povesteşte cum jurnaliştii se perindă prin satul lor, dar degeaba, pentru că ei tot fără apă trăiesc. Măcar dacă cişmeaua era bine înreţinută, spune omul, care nu are încredere că va vedea vreodată curgându-i apa la robinet, în gospodărie.

„S-au mai făcut multe reportaje aici şi apă tot n-avem. Uitaţi cum este, măcar dacă întreţineau cişmeaua, dacă era reparată, dar nici asta. De-aici luăm şi de băut, şi pentru animale. S-au schimbat primarii şi am rămas aşa. Au tras conducta până la biserică şi şcoală şi după alegerile de primar a rămas aşa. Acum sperăm. Cu alegerile astea, poate-poate... De mulţi ani sperăm. Au promis că ne fac canalul de scurgere, l-au reparat puţin, a venit apa, l-a luat iarăşi. Străzile sunt praf. S-a reparat cât de cât cu SAPARD, dar calitate proastă, nu s-a băgat cât asfalt trebuia şi a venit apa şi l-a luat. Când sunt ploi, vin ape mari şi iau tot”, povesteşte omul privind spre noroiul care a înghiţit uliţele după ploile care au cuprins satul cu câteva nopţi înainte.

În urma lui, o femeie trecută de prima tinereţe mână o vacă neagră, dolofană, în aceeaşi direcţie, spre cişmea. A adus-o la adăpat. Printre ei, îşi fac loc alţi săteni cu PET-uri goale de suc sau bere pe care le umplu cu apă pentru acasă, pe care o beau ei şi ai lor. Un mesaj de pe cişmea, tot mai şters după fiecare ploaie, anunţă că apa este bună pentru toată lumea din sat: „Apa este bună de băut şi pentru sugari şi copiii mici”.

Cu apa de aici, care ţâşneşte dintr-o cişmea construită pe vremea când Dobrogea se afla sub administraţia Imperiului Otoman, localnicii îşi adapă animalele, dau bebeluşilor şi copiilor, se spală, fac de mâncare şi udă grădinile.

Culmea ironiei, comuna de care aparţine satul Tufani a fost botezată Independenţa de primii români care au fost aduşi aici la sfârşitul secolului al XIX-lea, tocmai pentru a marca ruperea de Imperiul Otoman. Astăzi, urmaşii românilor de-atunci trăiesc datorită unei cişmele otomane.

Localitatea a fost condusă timp de şase mandate de un primar care nu a reuşit, deşi a trecut prin 5 partide politice şi 23 de guverne, să găsească o soluţie pentru familiile care trăiesc fără apă în localitatea pe care a condus-o aproape trei decenii.

În 2016 - ultimul său an de mandat, Cristea Gâscan era cel mai longeviv primar al judeţului Constanţa dar, cu toate acestea, nu a reuşit să acceseze niciun proiect finanţat cu fonduri europene. Numit în funcţia de primar în 22 decembrie 1989, imediat după fuga lui Nicolae Ceauşescu, Gâscan a condus Primăria Independenţa de când avea 32 de ani şi până când a trecut de 58.

În ultima sa campanie, din 2016, le-a promis localnicilor că va da câte o vacă fiecărei gospodării dacă va fi votat pentru a şaptea oară. După aproape trei decenii, sătenii au pariat vaca pe schimbare.

Şi, după trei ani de schimbare, procurorii anchetează lipsa a peste 2 milioane de lei din bugetul primăriei, după ce Curtea de Conturi a sesizat că cifrele din hârtii nu coincid cu cele din casierie. Banii au dispărut în timpul mandatului noului primar care, însă, a mers glonţ la parchet unde a depus plângere penală pentru lipsa banilor, spunând că nu ştie ce s-a întâmplat.

După ce tragem linie, oamenii din Tufani nu au primit nici animalele promise în campanie, pentru că Gâscan nu a mai ajuns primar, şi au aflat şi de o gaură de vreo 400.000 de euro în bugetul comunităţii. Le-au rămas măcar aranjamentele festive de Crăciun, atârnate de fiecare stâlp din sat, ca să lumineze mai bine drumul căruţelor care fac naveta zilnic până la cişmea.