Ziua Mondială a Cafelei Turceşti este sărbătorită pe 5 decembrie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

În Turcia, cafeaua turcească este un mediator social care reuneşte oamenii, ajutându-i să socializeze. Rolul cafelei în Turcia este atât de semnificativ încât întâlnirile esenţiale şi conversaţiile de după masă încep cu aceeaşi întrebare: „Cum ţi-ar plăcea să bei cafeaua?”. Acest gust unic a dus la includerea cafelei turceşti în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO în 2013. De atunci, 5 decembrie, data înregistrării cafelei turceşti pe lista UNESCO, a fost sărbătorită drept „Ziua Mondială a Cafelei Turceşti”.

Un patrimoniu cultural păstrat de secole întregi

Cafeaua turcească a fost în centrul vieţii sociale de când a fost preparată pentru prima dată pe aceste meleaguri respectiv în secolul al XVI-lea. Reţeta s-a răspândit pe întregul imperiu otoman şi a depăşit graniţele cu ritualurile, tradiţiile şi rolul său. Este esenţială în cultura ţarii, iar cuvântul turcesc pentru micul dejun este „kahvaltı” şi se traduce literalmente prin „înainte de cafea”. Ori de câte ori vizitaţi prietenii sau familia în Turcia, vi se va oferi întotdeauna o cafea turcească pe post de băutură de bun venit. Este totodată o parte critică a nunţilor, logodnelor sau naşterilor.

Ministrul Educației anunță că școlile din România vor primi recomandări pentru situațiile în care sunt semnalate drone

Semnal de alarmă: Bursa socială nu acoperă nici costurile cu cazarea și masa ale unui student

„Cum ţi-ar plăcea să-ţi bei cafeaua?”

Metoda de preparare a cafelei turceşti a rămas neschimbată de secole, iar acesta este un element care-i conferă această unicitate. Procesul de obţinere începe prin prepararea boabelor de cafea măcinate fin şi sub formă de pulbere în apă rece într-o oală unică numită „Cevze”. Conţinutul trebuie să fiarbă până se face spumă apoi se toarnă în căni şi se formează o peliculă catifelată deasupra. Spre deosebire de alte cafele, cafeaua turcească se toarnă în ceaşcă cu zaţul ei şi este întotdeauna servită cu un pahar cu apă, sau alte delicatese sau dulciuri turceşti.

Metodele de măcinare şi preparare a cafelei turceşti pot varia în funcţie de ingrediente dar şi obiceiurile prezente în diferite regiuni ale ţării. Arborii de mastic, care se găsesc în toată regiunea Mării Egee, aduc cu ei tradiţia de a face cafea turcească cu gumă de mastic. Cafeaua Menengiç, preparată prin uscarea boabelor unui arbore Pistacia, este foarte populară la Gaziantep, unul dintre oraşele Turciei din sud-estul Anatoliei considerate de mulţi drept „patria fisticului”. Cafeaua Dibek, de obicei zdrobită într-un mortar de piatră, a devenit populară fiind considerată ca o alternativă unică de cafea turcească datorită aromei sale uşoare şi prin faptul că poate fi servită cu lapte. Cafeaua Mırra, adesea cunoscută ca o cafea solidă şi amară, este de obicei preferată în districtele de sud-est ale Turciei respective în Şanlıurfa şi Mardin.