Cum au reușit cercetătorii să citească gândurile șoarecilor fără implanturi cerebrale și ce consecințe ar putea avea pentru oameni în era digitală

Cercetătorii de la Fundația Champalimaud din Portugalia au demonstrat că micile spasme faciale la șoareci dezvăluie strategii cognitive ascunse, oferind informații la fel de detaliate ca înregistrările invazive ale creierului, scrie ScienceBlog.

Decodarea strategiilor cognitive prin fizionomie

Folosind camere video cu rezoluție ridicată și cadre rapide alături de algoritmi de învățare automată, oamenii de știință au asociat micile mișcări ale mustăților, obrajilor și nasului cu deciziile șoarecilor în timpul unor puzzle-uri de hrănire.

Aceste tipare faciale au prezis nu doar ce strategie folosea activ un șoarece, ci și strategiile de fundal calculate simultan de creierul său.

Surprinzător, aceste tipare au fost consecvente între indivizi diferiți, sugerând că expresiile faciale pot fi indicatori tipici ai proceselor cognitive, asemănătoare expresiilor emoționale.

Rolul regiunilor cerebrale

Înregistrările cu electrozi au arătat că cortexul motor secundar transmitea variabilele decizionale cu milisecunde înainte ca acestea să apară ca mișcări faciale, în timp ce regiuni precum cortexul orbitofrontal le înregistrau abia după aceea.

Oprirea temporară a cortexului motor a perturbat acuratețea acestor semnale faciale, demonstrând că creierul transmite activ procesele cognitive prin fizionomie.

Cercetătorii au realizat 58 de sesiuni comportamentale pe 17 șoareci, comparând înregistrările neuronale din mai multe regiuni cerebrale cu analiza algoritmică și au descoperit că analiza video egalează tehnicile invazive în precizia predicțiilor.

Implicații pentru cercetare și intimitate

Rezultatele evidențiază analiza video ca instrument non-invaziv pentru studierea afecțiunilor neurologice și psihiatrice, oferind o alternativă la implanturile cerebrale pentru înțelegerea stărilor mentale ascunse.

Totuși, prezența extinsă a camerelor ridică dileme etice.

Dispozitivele cotidiene, precum smartphone-urile sau sistemele de securitate, ar putea, în principiu, să decodeze procese cognitive umane fără consimțământ.

Autorii studiului avertizează că intimitatea mentală ar putea fi pusă în pericol dacă algoritmii evoluează mai mult, îndemnând factorii de decizie să ia în considerare reglementări de protecție înainte ca aceste tehnologii să depășească experimentele controlate pe animale.

Deocamdată, metoda se aplică doar la șoareci în condiții specifice. Dar principiul este clar: fețele pot transmite tăcut mult mai mult decât emoțiile, dezvăluind calculele private ale creierului în timp real.