Adio gropi și șantiere pe șosele: Noul tip de asfalt care rezistă până la 20 de ani

Publicat: 07 10. 2026, 11:58
Foto: pexels

Un nou amestec folosește zgură de oțel și rășină epoxidică pentru a realiza pavaje mai rezistente. Durata de viață e estimată de până la 20 de ani.

Un studiu publicat în Communications Earth & Environment a analizat amestecul special în care zgura de oțel este combinată cu un liant asfaltic modificat cu rășină epoxidică.

Rezultatul poartă denumirea de SEAM, acronim pentru Steel Slag Epoxy Asphalt Mixture.

Obiectivul nu este doar obținerea unui material mai rezistent la gropi

Avantajul ține mai ales de posibilitatea de a prelungi intervalele dintre o reabilitare a pavajului și următoarea. Se reduc în timp șantierele, consumul de materiale, întreruperile de trafic și emisiile asociate întreținerii.

Zgura provine din procesul siderurgic și prezintă caracteristici care pot fi valorificate în pavajul rutier.

Suprafața sa neregulată contribuie la creșterea rezistenței amestecului atât la abraziune, cât și la deformări.

Ceea ce face însă o diferență substanțială este cantitatea de rășină epoxidică utilizată în liant.

Cercetătorii au examinat trei formulări diferite, comparându-le durata de viață, costurile și impactul asupra mediului.

La o concentrație de 20%, durata de viață estimată se oprește la aproximativ șase ani, fiind practic comparabilă cu cea atribuită în studiu pavajelor convenționale.

La o concentrație de 35% a rășinii, durata de viață estimată crește la 15 ani. La o concentrație de 50% poate ajunge la aproximativ 20 de ani.

Valoarea maximă, totuși, nu coincide neapărat cu cea mai bună soluție

Autorii consideră că 35% rășină este varianta cea mai echilibrată. Folosirea unei cantități mai mari crește costurile, fără să aducă beneficii importante pentru mediu.

Există și o limită practică

Durata de viață mai lungă nu vine fără anumite compromisuri.

Costurile și emisiile legate de producția și montarea SEAM sunt ușor mai mari. Pardoseala necesită șapte zile de maturare înainte de a putea fi deschisă traficului.

Pe termen lung, bilanțul s-ar putea schimba.

O șosea care rezistă 15 ani are nevoie de mult mai puține reparații decât un pavaj care trebuie refăcut după doar șase ani. Astfel, se folosesc mai puține materiale și sunt necesare mai puține lucrări, ceea ce înseamnă și mai puține ambuteiaje și blocaje în trafic.

Avantajul devine și mai interesant având în vedere că sistemul permite valorificarea unui reziduu industrial produs în cantități mari de industria siderurgică, transformându-l în materie primă pentru noi infrastructuri.

Pentru a evalua efectele la scară largă, cercetătorii au elaborat diverse scenarii teoretice aplicate drumurilor urbane din China.

În scenariul cel mai favorabil, emisiile ar putea scădea cu până la 1,74 miliarde de tone de CO₂ echivalent. Cantitatea de particule fine PM2,5 ar putea fi redusă cu aproximativ 1,23 miliarde de kilograme.

Consecințele asupra sănătății publice s-ar putea traduce într-un număr cuprins între 31.802 și 128.980 decese premature evitate.
Beneficiul economic estimat variază între aproximativ 462 de miliarde și 1,99 trilioane de euro.
Aceste cifre nu se referă la rezultatele unei înlocuiri deja realizate la scară națională. Cercetarea indică însă o posibilitate concretă: valorificarea deșeurilor siderurgice pentru realizarea de pavaje care vor necesita mult mai puțină întreținere.