Muncitorii fugeau de pe șantier când auzeau că „s-a băgat marfă”. Documente CNSAS din „Epoca de Aur”: 300 de oameni la coadă pentru carne și șase ore fără nimeni la lucru

Rapoartele întocmite de structurile Securității din județul Cluj descriu o realitate aflată în contrast puternic cu propaganda oficială privind creșterea nivelului de trai. În Dej, Turda și Câmpia Turzii, lipsa alimentelor devenise deja o importantă sursă de nemulțumire socială.

Un raport din 17 octombrie 1980 consemna afirmațiile unui locuitor din Dej care spunea că a cutreierat orașul fără să găsească mezeluri sau carne. Ouăle ajunseseră să coste în piață 3 lei bucata, ceapa 8 lei kilogramul, iar cartofii 5 lei kilogramul.

Situația era rezumată dramatic într-o altă mărturie consemnată de Securitate: „Nu este nici zahăr la nici o prăvălie, rafturile sînt goale, nu ai ce cumpăra. Azi-mîine nu mai avem din ce trăi”. O altă femeie reclama că oamenii își pierdeau ziua la cozi fără să reușească să cumpere nici carne, nici salam.

300 de oameni la coadă pentru carne. Unii veniseră cu scaune de acasă

Una dintre cele mai spectaculoase relatări din documente privește o măcelărie din cartierul Micro II din Turda.

Pe 16 octombrie 1980, oamenii începuseră să formeze coada încă de la ora 7 dimineața. Unii își aduseseră scaune pentru a putea rezista așteptării. La ora 16:30, carnea încă nu fusese pusă în vânzare, iar aproximativ 300 de persoane așteptau în fața magazinului.

Când muncitorii au ieșit de la serviciu și au încercat să intre în fața cozii au izbucnit îmbrânceli și scandaluri. Gestionarul magazinului, care încerca să-i convingă pe oameni că exista suficientă carne, a fost huiduit.

Nici seara situația nu se rezolvase. La ora 21:00, la măcelăria din centrul Turzii, aproximativ 200 de oameni se aflau încă la rând. Unul dintre cei supravegheați de Securitate spunea că stătea acolo de la ora 16:00 și mai avea peste 100 de persoane în față. Carnea era limitată la două kilograme de persoană.

S-a auzit că au venit gogoșari. Șantierul s-a golit

Penuria ajunsese să afecteze inclusiv activitatea întreprinderilor socialiste. Unul dintre cele mai sugestive episoade apare într-un raport referitor la Dej.

Pe 30 septembrie 1980, la un punct de lucru al Consiliului Popular Municipal Dej lucrau două echipe de zidari și una de dulgheri. În momentul în care s-a răspândit vestea că la aprozare sosiseră gogoșari, muncitorii au plecat să stea la coadă.

Rezultatul: timp de aproape șase ore nu a mai rămas niciun muncitor la punctul de lucru, potrivit documentului citat de CNSAS.

Nu era, potrivit raportului, un incident izolat.

Securitatea constata că era suficient ca un angajat să anunțe că undeva au fost aduse legume pentru ca muncitorii să-și întrerupă activitatea și să plece după alimente.

Formula folosită de raport este extrem de sugestivă: oamenii „pun uneltele jos și pleacă pentru aprovizionare”.

Un muncitor calcula că trebuia să muncească o oră pentru trei ardei

Rapoartele Securității surprind și nemulțumirile provocate de prețurile alimentelor disponibile în piețe.

În Dej, muncitorii ajunseseră să compare salariul câștigat într-o oră de muncă cu prețul legumelor. Unul dintre comentariile consemnate în documente arăta că un meseriaș calificat ajungea practic să muncească o oră pentru a cumpăra doar trei ardei.

O altă întrebare care circula printre muncitori era de ce statul nu reușea să aducă suficientă marfă în magazine, obligând populația să cumpere mai scump din piață.

Documentele arată că nemulțumirea nu provenea doar din prețuri, ci mai ales din faptul că numeroase produse nu puteau fi găsite în magazine.

În Dej erau reclamate lipsuri de zahăr, ulei și făină. Atunci când ajungeau mărfuri, în fața magazinelor se formau rapid grupuri mari de oameni, însă numai o parte dintre cei aflați la coadă reușeau să cumpere. Ceilalți plecau nemulțumiți și protestau verbal, potrivit rapoartelor.

Cei care se plângeau de lipsuri intrau în atenția Securității

Documentele scot însă la iveală și un alt aspect al regimului: problema nu era doar că oamenii nu găseau mâncare, ci și că nemulțumirile lor puteau deveni obiectul supravegherii informative.

Comentariile despre lipsa alimentelor și nivelul de trai erau descrise în rapoarte drept manifestări „negative” sau „tendențioase”. Într-un caz, Securitatea nota explicit că persoanele care făceau asemenea afirmații urmau să rămână „în atenția” instituției și să fie luate „măsuri adecvate”.

Documentele sunt cu atât mai relevante cu cât datează din 1980, înainte ca raționalizarea și austeritatea severă asociate ultimului deceniu al regimului Ceaușescu să atingă apogeul. În anii următori, regimul a restrâns puternic consumul, iar plata accelerată a datoriei externe a devenit o prioritate a politicii economice; surse istorice americane notează că, până în 1984, România decisese să evite noi împrumuturi și să-și achite datoria externă până la sfârșitul deceniului.