The Economist: Chiar și cel mai optimist scenariu pentru piețele de energie este dezastruos. Prețul gazelor în Europa a crescut cu 85%

Petrolul Brent, la 112 dolari pe baril, este cu 54% mai scump decât înainte de începerea ostilităților. Prețurile gazelor în Europa au crescut cu 85%. Motivul pentru care nu sunt și mai mari este faptul că investitorii se așteaptă ca fluxurile să fie reluate curând. Pariurile financiare că prețurile vor scădea sunt mai numeroase decât cele care anticipează o creștere pentru livrările din iulie. Dacă se iau în calcul întârzierile de transport, investitorii se așteaptă, cu alte cuvinte, la o revenire la normal până în mai.

Pentru a evalua aceste așteptări, The Economist a calculat cât ar dura normalizarea dacă războiul s-ar încheia astăzi. Chiar dacă Iranul ar accepta amenințarea lui Donald Trump din 21 martie de a debloca strâmtoarea în 48 de ore sau ar risca atacuri asupra centralelor sale electrice, un scenariu foarte incert, piețele globale de petrol și gaze ar rămâne subaprovizionate timp de luni de zile, afectând economia mondială.

Războiul din Orientul Mijlociu, ziua 24. Iranul amenință că va lovi centrale electrice din Israel și din Golf dacă sectorul său energetic va fi vizat

Iranul amenință centralele energetice și de desalinizare din Golf după ultimatumul lui Trump

Pentru ca piețele energetice să revină la echilibru după redeschiderea Hormuzului, trebuie să se întâmple trei lucruri. În primul rând, producătorii din Golf trebuie să readucă producția la nivelurile de dinainte de război. În al doilea rând, navele trebuie să transporte această producție către rafinăriile din străinătate. Și, în al treilea rând, aceste rafinării trebuie să o proceseze în combustibil utilizabil. Fiecare etapă a acestui lanț industrial necesită timp.

Să începem cu producția. Neputând exporta și confruntându-se cu limitări de stocare, țările din Golf și-au redus deja producția de țiței cu un total de 10 milioane de barili pe zi, echivalentul a 10% din totalul global și 40% din nivelul lor de dinainte de război. Pentru a readuce această producție, este nevoie de verificarea funcționării echipamentelor și de eliminarea blocajelor din conducte. Abia apoi pot fi repornite sondele, prin restabilirea presiunii și într-un ritm lent, pentru a evita deteriorarea zăcămintelor. Repornirea separatoarelor, compresoarelor și instalațiilor de tratare, unde petrolul este procesat inițial, va necesita timp suplimentar.

Deși, ca membri ai OPEC, statele din Golf sunt obișnuite să ajusteze producția în sus și în jos în câteva zile, reducerile recente sunt mai bruște și mai profunde decât orice au experimentat anterior. Experții estimează că toate aceste operațiuni vor dura între două și patru săptămâni.

Situația gazelor este și mai complicată

Ras Laffan din Qatar, care furnizează aproape o cincime din GNL-ul mondial, este închis din 2 martie, după un atac cu dronă iraniană. În ultima săptămână, un atac cu rachetă a avariat grav două dintre cele 14 unități de lichefiere ale instalației, reprezentând 17% din capacitatea sa și 3% din oferta globală. Reparațiile vor dura între 3 și 5 ani, spune ministrul energiei din Qatar, iar extinderea planificată va fi întârziată. Amploarea completă a pagubelor din alte zone este neclară. Însă chiar și în instalațiile mai puțin afectate, sunt probabil necesare săptămâni de reparații pentru reluarea operațiunilor.

Iar reparațiile sunt doar începutul. Echipamentele trebuie apoi uscate complet pentru a evita fisurarea conductelor atunci când sunt răcite din nou la minus 160 de grade Celsius. Dacă procesul este grăbit, metalul se contractă neuniform și sudurile pot ceda. Anne-Sophie Corbeau de la Universitatea Columbia estimează că toate acestea ar putea dura până la șapte săptămâni.

Urmează transportul. În cazul unui armistițiu, majoritatea căpitanilor celor aproximativ 480 de nave blocate în Golf ar dori să vadă câteva zile fără atacuri înainte de a încerca să iasă. Majoritatea petrolierelelor sunt deja încărcate, iar strâmtoarea poate gestiona trafic intens, astfel că blocajul ar putea fi eliminat în două săptămâni. În principiu, nave noi ar putea apoi intra pentru a prelua producția reluată treptat.

În practică, puține nave ar putea accepta acest lucru timp de multe săptămâni. Iranul a atacat facilități portuare din întreg Golful, lovind rezervoare de combustibil, depozite și nave aflate la ancoră. Terminalele par în mare parte intacte, dar unele daune ar putea să nu fi fost făcute publice. Nave scufundate sau infrastructură avariată ar putea necesita îndepărtare pentru a asigura un pasaj sigur, observă John Ollett de la Argus Media. Reparațiile la dane sau echipamente de încărcare durează, de obicei, luni de zile.

Deschiderea strâmtorii Hormuz

În plus, majoritatea asigurărilor de risc de război din regiune au fost anulate. Cei care încă oferă astfel de polițe au crescut tarifele de la 0,2-0,4% din valoarea navei la 1% sau mai mult, iar cele mai riscante curse ajung la 10%. Oricine are acces la internet poate identifica proprietarii sau operatorii unei nave, ceea ce face ca vasele asociate cu adversarii Iranului să devină ținte potențiale dacă tensiunile escaladează. Asiguratorii nu vor reduce rapid prețurile polițelor, spune Ellis Morley de la Howden.

Chiar și după ce asigurările vor deveni din nou disponibile și accesibile, căpitanii și armatorii ar putea ezita. Deși rebelii Houthi din Yemen au încheiat oficial, în noiembrie anul trecut, campania de doi ani împotriva navelor aliniate Occidentului în Marea Roșie, doar jumătate din numărul de petroliere, și aproape niciun transportator de GNL, nu mai riscă această rută comparativ cu 2023, din cauza neîncrederii în promisiunile lor.

Întârzieri suplimentare vor apărea deoarece flota globală de petroliere se află în locuri nepotrivite. Când a izbucnit războiul, superpetrolierele care transportau țiței din Orientul Mijlociu către Asia au căutat contracte în Atlantic. După redeschiderea Hormuzului, multe vor prefera să își finalizeze cursele actuale, de exemplu să încarce petrol din America și să îl livreze în China, înainte de a reveni în Golf. O astfel de călătorie dus-întors durează, de obicei, până la 90 de zile, spune Andrew Wilson de la BSR.

Chiar și după ce țițeiul din Golf va ajunge, cu întârziere, la rafinăriile îndepărtate, acest lucru nu va elimina imediat penuria de combustibil. Unele rafinării din China, India, Malaysia și Thailanda au închis unități întregi din lipsă de materie primă. Producția totală a rafinăriilor asiatice a scăzut cu 3 milioane de barili pe zi, adică 8%.

Stocurile globale de țiței vor continua să scadă

Reluarea activității ar putea dura câteva săptămâni. Opririle de urgență, în special, pot necesita luni pentru a fi remediate, spune Ajay Parmar, fost inginer la TotalEnergies. Ca și în cazul producției, repornirea rafinăriilor presupune verificarea și curățarea fiecărei conducte, restabilirea sistemelor de energie, abur, apă de răcire și aer comprimat, precum și încălzirea lentă a instalațiilor pentru a evita deteriorarea metalului. Același lucru este valabil și pentru terminalele de regazeificare a GNL.

Chiar dacă Donald Trump și Iranul ar ajunge mâine la un acord pentru a opri conflictul, ar mai dura încă patru luni până când piețele ar reveni la o oarecare normalitate. Producătorii din alte regiuni nu pot crește suficient de rapid producția pentru a compensa pierderile. Rezultatul este o reducere de aproximativ 3% din producția globală planificată de petrol în acest an. Pentru fiecare lună în care Ras Laffan rămâne închis, lumea pierde aproximativ 7 milioane de tone de GNL, aproape 2% din oferta anuală estimată. În plus, capacitatea totală va fi mai mică decât înainte din cauza ultimelor atacuri. Astfel, producția va fi cu 4% sub cerere în acest an, chiar dacă Qatarul ar relua imediat producția la nivelul posibil.

Implicațiile sunt severe. Stocurile globale de țiței, care ar urma să încheie luna martie în treimea inferioară a intervalului lor istoric, vor continua să scadă săptămâni întregi după redeschiderea Hormuzului. Pe măsură ce țările cu rezerve reduse rămân fără resurse, pot apărea episoade de cumpărări panicarde și creșteri bruște de preț. Licitațiile agresive pentru GNL sunt la fel de probabile.

Ultimele transporturi din Qatar care au plecat înainte de închiderea Hormuzului vor ajunge în Asia și Europa în câteva zile, spune Ashley Sherman de la Vortexa. După aceea, cumpărătorii vor trebui să caute alte surse sau să se descurce fără, ceea ce pune în pericol refacerea stocurilor pentru iarnă.

Traderii de petrol și gaze încă speră într-un miracol de primăvară. Lumea se roagă pentru unul. Însă, chiar dacă Donald Trump și liderii Iranului ar îndeplini această dorință, logistica petrolului și gazelor nu poate fi rezolvată ușor. Piețele energetice vor resimți efectele războiului până târziu în iarna emisferei nordice.