18 martie 2009

Despre presă

Publicat în Media de Alexandra Buzas

Am citit editorialul lui Florin Negruţiu din Gândul şi am rezistat să citesc si comentariile la el. Am citit şi post-ul colegului Ţone de pe blog. Şi comentariile.

Ţinând cont că domeniul meu de activitate este „presa scrisă”, aş vrea să fac mai multe remarci, pornind, ca idee, de la cei doi şi de la sutele de comentarii pe care le-au suscitat.

Când am intrat în presă mă gândeam ce minunaţi sunt jurnaliştii, cum reuşesc ei sa schimbe lumi şi concepţii şi cât aş vrea să ajung şi eu măcar o picătură în marea asta a „idolilor” mei. Şi m-am angajat în presă, entuziastă şi cu energie magnifică. În mod clar, presa de agenţie se diferenţiază prin multe de presa de ziar, televiziune, radio şi tocmai de aceea, în rândurile de mai jos mă refer exclusiv la presa jurnaliştilor de ziar din România. Şi, vă spun sincer că, în momentul actual, nu aş scrie la niciun ziar din România.

La doi ani (da, o să spuneţi că mai am de învăţat), ajung de multe ori să cred că a fi jurnalist înseamnă în primul rând să îţi faci job-ul exact la modul ăla la care îşi fac oamenii munca la fabrică. Ziarul a devenit o fabrică, la a cărei bunăstare contribuie toţi cei care o frecventează, cu contract. Importantă este producţia, cantitativ, şi satisfacţia cumpărătorului, nu atât calitatea produsului sau satisfacţia muncitorului.

Citesc ziarele (quality şi tabloide şi sportive şi de care mai vreţi voi – deşi împărţirea asta e făcută pe nişte criterii devenite mai mult mituri urbane decât cu coerenţă practică) ca job description. Fac analize pe vânzări, publicitate, audienţe, tot ca pare a job-ului. Şi constat, „adunând” cele două expereinţe, că presa a ajuns un calcul de marketing, bazat exclusiv pe public, educat în senzaţional.

O să sară şi aici cititorii, cum au sărit şi la Florin Negruţiu, că „voi jurnaliştii sunteţi de vină că publicul e cum e”. Ţin să ne sar în apărare, spunând că noi, ca oameni, suntem învăţaţi de mici să alegem, să avem conştiinţă proprie, să mâncăm ce ne place, să ascultăm ce muzică vrem, să ne uităm la ce filme poftim şi, de asemenea, să cititm ce vrem să citim. Toate astea, pentru plăcerea personală.

Şi, atunci, vin şi întreb acest public: de ce e jurnalistul vinovat? De ce e presa vinovată? De ce cresc vânzările la ziare în funcţie de „ce se dă cu ziarul”, fie că e o carte (o idee bună, dacă nu ar fi exclusiv plan de marketing pur), fie că e o cremuţă, fie că e un talon de concurs? De ce atât de blamatele tabloide au vânzări record şi cresc (la propriu!) într-un an cât alte ziare „quality” în cinci? De ce ziarele sportive – care, mai nou, abundă în emoticoane şi ştiri despre ce case, maşini şi amante şi-au mai achiziţionat propriile „vedete” – sunt lideri de clasamente?

Şi zic, tot în apărarea breslei şi în înţelegerea ei, că, în acest context, ziarele quality au nevoie şi ele de o Răduleasca, de o carte, de un album de călătorii, de o primă pagină care să sară în ochi, pentru a supravieţui. Vânzările se duc în jos, audienţele se păstrează bine (dar da, cumără o persoană ziarul şi îl citesc şi alţi cinci), publicitatea scade. Jurnaliştii ce să facă?

Se adaptează, prin compromisuri, la noile realităţi. Fiecare facem în viaţă compromisuri, mici, mari, necesare pentru a trăi. Dar ceilalţi, lumea, taxează doar acolo unde ştiu că nu muşcă, iar la nivel înalt, compromisurile imense ce ne afectează prezentul, viitorul şi viitorul copiilor noştri, rămân legi, ordonanţe, coaliţii, postulate.

De ce ne blamaţi pe noi, jurnaliştii, că încercăm să facem fabrica să funcţioneze?

Pentru că mereu românul ştie să acuze, să comenteze, să-şi dea cu părerea. E un fel de job description. La acţiune stăm noi mai prost, că cu gura, suntem mulţi!

31 octombrie 2008

Mediafax si MediaPro Interactiv au castigat la Internetics

Publicat în General de Alexandra Buzas

Site-ul www.news.mediafax.biz, realizat de MediaPro Interactiv pentru agentia noastra, a fost desemnat castigator la sectiunea Publishing, categoria “stiri” la festivalul Internetics.

Lansat in ianuarie 2008, site-ul cuprinde toate serviciile pentru mass-media furnizate de Mediafax. www.news.mediafax.biz este este primul destinat mass-media din Romania prin care utilizatorii au acces la informatii despre un eveniment in format text si audio, la care se adauga preview-uri ale fotografiilor de la acelasi eveniment.

Noi ne-am distrata aseara la Gala Internetics, ne-am bucurat tare tare ca am castigat, pentru al doilea an consescutiv, premii in competitie – anul trecut am fost premiati pentru www.mediafax.ro si www.mediafax.biz – , si tinem sa multumim colegilor de la MediaPro Interactiv pentru ajutor acordat.

Lista completa a castigatorilor si galerie foto de la gala gasiti in stirea de pe mediafax.ro.

19 septembrie 2008

Un film simplu

Publicat în Life de Alexandra Buzas

“Boogie”, in regia lui Radu Muntean, este un film simplu. Pare atat de banal si de “comedie” incat multi ar putea zice: ce a vrut Muntean cu filmul asta?

Dar, pot sa va spun, ca dincolo de povestea simpla, “Boogie” este un film excelent. In primul rand, simplitatea cu care este realizat, in combinatie cu replicile “reale” ale personajelor, iti lasa impresia ca ai iesit la o bere cu prietenii si vorbiti despre viata.

Limbajul utilizat este, poate cel mai puternic dintre toate elementele filmului, cel care frapeaza pozitiv. Nu te simti agasat de injuraturile personajelor, de tonul pe care vorbesc, de glumele pe care le spun, pentru ca si tu, cu prietenii tai, vorbiti tot asa cand iesiti la carciuma, sunteti si voi la vel de naturali ca si personajele filmului.

Personajele, bine conturate ca si caractere, tipice chiar, par ca improvizeaza mereu. Ti se pare ca este o improvizatie tot filmul si ca cineva a filmat doar ca sa fie filmat, sa ramana in timp. Dar, profesionalismul lor, de la Bucur si Marinca, la Vlad Muntean, fiul regizorului, care a jucat extrem de natural rolul de copil (si ne-a marturisit, tatal, ca alea din film erau chiar replici invatate, nu a improvizat Vlad nimic), face pelicula “Boogie” un film premiant.

Filmul este, in mod clar, excelent prin simplitate. Nu este un film spectaculos, dar este un film real si contemporan. Nu este ceva nemaivazut, dar este un film care spune lucrurile pe care le stim toti, coerent si consistent. Sunt 100 de minute de poveste, spusa frumos prin imagini clare si replici corecte.

Sunt convinsa ca “Boogie” va prinde la public, ca sa dau raspuns unor temeri ale echipei peliculei. Dupa premiera de aseara, care a avut loc in prezenta oamenilor de cinema si a presei, cand filmul a fost aplaudat si ovationat minute in sir, chiar cred ca nu o sa ramana doar un film premiat de critici, ci si un film apreciat de public.

Si, ca si atu al peliculei, este printre putinele filme bune din ultima vreme care nu “ataca” tema comunismului, a istoriei, a problemelor sistemului, oricare ar fi sistemul despre care vorbim, care nu are cine stie ce vedete in “compozitie” si care spune niste lucruri simple, intr-un mod subtil si intens.

Si da, are si tensiune, si conflict, si punct culminant, toate construite pe un cadru de poveste. Dar, toate cele (tensiunea, conflictul, etc.) sunt intrinseci si tin de fiecare spectator. Le interpretam si descoperim prin prisma propriilor valori si constiinte. Muntean ne da cateva indicii, dar nu spune nimic clar in acest sens.

Si, iti dai seama la final, ca Muntean a vrut sa spuna o poveste reala intr-un mod simplu si corect. Si i-a iesit.

“Boogie” are premiera azi, în cinematografele din Bucuresti, Cluj, Iasi si Timisoara.

So, va invit la film!

28 mai 2008

Tzone rulz!

Publicat în General de Alexandra Buzas

Colegul de la Sport si colegul de bloggareala Adrian Tone a castigat, marti, Marele Premiu pentru Stire de Agentie la Gala Premiilor Clubului Roman de Presa.

Eu una, sunt o mare fana a domnului Tone inca de cand m-am angajat si aveam biroul pozitionat in spatele sau si cred (dupa cum reiese din comentarii ) ca si o mare parte dintre internautii care ne citesc blogul ma sustin aici la fan club.

Eu va recomand, pe langa articolele de pe blog, si materialele de tip Focus sau COM de pe mediafax.ro. Pe langa asocieri intre liga lui Mitica si poeziile lui Goga, cu comentarii pe text, veti gasi un domn Tone foarte deschis si ironic, sarcastic si coerent.

Sa il batem pe umar si sa ne bucuram toti si sa-i uram din seria: “nu te lasa/galeria e de partea ta” sau alte versuri din ce arii tematice doriti.

Totodata, colegul Thomas Dinca, sef peste Investigatii, a castigat premiul pentru Stire de agentie la aceeasi gala.

Despre Thomas nu prea stiu ce sa va povestesc, pentru ca e in partea cealalta de redactiei si il vad doar cand vine sa spuna cate una alta. Dar, cu toate astea, stiu ca e unul dintre cei mai profi jurnalisti din redactie si ca merita premiul asta.

Vedem niste poze aici.

Citim una alta aici.

Si, recomand de la domnu’ Tone, acest COM.

2 aprilie 2008

Libertatea de expresie

Publicat în General, Life, Social de Alexandra Buzas

Bucuresti, miercuri, ora 14:00. “Mascatii” – jandarmi si lucratori SPIR – intra peste un grup de “anarhisti” care urmau sa protesteze anti-NATO intr-o cladire de pe langa fabrica Timpuri Noi. Evident, faptul ca acei 50 de tineri urmeaza sa protesteze era cunoscut exclusiv si prin proprie deducere de catre cei ajunji la Timpuri Noi sa ii ridice.

Politia sustine ca au fost sesizati de catre paznicul fabricii deoarece tinerii incercau sa introduca in cladire – inchiriata legal, la pretul de 2.800 de lei pentru doua saptamani – “vopsele si alte materiale” prin fortarea portii de acces.

Bun, nimic nemaivazut.

Dar, cu toate acestea, s-a dezlantuit iuresul. Manifestantii au fost “ridicati” si dusi la patru sectii de politie din Capitala.

Nimeni nu a zis de ce au fost dusi tinerii acolo, nimeni nu le-a dat niciun fel de explicatie, nimeni nu a anuntat pe nimeni nimic. Tipic romanesc.

Intre timp, Agentia de Monitorizare a Presei a inceput sa dea telefoane prin redactiile de stiri si a plecat, “pe membrii”, pe la sectii. Doar ca, Razvan Martin, coordonator de proiect in cadrul AMP, a fost retinut de politie.

“Atunci când i-am întrebat cum putem ajunge (la sectia 11 – n.red.), dânşii ne-au spus că: «Vă conducem noi», după care s-au urcat în maşină – unul dintre dânşii la volan, în locul şoferului – şi au demarat. Pe drum, ne-au spus că ne îndreptăm de fapt către Secţia 10 şi că nu putem opri pentru a coborî. Înţeleg că sunt, alături de ei, reţinut”, a declarat Răzvan Martin.

Si Mircea Toma i s-a alaturat: “La ora asta Răzvan Martin se află în propria maşină, cu un poliţist la volan, fiind escortaţi de o altă maşină spre Secţia 10. Nu i s-a spus oficial că e reţinut, dar nu e nici liber, pentru că un om liber se află la volanul maşinii sale personale”.

Politia a negat cu vehementa faptul ca Martin a fost retinut.

Intre timp, dupa cateva minute bune in care nu stia nimeni unde si de ce il duc pe Martin, “manifestantii” ieseau din sectiile de politie si manifestau pasnic, prin cantece si pictat pancarde.

L-au eliberat si pe Martin, asta dupa ce colegii de la AMP, Centrul de Resurse Juridice, APADOR-CH şi un avocat incercau sa afle ce se intampla si timp de vreo doua ore nimeni nu a zis nimic.

Presedintele Pro Democratia, Cristian Parvulescu, a declarat că ceea ce a facut politia consitutie un abuz: “A fost încălcat dreptul elementar la protest. E o eroare din partea celor care au garantat securitatea, nu a Guvernului sau a Preşedinţiei, ci a acestor obsedate servicii secrete”.

Ulterior, a iesit politia cu o declaratie in care ideea de baza a fost: “nu noi, ci jandarmeria”.

La noi a fost nebunie pe tema asta. Telefoane, reporteri pe teren, fotografi, declaratii.

Concluzia simpla este ca acelor tineri li s-a facut o nedreptate, ca a fost abuz al politie sau al jandarmeriei sau al SPIR-ului sau al cui se dovedeste ca a fost acolo (TOTI!!!)

Sunt convinsa ca toate ONG-urile vor face plangeri la organizatiile internationale. Sunt si mai convinsa ca acei tineri ar trebui sa dea in judecata statul roman la CEDO si sunt foarte convinsa ca vor si castiga procesele.

Mi se pare ireal ca cineva sa te “salte” pe baza rationamentului: “suntem convinsi ca voi urma sa protestati si de-aia mai bine va luam acum”. Din nou, tipic pentru noi.

Dar extrem de trist, in acelasi timp.

15 martie 2008

Un onorabil loc doi

Publicat în Life de Alexandra Buzas

La un an de la lansare, “Mediafax: Dincolo de ştiri” a obţinut un mai mult decât onorabil loc doi la secţiunea “cel mai bun blog de companie” în competiţia Roblogfest.

Finalist la trei categorii ale concursului – “cel mai bun blog colectiv”, “cel mai bun blog nou” (la ambele categorii, votul este popular) şi “cel mai bun blog de companie” (votul juriului) – “tânărul” nostru blog a fost devansat de Blogsport, blogul jurnaliştilor de la GSP.

Acum, evident că loc de comentarii există, atât în ceea ce priveşte premiul (mulţi din cei prezenţi la premiere considerând blogul jurnaliştilor Mediafax demn de primul loc – cu argumente pertinente), cât şi în ceea ce priveşte competiţia în sine, ajunsă deja la cea de-a treia ediţie (care îşi are “favoriţii” la premii, nu de multe ori huiduiţi “în sală”).

Noi ne bucurăm de premiu, la mai multe, ne bucurăm de aprecierea în rândul publicului şi aşteptăm următoare ediţie. Până atunci, promitem să “dezvoltăm proiectul”, atât calitativ, cât şi cantitativ, ca să facem o figură frumoasă.