Articole publicate de Ovidiu Vanghele
Ovidiu Vanghele
Profilul autorului este în lucru.
22 martie 2010
Ne furam singuri caciula
Publicat în General de Ovidiu Vanghele
Vad azi, luni, 22 martie, pe la un 17.30, un EXCLUSIV pe juma’ de ecran la Realitatea TV. Casc ochii, citesc mai departe si ce vad? “NEWSIN: Numele lui Basescu apare in stenogramele din dosarul Voicu”.
Uimit, deschid fluxul MEDIAFAX si vad asa:
Vineri, 19 martie 2010 / 18:05:14
Voicu, la telefon, către Căşuneanu: Vă asigur că acest transcript nu va fi primit de Băsescu
BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Interceptările din dosarul senatorului PSD Cătălin Voicu arată că demnitarul părea conştient că telefonul îi este ascultat, astfel că, într-o convorbire cu omul de afaceri Costel Căşuneanu, îl asigură pe acesta că transcriptul dialogului nu va ajunge la preşedintele Băsescu.
Imi amintesc apoi ca a fost si pe site-ul nostru free, pe care-l poate vedea oricine, la liber, o caut si o gasesc aici (atentie la data si ora)
Ce intelegem noi de-aici? Ca, dupa mintea mea, sintem principalii vinovati pentru imaginea de doi lei pe care jurnalistii si presa in general o au in ochii publicului. Pentru ca dam cu rahat pe concepte precum “EXCLUSIV”, aplicandu-ne un stang in drept de toata frumusetea si dand cu credibilitatea in fasole.
Si, daca acest modus operandi e de inteles la productii indoielnice (nu pot sa scriu cum imi vine, e totusi blog de companie…) precum OTV, faptul ca el este folosit si de institutii serioase precum RTV ma mahneste teribil…
Cum ne-ar fi stat sa punem si noi un tag cu “EXCLUSIV” pe materialele date vineri, cand Hotnews a avut stiri din acele documente inca de joi seara?
Chiar daca am scos din acele documente chestiuni pe care ei nu le-au speculat si nu le-au evidentiat, ei le-au avut, totusi, inaintea noastra. Le-au dat primii, asa cum le-au dat…
25 februarie 2009
Cel mai periculos infractor roman din ultimii 20 de ani
Publicat în General de Ovidiu Vanghele
Ma opresc – cu greu, ce-i drept! – din ras sa va povestesc, pe scurt, un episod in care suntem cu totii, la gramada, luati de prosti. Da’ rau, nu asa!
Iese ditamai ministrul de Interne la televizor, precipitat nevoie mare. Cu un ton grav, dramatic chiar, acesta anunta prinderea “celui mai periculos infractor cu care politia romana a avut de-a face in ultimii 20 de ani: Serghei Gribenco”.
Discurs condimentat cu tot felul de cuvinte mari (pregatire contrainformativa, specializare in crima organizata, mod de lucru conspirativ) si etalat cu dibacie actoriceasca (pauze lungi intre cuvinte si altele asemenea).
Ciulesc urechile, stau putin, rumeg, si, in cateva ore, misterul prinderii acestui presupus Carlos Sacalul, Rambo, Predator, Bin Laden sau cine mai vreti dumneavoastra se destrama, caci aveam sa aflu ca omul nostru a fost prins in casa ghicitoarei Norvegia din Malu’ Rosu (Ferentari-ul din Ploiesti, pentru necunoscatori). Hmmm…. Ciudat!
Cine este, de fapt, acest Gribenco? Un nene condamnat pentru – ATENTIE! – furt si inselaciune. Nu tu crima, terorism, viol, trafic de persoane, droguri, arme, sechestrare, macar o talharie mica sau ceva cu violenta. NIMIC!
Acum citez: “Ministrul de Interne a mai spus că acest caz a fost “extrem de complex” şi că în ultimii 20 de ani specialiştii nu s-au mai întâlnit cu un asemenea caz.” (stirea MEDIAFAX).
Si-acum traduc: un gainar (ce-i drept, cu nume de rus) condamnat, pentru furt si inselaciune, la patru ani jumatate de puscarie intr-un dosar in care a dat niste tepe cu o cantitate de teava unor firme romanesti a fost ridicat din casa ghicitoarei Norvegia din Malu’ Rosu, din Ploiesti. Suspect (inca!) de crimele de la Brasov. (si Gorbunov a fost suspect, da’ ne-am lamurit…)
Oare nici infractori ca lumea sa nu mai avem? Sau asta incearca EI sa ne spuna, ca s-au terminat infractorii adevarati? Alo, Italia, trimiteti domnilor niste baieti ca lumea (inapoi) la noi, ca sa vada si ministeru’ de interne ce aia crima organizata, mafie, omoruri la comanda si alte d-astea…
Sau ce-ar fi, domnu’ ministru, sa intre mascatii si prin casele vecinilor ghicitoarei Norvegia? Gaseau, in 10 minute, in Malu’ Rosu, infractori (probabil dovediti, nu suspecti!) muuuuuult mai periculosi decat “specialistul in crima organizata” condamnat pentru furt si inselaciune…
Sa vina complexitatea acestui caz Gribenco din esotericul unei case de ghicitoare (vrajitoare) impostoare din mahalaua Ploiestiului, loc in care se ascundea unul din multii condamnati in lipsa care umbla liberi in Romania? Sau chiar o avea politia ceva probe care sa demonstreze ca Gribenco asta este un infractor de calibru, cu omoruri sau alte asemenea la activ?
Daca a doua e valabila, ma-nclin. Dar ma tem ca nu cumva globul atotstiutor din sufrageria Norvegiei sau imaginile cartilor de tarot sa le fi luat mintile politistilor pina la cel mai inalt nivel…
11 februarie 2009
Marian Cozma (drama, Romania, 2009. Regie: televiziunile)
Publicat în General de Ovidiu Vanghele
Intrigat de-a binelea de relatarile vazute in ultima vreme pe toate posturile de televiziune din Romania pe tema asasinatului handbalistului Marian Cozma în Ungaria, m-am hotarat sa scriu putin aici ce cred eu despre presa si despre televiziune in mod special.
Nu vreau sa vorbesc despre eveniment in sine: mi se pare intr-adevar dramatic si cumplit, iar cei care l-au rapus pe sportivul roman miseleste, cu un cutit, e clar ca trebuie sa plateasca. Exista justitie in Ungaria si, daca e sa ma iau dupa rapiditatea cu care primii doi ordinari au fost prinsi, ma gandesc ca problema va fi rezolvata. Daca, prin absurd, vor scapa, ar merita sa incapa pe mana sarbilor despre care se spune ca-i cauta necontenit. Oricum, avem de-a face cu o drama a familiei, pe care o inteleg si pe care sper ca oamenii apropiati lui Cozma o vor depasi cat mai usor cu putinta.
Interesanta este insa abordarea media a povestii. Nu vreau sa ma refer la cvasi-anonimatul care l-a acoperit pe Cozma, despre care acum, la moarte, am aflat – eu si majoritatea romanilor – ca era un super-jucator. Despre asta a scris Romeo. Ceea ce ma revolta este insa modul in care televiziunile deja au ajuns sa regizeze evenimente si sa scoata lumea din casa pentru a participa si a da amploare unei drame a unei familii, a unor oameni normali.
In minutele in care scriu aceste randuri, pe televiziunile de stiri vad imagini cu tatal sportivului plangand si jelindu-si – natural – copilul. In aceleasi imagini vad oameni plangand, oameni fara cuvine, pe buna dreptate incoerenti, fiind marcati de suferinta. Oameni apropiati sau nu de fostul sportiv, cu totii macinati de durere. Ce ma intreb – si va intreb – este urmatorul lucru: este decent sa-l filmezi pe omul care plange pentru ca, fara vreun avertisment, si-a pierdut copilul, si sa-l dai apoi la televizor? Este decent sa vanezi fiecare suspin, fiecare lacrima, sa pandesti orice exprimare a durerii ca s-o dai apoi, cu muzica trista in spate, la televizor? Sa zicem ca, na, asta e presa, relateaza, filmeaza, face, drege.
Dar daca, folosindu-te de un om suferind, un om cu inima impietrita de durere, provoci si indemni lumea sa-si exhibe tristetea doar ca sa-ti iasa tie “evenimentul” de la nu-stiu-ce zid sau nu-stiu-ce sala de sport de prin tara, asta cum s-o mai chema? Si, jurnalistic, ma intreb: filmezi si difuzezi durere in stare pura sau, mai rau, o provoci, ca sa obtii ce? Pentru ca oamenii aia in niciun caz nu-ti dau informatii, ci sentimente. Si, fiindca vorbim despre o crima si un om mort, e clar si care sunt acele sentimente: durere, amaraciune, suferinta.
Deci, care e scopul?
Imi pun aceste intrebari si-mi amintesc de sptembrie 2001. O prietena buna surprinsa la cateva sute de metri de World Trade Center-ul facut una cu pamantul in atentatele petrecute cu cateva minute inainte ca ea sa ajunga acolo imi povestea, intr-un mail terifiant, cum cãlca pe urechi de om in timp ce mergea pe strada. O imagine de carnagiu, care-ti da fiori pe sira spinarii. O imagine insa pe care nu am vazut-o nicaieri le televizor, pe niciun post american, in niciun ziar, nicaieri. Nu ma intelegeti gresit, stiu ca si in State exista tabloide, ca si ei au din belsug public neinstruit (ca sa nu spun imbecil) care rumega zambind dezastre si imagini de apocalipsa. Ce vreau sa subliniez este insa ca, la acel moment, nici macar ei nu au filmat sau nu au difuzat asa ceva. Sau nu am vazut eu. Si da, sint sigur ca daca imagini de acest gen ar fi existat ele ar fi fost preluate imediat de media romaneasca.
Si, in final, ca sa n-o mai lungim, ma intreb: ce-ar fi dat televiziunile din Romania lui 2009 daca si-ar fi permis sa trimita echipe in Manhattan la cateva ore dupa atentatele din 11 septembrie?
1 decembrie 2007
Vrajeala lui Videanu
Publicat în General de Ovidiu Vanghele
Am fost in Piata Unirii la aprinderea beculetelor de Craciun. Mi-a placut focul de artificii, nici pomul ce pare facut din garduri de-ale Jandarmeriei nu arata rau aprins. Ce m-a distrat insa a fost modul in care Videanu ne-a mai pacalit o data pe noi, amaratii care-l injuram zilnic ca la usa cortului atunci cand mergem cu “”a-ntaia” pe bulevardele strajuite de superbele sale borduri.
13 noiembrie 2007
Bucurestiul, scoala de bestii
Publicat în General, Social de Ovidiu Vanghele
Traficul bucurestean a avut dintotdeauna procentajul sau de bestii, de nesimtiti. Mai mare sau mai mic decat cel din alte orase, de masurat s-o faca altii.
O sa scriu insa despre modul alarmant in care el creste in Bucurestiul din ce in ce mai sufocat de lucrari edilitare, care omoara fara noima si fara logica strada dupa strada, intr-un urias dispret fata de amaritii care-si termina nervii dimineata dupa dimineata si seara dupa seara pe strazi.
2 noiembrie 2007
Cu vize, dar cu capul sus
Publicat în General, Social de Ovidiu Vanghele
Am fost zece zile in Italia, in concediu. Am ajuns in zece zile in cinci orase, am mers mii de kilometri cu trenul si am vazut cinci concerte. Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc, ci despre cum am spus peste tot, din a doua-a treia zi de concediu, ca sint ceh si nu roman.
31 iulie 2007
Pariul meu
Publicat în General de Ovidiu Vanghele
Fotbalul romanesc se impute groaznic. Am constatat ca acea cloaca numita fotbal romanesc pe care o vedeam la penibilele stiri din sport de pe la TV (care nu mai au de cativa ani legatura cu sportul, ci au devenit pur mondene) se metamorfozeaza in ceva realmente periculos. De aceea indraznesc sa fac un pariu morbid, pe care sper din suflet sa-l pierd.
Ce mai tura-vura, ma astept ca sezonul asta sa avem morti pe stadioanele romanesti. Nu stiu daca din galerie sau din jandarmerie, dar vom avea morti. Pariu?
27 iulie 2007
Cine este, domn’le, OTV?
Publicat în General de Ovidiu Vanghele
Fratilor, sa cad jos, nu alta!
Ma duc acum vreo doua-trei zile la reconstituirea unei crime in zona Panduri. Un baiat tulburat o omorase pe iubita lui pentru ca l-a strigat pe un alt nume, probabil pe numele celui de-al doilea barbat din viata ei. Politia l-a prins, omul a recunoscut, o sa se duca, probabil, pentru mult timp la puscarie si cam atat. Ce-am vazut acolo insa m-a dat peste cap complet.
18 iulie 2007
Rolling Stones – Mult zgomot pentru… un mare show
Publicat în General, Life de Ovidiu Vanghele
Mare show am vazut aseara pe “Lia Manoliu”. MARE de tot! Mai trist este insa ca eu, care ma astept ca ala care urca pe scena sa si cante ceva, n-am vazut un concert. A, ba da! Am vazut la lucru vreo noua muzicieni, aia care chiar cantau in spatele celor patru actori de la Rolling Stones.
25 iunie 2007
Cu cat mai multi, cu atat mai bine!
Publicat în General de Ovidiu Vanghele
Am vazut in ultimele zile ceva ce, sincer, astept de multi ani. Am vazut romani luand atitudine. Ce-i drept, unii intr-un mod violent care ar trebui, mai degraba, blamat. Daca insa aceste gesturi se intetesc, poate vom avea parte de o dezbatere serioasa despre modul lamentabil in care birocratia romaneasca functioneaza. Vorba vine functioneaza.
