16 noiembrie 2009

Trafic în Albania / Bucureştiul mai pierde un loc în clasamentele internaţionale

Publicat în General de Raluca Teodorescu

De data asta, e vorba de clasamentul celor mai înflăcăraţi şoferi, pasionaţi de claxonul propriei maşini, pe care îl apasă cu poftă ori de câte ori pot, în speranţa că al lor e cel mai tare.

Bucureştenii trebuie să accepte că nu mai au îndemânarea de altădată şi că, deşi în fiecare zi dau tot ce pot în trafic, de fapt sunt depăşiţi de fraţii noştri de mai la sud, albanezii.

În Tirana nu se circulă. În Tirana, la volan te afli de fapt într-o continuă mişcare browniană, în care nu există contrasens, nu există loc de parcare, nu există de fapt nimic din ceea ce s-ar putea numi reguli de circulaţie.

Nu mă înţelegeţi greşit: străzile au (cel puţin) câte două benzi, locuri lângă sau pe trotuare pentru a-ţi lăsa bolidul să se odihnească există şi ele, există chiar şi poliţişti în intersecţii şi, din când în când, rare, ce-i drept, semafoare şi treceri de pietoni. Doar că nimeni nu ţine cont de ele.

De departe, cel mai amuzant lucru în capitala albaneză este să stai să te uiţi la trafic (de maşini, în acest caz), poliţistul din intersecţie fiind absolut adorabil. Cu un semnalizator în mână, dirijează cu adevărat, cu mişcări ample, o orchestră pe care doar în închipuirea lui o conduce. În lumea reală, nimeni nu dă doi bani pe omuleţul care transpiră absolut degeaba, în timp ce în faţa lui “participanţii la trafic” întorc pe linia continuă.

Dar să revin la claxonat. În Tirana se claxonează de plăcere. Aşa se şi explică faptul că ne-au detronat în topul sus-amintit. Numai pasiunea te face cel mai bun, şi asta se vede (aude) cu ochiul liber în capitala albaneză:

- Claxonezi dacă vrei să depăşeşti (nu are sens să mai şi semnalizezi, nu se uită nimeni la becurile de la maşină)

- Claxonezi dacă eşti pe rarele treceri de pietoni şi (sic!) sunt pietoni pe trecere (la urma urmei, ar fi putut rămâne pe trotuar)

- Claxonezi când eşti în faţa semaforului aprins pe culoarea roşie (după ce că sunt rare, nu are rost să pierzi timpul aşteptând să se facă verde; oricum, ai fi fraierul clasei)

- Claxonezi dacă în faţa ta a parcat, pe mijlocul străzii (adică pe linia aia care delimitează sensurile), un fruntaş, pentru că acolo i s-a părut la îndemână şi tu nu ai loc să treci mai departe

- Claxonezi dacă în faţa ta doi vechi amici stau la poveşti, oprit fiecare pe sensul lui de mers, şi din nou nu ai loc să treci mai departe

- În fine, claxonezi dacă pur şi simplu îţi vine să claxonezi. Claxonezi cu patimă, claxonezi cu duioşie, claxonezi cu ură, claxonezi cu indiferenţă sau cu voioşie, claxonezi tare sau încet, piţigăiat sau răguşit, claxonezi în mers sau staţionat, claxonezi din Merţanu’ de acu’ 20 de ani adus recent din Italia peste Marea Adriatică sau din BMW-ul de acu’ 30 de ani aterizat pe străzile albaneze în acelaşi mod.

Până la urmă, chiar nu are importanţă cum, din ce şi, mai ales, de ce. Totul e în regulă atât timp cât claxonezi. Așadar, să ne mobilizăm! Să claxonăm bine!

P.S.: Din seria cu ce circulă albanezii pe stradă, câteva fotografii făcute la fața locului. Într-un clasament ad-hoc al vehiculelor de pe străzile albaneze, Merțanele și BMW-urile second sau third-hand sunt fruntașe, urmate îndeaproape de vehiculele făcute după libera imaginație a proprietarului: bicicleta-motocicletă, motocicleta-rulotă, bicicleta-cu-platformă, scooterul-dubiță etc.