COMENTARIU Marius Oprea. Un real succes: Programul ”România reeducată”

Chiar şi la numirea unui consilier de stat, ori consilier personal, preşedintele sau premierul primesc un aviz ”consultativ” al SRI-ului în legătură cu persoana propusă ori pe care şi-o alege în echipă. N-a existat această practică, de pildă, în cazul ”consilierilor onorifici” ai ministrului Sănătăţii Voiculescu, pentru că funcţia nu exista în ”nomenclator”, ceea ce a făcut posibilă inclusiv ”spargerea” bazei de date de la STS de către unul dintre aceştia. Bază de date esenţială pentru orice producător din ”industria pharma” şi afacere asupra căreia s-a pus rapid batista pe ţambal.

Cu atît mai mult, şeful statului, atunci cînd acceptă propunerea pentru ocuparea funcţiei de prim-ministru, o face şi cu ”consultarea” prealabilă a ”serviciilor”, care îi dau apoi avizul premierului, pentru fiecare ministru în parte, pentru fiecare secretar de stat în parte şi se poate merge aşa, pînă la şefii agenţiilor. Pînă unde vrea, cine vrea: ”băieţii” sînt în genere serviabili şi le place să aibă situaţia ”sub control”. Tocmai de aceea, probabil că rapiditatea cu care a fost ”umflat” Florin Cîţu, cu tot CV-ul său subţire, nu e străină de ”avizul” serviciilor, care au binemeritat la rîndul lor de la patrie şi buget, prin Ministerul de Finanţe.

Minister care iată însă, prin măsurile de ”digitalizare” a traseului banilor, face mult mai posibilă inclusiv urmărirea cheltuirii lor. Şi nimeni, nu-i aşa, nici măcar comisiile parlamentare abilitate cu controlul, nu vor să ştie de fapt cîţi bani se cheltuiesc cu ”serviciile”, în această zonă obscură a puterii. Pentru că dacă ştii prea multe despre ea, nu ai viaţă lungă. În politică, vreau să zic. Este, cred, ce a păţit şi ministrul Finanţelor, Nazare, decapitat scurt, dintr-o mişcare. Semi-oficial, pentru că n-a participat la ”poza de grup”, ceea ce e o greşeală politică, dar nu suficientă. Probabil că îndeajuns de gravă în actualul context al ”ascuţirii luptei de clasă”, între clasele Orban şi Cîţu din ”curtea liceului” PNL. Dar nu suficient ca dirigintele Iohannis să intervină. Ori a acceptat schimbarea rapid, de parcă o aştepta, ceea ce poate însemna că Nazare a deranjat mai sus decît primul ministru. Şi ce e mai sus? ”Avizul”!

E un naiv cine crede că mai există meritocraţie în România, că Florin Cîţu, că mulţi (majoritatea!) dintre miniştrii săi nu sînt fie impregnaţi cu ”securitol”, fie că sînt şantajaţi cu vreo pagină gri din trecut, fie că au ”angajament” şi răspund din obedienţă la orice chemare din ”zonă”. Invariabil, rezultatul e acelaşi: sar, de voie sau de nevoie, din proprie iniţiativă sau la ordin, în poziţie de drepţi şi oferă astfel ”noii Securităţi” o putere la care aceasta nici nu visase, aceea de a controla fără prea mare efort, sub pretextul apărării ”securităţii naţionale”, tot ce mişcă în ţara asta.

Nu la fel de naivi sînt însă cei care se joacă cu păpuşile. Păpuşile politice, adică. Sînt absolut sigur că despre Florin Cîţu se va vorbi cu un zîmbet în colţul gurii, după ce-şi va fi ”îndeplinit misiunea”, care mi se pare sinucigaşă pentru un personaj cu ”anvergura”, cu cariera şi cu trecutul lui. Cine mai vrea exemplu de om politic fabricat peste noapte de ”uzina vie” din Pădurea Băneasa, nu are decît să se gîndească bine la cine era şi ce a ajuns acest personaj. Şi cît de repede.

Nimic nu e întîmplător pe lume. Prin faptul că se pune şaua total pe liberali, ”circuitul de avizare” al serviciilor, de care vorbeam, se extinde şi asupra unui partid care mai avea încă filtre proprii, spre deosebire de USR şi mai ales de PLUS, născute ”in vitro” în laboratoarele serviciilor. În rest, reţeta e aceeaşi pretudindeni şi politicienii, deputaţi sau senatori, de la putere sau opoziţie, fac coadă la obţinerea certificatelor de absolvire a diferitelor ”colegii” şi ”mastere” în ”apărare şi securitate”, ca o garanţie minimă a ”stabilităţii pe post” şi ca un angajament propriu de ”colaborare”, în alb.  

Nu cred că i-a reuşit lui Klaus Iohannis faza cu România educată. De fapt, nici pe departe, aş spune - şi nu numai eu, ci şi cifrele, datele statistice recente, fac vizibil acest fapt, de la o poştă. Dar, de departe, s-a împlinit visul vechi al Securităţii, de a ne turna, controla, urmări şi demola, după caz, unii pe alţii, în beneficiul ei şi fără ca ea să mişte un deget sau să facă un prea mare efort, aşa cum s-a întîmplat pe parcursul ”reeducării” de la Piteşti, în anii `50. O acţiune care a fost extinsă acum, în variantă ”soft”, ca sport politic naţional. Programul ”România reeducată” e un real succes.