Video DIZGRAŢIAŢII Dezvăluiri din Spitalul Penitenciar Jilava unde, în fiecare an, peste 5.000 de oameni lipsiţi de libertate ajung la tratament. Angajaţi care acuză că au luat TBC de la deţinuţi

Spitalul Penitenciar Jilava, unul dintre cele cinci spitale de acest fel din ţară, are nevoie de cinci milioane de euro pentru modernizare. În lipsa banilor, medicii se descurcă cu ce au: aparatură veche de 27 de ani şi chiar din 1976. Iar angajaţii acuză că au luat TBC de la deţinuţi.

4642 afișări

VEZI GALERIA FOTO DE MAI JOS

În momentul în care intri pe uşa Spitalului Peniteniar Jilava, diferenţa dintre acesta şi o închisoare propriu-zisă nu e mare. Toate saloanele au uşi din fier masiv, gratii la fereastră şi paturi metalice, de o persoană.

Penitenciarul-Spital Bucureşti-Jilava a fost înfiinţat în anul 1973, prin desfiinţarea Spitalului Văcăreşti, iar în cadrul lui se derulează Programul Naţional de control al tuberculozei, Programul de prevenire HIV-SIDA în penitenciare şi Programul de prevenire a consumului de droguri în penitenciare.

În fiecare an, peste 5.000 de oameni lipsiţi de libertate ajung la tratament în Spitalul Penitenciar Jilava. Încadrată în categoria a III-a de competenţă, unitatea medicală tratează şi boli interne, boli cardiace sau cele de piele, afecţiuni psihiatrice şi asigură terapie intensivă. De asemenea, are în dotare un laborator clinic, o unitate de radiologie şi o farmacie, capacitatea totală a unităţii fiind de 391 de paturi.

Problema intervine însă atunci când vine vorba desre aparatura medicală.

Pe lista, făcută publică şi de Autotitatea Naţională a Penitenciarelor (care poate fi accesată AICI):  se află aparate medicale mai vechi de 20 de ani: aparat de ventilaţie SAVINA( 2001), canapea consultatii (1990), masa pentru tehnică dentară (1990), măsuţa pentru instrumentar (1990). Şi tot din anul 1990 datează şi negatoscopul, aparatul de distilat apa şi oscilometrul folosite în Spitalul-Penitenciar Jilava.

În magazia unităţii, aparatele sunt bune de dus la muzeu. Aici se află: un aparat electrochirurgical CH 4 din 1976, un stetoscop si gastroscop vechi de 27 de ani, , o lampă bactericidă pentru plafon din 1990 sau un aparat E.K.G.cu 6 canale portabil din 1993.

Cea mai nouă achiziţie este un "electrocardiograf cu 12 canale M-TRACE", cumpărat în 2015 şi stocat, de asemenea, în magazia unităţii.

Datele oficiale arată că cele mai multe achiziţii de instrumente şi aparate medicale s-au realizat la începutul anilor '90 şi la începutul anilor 2000. Astfel, între 1990 şi 1993 s-au cumpărat 39 de echipamente noi, între 2000 şi 2004 au fost achiziţionate alte 60 de noi aparate, iar din 2005 până în 2015 nu au mai fost cumpărate decât 17 echipamente medicale noi. În ultimii doi ani, spitalul-penitenciar nu a mai achiziţionat niciun echipament medical, conducererea precizând, însă, că în prezent sunt în derulare procedurile pentru cumpărarea unui nou defibrilator, a unui EKG performant, a unui electrocauter şi a unui set de aparatură de dermatologie.

“Nu ne putem compara cu un spital-penitenciar din Suedia sau Norvegia, dar suntem peste multe dintre spitalele judeţene din România. Unele din ele (n.r. instrumente medicale) s-au schimbat, unele deja s-au casat, dar multe au rămas în stoc încă fiindcă e vorba de proceduri, pentru că legea ne obligă întâi să scoatem la licitaţie chiar şi aparatura stricată, şi dacă nu se prezintă nimeni la licitaţie să începem procedurile de casare. Dar şi aici, cu firmele de remat e complicat, pentru că se fac adrese către firme, care vrea să îl ia, care nu, pentru că aparatele au în ele şi fier şi plastic şi material textil. Deci, dintr-un anumit punct de vedere cred că aceste proceduri ar trebui simplificate. Mai există, de asemenea, unele aparate mai vechi, stricate, pe care nu le poate repara nimeni şi fie sunt propuse pentru casare, fie au fost deja casate. Durata normală a unui aparat, a unui mijloc fix e de 10 ani, în statele dezvoltate e de cel mult 6 ani, dar noi, în România, fiindcă sunt foarte scumpe aparatele, mai găseşti piese pentru ele şi le mai foloseşti. Dar nu pentru cele din anii 1990, sau din anii '70 - '80. Avem, în spitalul Jilava şi aparatură modernă, cum nu se găseşte în multe spitale din ţara asta”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Emil Bora, lider de sindicat Spitalul Penitenciar Jilava.

Conducerea unităţii susţine că are de mai mult timp un proiect de modernizare a spitalului-penitenciar Jilava, care presupune şi construirea unor noi clădiri, moderne, la standarde occidentale. Investiţia totală ar fi de aproximativ cinci milioane de euro, bani care ar trebui să fie alocaţi fie de Administraţia Penitenciarelor, fie din fonduri europene.

" Spitalul este un spital care funcţionează conform normelor sanitare în vigoare, este un spital acreditat, are absolut ceea ce trebuie unui spital că să funcţioneze. Iar acolo unde competenţele noastre sunt depăşite, ne adresăm reţelei publice. Aici vin pacienţi cu probleme de sănătate reale, care au nevoie de îngrijiri medicale, iar noi încercăm să facem acest lucru fără a ţine cont de faptul şi fără a fi influenţaţi de faptul că ei sunt deţinuţi. Pentru noi sunt, în primul rând pacienţi. Faptul că noi suntem un spital cu profil medical, atunci tot ceea ce înseamnă altfel de afecţiuni, de exemplu cele chirurgicale, sunt trimise în afară. Sau, acolo unde e nevoie de investigaţii medicalii de înalta performanţă, cum ar fi efectuarea Computer-Tomografiei Rezonanţei Magnetice Nucleare (RMN-CT), zona de chirurgie cardio-vasculară, zona de neurochirurgie”, spune medicul Geta Cucu, numită la conducerea Penitenciarului Spital Jilava în luna ianuarie a acestui an.

Există şi un beneficiu. În timp ce un român aşteaptă şi şase luni să fie programat pentru un RMN, un deţinut beneficiază chiar a doua zi de astfel de controale.

“Dacă astăzi se constată că un pacient are nevoie de un RMN, acestuia i se va face testul chiar şi mâine, sau, cel mai târziu, peste două zile. Avem un contract de prestări servicii încheiat cu o clinică medicală care furnizează astfel de servicii şi programările se fac cu maximă celeritate", explică doctorul Geta Cucu.

Cei 75 de bolnavi de TBC sunt cazaţi în două clădiri distincte, una pentru femei şi cealaltă pentru bărbaţi, în care nu au dreptul să intre decât anumiţi membri ai personalului de pază. Nici echipei MEDIAFAX nu i s-a permis accesul, deoarece riscul de contaminare cu virusul tuberculozei este foarte ridicat.

"Nu ai prea multe aşteptări când vii aici, auzi multe, din partea prietenilor, din partea colegilor, dar este un sistem că oricare altul, în special în ceea ce priveşte îngrijirile medicale. Ca medic, sunt importanţi pentru noi pacienţii, însă, zona această este mai specială, pentru că lucrăm cu nişte persoane mai speciale, vulnerabile, care au nevoie de îngrijiri medicale şi atunci este foarte interesant, pentru că aici, că medic, poţi găsi foarte multe satisfacţii şi poţi face foarte multe lucruri pe care în sistemul public nu le poţi face întotdeauna.", mai spune directorul unităţii în cadrul interviului acordat jurnaliştilor MEDIAFAX.

Pe de altă parte, sindicaliştii acuză că aici s-au îmbolnăvit de TBC mai mulţi anjajaţi.

“Agenţii care se ocupă de paza deţinuţilor riscă în permanenţă să se îmbolnăvească de TBC, chiar dacă doar 8-10 dintre aceştia lucrează în secţia de detenţie a bolnavilor de tuberculoză. Pentru că TBC-ul se transmite prin aer, iar noi ne întâlnim cu deţinuţii la comisiile de eliberare condiţionată, ne întâlnim cu ei prin curte, ne întâlnim cu ei la chioşc, ne întâlnim cu ei peste tot. Dar sporul de pericol nu îl primesc decât agenţii care lucrează pe secţia respectivă. În ultimii 5 ani, de exemplu, 3 sau 4 colegi s-au îmbolnăvit, au contactat TBC, şi niciunul dintre aceştia nu lucra în această secţie de bolnavi de tuberculoză, ci la vizită sau în alte zone ale spitalului. (...) Adevărul este că foarte mult timp nu s-au făcut investiţii, pentru că, deşi s-a mai cumpărat câte un aparat, un instrument, ceva, cu o floare nu se face primăvară. Ca să ajungem la nivelul unui spital-penitenciar occidental, ar trebui să dărâmăm tot şi să reconstruim de la zero. În ultima perioadă ce s-a mai început, cât de cât, să se facă ceva”, a mai afirmat Emil Bora, lider de sindicat Spitalul Penitenciar Jilava.

Am stat de vorbă şi cu unul dintre deţinuţi, care se află de şapte ani în Spitalul Penitenciar Jilava. Radu Fonea are 56 de ani şi cei mai mulţi ani de viaţă, adică 36, i-a petrecut după gratii. Prima dată a fost încarcerat la 17 ani, iar de atunci a ieşit doar de două ori din închisoare

 

 

"Am un istoric mai bogat... Am fost un nemernic... De mic nu mi-am ascultat părinţii, deşi am avut o familie destul de bună, o familie organizată. Dar cam aşa se întâmplă, cum pleci din copilărie, cum îţi croieşti drumul, ăla e. Iar eu mi l-am croit cam strâmb, aşa că durata vieţii mele pe aici pe la puşcărie a fost cam lungă. Am executat până acum vreo 36 de ani. Viaţa a fost prea scurtă pentru mine în libertate. Am fost doar aşa, călător în viaţă asta...", povesteşte bărbatul care se află acum la capătul unei sentinţe de 13 ani de închisoare pentru furt şi viol.

Radu Fonea împarte salonul cu alţi patru bărbaţi care suferă de afecţiuni cardio-vasculare.

Niciunul dintre deţinuţii aflaţi la tratament în cadrul Penitenciarului-Spital Jilava nu s-a plâns jurnaliştilor MEDIAFAX de condiţiile de detenţie sau de serviciile medicale oferite. În schimb, Florin Licioiu, un tânăr în vârstă de 24 de ani, încarcerat la Penitenciarul Ploieşti, a povestit în cadrul unui interviu acordat MEDIAFAX în luna februarie a acestui an, cum a fost tratat în momentul în care s-a plâns de dureri abdominale.

"Pot să spun că nu mă împac cu mâncarea care se dă aici (n.r. la Penitenciarul Ploieşti). Ciorba, în primul rând, nu este cum trebuie. Felul doi, ne dă fasole zi de zi sau varză şi nu pot să fac chestia asta pentru că am început de gastrită la stomac şi nu am cum să mănânc fasole de aicea, care jumate din ea e cu făină. Am încercat să le spun, dar nu am fost luat în seamă. Am fost la medicul din Jilava şi i-am spus că am asta, asta, asta. Şi mi-a zis «du-te bă be-aici că tu n-ai probleme. Câţi ani ai, 24?! Păi la anii tăi vii să te vaiţi?». Mi-a luat o tensiune şi m-a dat afară. Fără alte analize", a povestit Florin.

Cel mai cunoscut caz, este al omului de afaceri Dan Adamescu, care, înainte de a muri, a descris condiţiile de detenţie din spitalele penitenciar Rahova şi Jilava.

"Erau trei paturi supraetajate în celulă, deci în total 6 locuri. O masă cu un televizor erau în celulă. WC-ul era integrat în celulă, însă eu am fost norocos să găsesc o toaletă normală, cu scaun. Duşul era situat lângă WC. (...) Starea mea de sănătate s-a deteriorat atât de rău încât a trebuit să renunţ la mai multe vizite ale avocatului meu deoarece nu am putut suporta durerea provocată de mersul pe jos de la celula mea şi până la sălile de întâlnire. Nu exista niciun scaun cu rotile în penitenciar. (...) Am avut probleme cu somnul pe timpul nopţilor în Penitenciarul Rahova deoarece deţinuţii ţipau şi se loveau cu capul de uşile celulelor. Era de-a dreptul terifiant. Am avut impresia că am ajuns în iad" a scris Dan Adamescu.

Omul de afaceri s-a plâns de condiţiile de încarcerare, de înghesuiala din celule, calitatea mâncării, lipsa dotărilor medicale elementare, lipsa activităţilor şi a spaţiului în care deţinuţii să se mişte, mizeria, toaletele turceşti sau prezenţa şobolanilor. Adamescu a fost transferat, ulterior, la o clinică privată, unde a decedat după aproximativ patru luni.

Membrii familiei omului de afaceri au reclamat, atunci, că decesul a survenit ca urmare a contaminării cu bacteria patogenă stafilococul auriu, acuzaţie infirmată, însă, de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

 

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici