Într-un nou raport, organizația subliniază că sinuciderea este una dintre principalele cauze de deces în rândul tinerilor din toate țările și din toate mediile socio-economice. În pofida eforturilor depuse la nivel global, progresul este prea mic pentru ca obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD), adoptat de Națiunile Unite în 2015 și care vizează reducerea cu o treime a ratei sinuciderilor până în 2030, să poată fi atins. „Dacă tendința actuală continuă, reducerea va fi de doar 12% în cinci ani”, a detaliat Dévora Kestel, potrivit Le Figaro.
La nivel mondial, rata sinuciderilor a scăzut cu 35% între 2000 și 2021, rămânând stabilă în timpul pandemiei de Covid-19, în ciuda creșterii factorilor de risc, potrivit raportului. Aproape trei sferturi (73%) dintre sinucideri au loc în țările cu venituri mici și medii, unde trăiește majoritatea populației globale. Țările cu venituri ridicate au o rată mai mare a sinuciderilor, dar comparațiile sunt dificile, întrucât producția de date statistice este mai dezvoltată în aceste state decât în țările sărace, explică OMS.
Sinuciderea rămâne o consecință dramatică a anumitor tulburări de sănătate mintală, arată organizația. Peste un miliard de oameni suferă de astfel de tulburări, cele mai frecvente fiind anxietatea și depresia, un număr care crește mai repede decât populația globală. Organizația este îngrijorată în special de tulburările mintale în rândul tinerilor, care au suferit puternic în timpul pandemiei de Covid și sunt foarte expuși la rețelele sociale.
„Transformarea serviciilor de sănătate mintală este una dintre cele mai presante provocări de sănătate publică”, a declarat directorul OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, în comunicat. Tulburările mintale au consecințe economice majore: cheltuieli mari de sănătate, dar și costuri indirecte, în special prin pierderea productivității, și mai ridicate, potrivit OMS. Doar depresia și anxietatea costă economia mondială 1.000 de miliarde de dolari pe an.