Uleiul de măsline, unul dintre alimentele cele mai predispuse la fraudă din Europa. Cum recunoști un produs 100% natural 

Food Ingredients First a analizat în profunzime frauda în domeniul uleiului de măsline alături de Arsen Khachaturyants, CEO al companiei italiene de ulei de măsline Arsenio, Sarah Fulton Vachon, fondatoarea mărcii britanice de ulei de măsline Citizens of Soil, și expertul în fraude alimentare, Dr. John Spink, directorul Academiei de Prevenire a Fraudelor Alimentare din SUA, pentru a dezvălui vulnerabilitățile sectorului uleiului de măsline și strategiile de prevenire pentru combaterea fraudei.

Khachaturyants spune că uleiul de măsline a devenit o piață țintă pentru fraudă din cauza cererii mari și a prețurilor sale, care duc la marje mari.

Nu orice ulei de măsline e la fel de sănătos pentru creier. Ce arată un studiu pe 656 de persoane

Adio ulei de măsline falsificat? Instrumentul de detectare a fraudelor bazat pe AI ar putea transforma siguranța alimentară în UE

„Escrocii profită de cererea pentru un produs scump, mai ales atunci când are o etichetă «organic». Consumatorii din ce în ce mai conștienți de problemele climatice înseamnă o creștere a cererii de alimente produse organic, inclusiv ulei de măsline.”

Conform raportului ACN, în 2023, 17% din verificările etichetelor și 34% din verificările categoriei uleiului de măsline s-au dovedit a fi neconforme.

Antreprenorul explică faptul că escrocii obțin profituri uriașe prin „economii” în producție. Ei amestecă ceea ce comercializează drept „ulei de măsline extravirgin” cu uleiuri mai ieftine pentru a reduce costul total de producție.

„Escrocii plătesc semnificativ mai puțin prin modificarea procesului cu uleiuri mai ieftine, dar totuși culeg beneficii de la clienții dispuși să plătească prețuri mari pentru un produs fals nedetectat”, a explicat acesta.

Spink spune că, înainte de a verifica dacă s-a produs o astfel de fraudă, companiile sau autoritățile încep prin a analiza cât de slab sau expus este un sistem la infracțiuni, un proces numit evaluare a vulnerabilității.

„Un pas înainte de aceasta este prioritizarea produselor în care au fost detectate infracțiuni, care au cauzat probleme economice și/sau de sănătate publică. În unele cazuri, există cerințe de reglementare pentru contramăsuri sau sisteme de control. În alte situații, întreprinderea (afacerea, agenția, vama etc.) determină nivelul de vulnerabilitate în cadrul toleranței sale la risc.” Aceste evaluări acoperă totul, de la produse individuale până la exporturile globale. Un punct cheie este că deficiențele sistemului sunt calitative și pot fi observate. Multe dintre aceste deficiențe pot fi abordate rapid și eficient”, adaugă el.

Prezentare generală a reglementărilor

Khachaturyants observă că țările care nu au reglementări stricte privind etichetarea permit escrocilor să vândă mai multe produse pe rafturile supermarketurilor.

„Pot totuși să aplice etichete cu «ulei de măsline extravirgin» chiar dacă uleiul lor conține doar 1% din această cantitate. Din păcate, nu există încă un standard internațional pentru reglementări mai stricte privind uleiul de măsline, ceea ce înseamnă că este o problemă tot mai mare în anumite părți ale lumii.”

Totuși, el observă că autoritățile au reușit să ia măsuri drastice în acest sens în Europa. „Producătorii trebuie să demonstreze că procesele lor de fabricație respectă reglementări stricte care le permit să își comercializeze uleiul ca fiind «organic» și «extra virgin».”

Instrumente de detectare: de la laboratoare la paneluri de degustare

În abordarea practicilor frauduloase, Khachaturyants spune că analiza chimică și verificarea markerilor pentru confirmarea autenticității sunt esențiale pentru dezvăluirea „valorii reale” a uleiului de măsline.

„Acești markeri includ nivelurile de polifenoli, aciditatea, factorii k și alți factori vitali care trebuie bifați înainte de a aproba un ulei ca extravirgin.”

Vachon îndeamnă producătorii să testeze în mod regulat uleiurile în laboratoare și prin teste de degustare, chiar și la sfârșitul perioadei de valabilitate, pentru a asigura calitatea.

„Deseori testăm uleiul chiar și la sfârșitul duratei sale de viață, în ambalaj, pentru a vedea cum rezistă diferite formate și condiții de depozitare, dar pe parcursul întregului proces, facem teste de degustare și le trimitem unor experți în evaluarea calității uleiurilor noastre și a modului în care se vor păstra.”

Pentru întreprinderile mici, ea sugerează utilizarea unor „degustători experți”, analize standard de laborator, dispozitive de urmărire GPS și sigilii de siguranță până când își pot permite tehnologia necesară. Ea spune că Citizens of Soil cumpără direct de la producători artizani de încredere și le vizitează fabricile pentru a asigura trasabilitatea completă cu transport securizat.

Consumatorii ar trebui să caute mențiunea „extra virgin” pe etichetă și pe data recoltării – nu data expirării, notează ea.

„A se consuma de preferință înainte de data legală de la data îmbutelierii, care poate fi la câteva luni (sau chiar un an sau mai mult) după recoltare, ceea ce te poate înșela să cumperi ceva ce s-ar putea să nu se mai califice tehnic drept «extra virgin» dacă ar fi retestat.”

Între timp, Khachaturyants îndeamnă consumatorii să verifice eticheta și să cerceteze site-urile web, certificările și participarea la concursuri ale mărcilor de ulei din afara Europei.

„Acest ultim punct este deosebit de important, deoarece competițiile internaționale precum cele organizate la New York, Londra, Dubai și Berlin necesită înregistrarea companiilor și a produselor pentru a putea participa. Aceasta înseamnă că există o probabilitate foarte mică ca uleiul lor de măsline să fie fraudulos.”

În timp ce frauda cu uleiul de măsline continuă să evolueze, Khachaturyants solicită un „standard mondial” de analiză chimică pentru a verifica dacă uleiul de măsline este extravirgin și organic.

Cum recunoști un ulei de măsline de calitate:

1. Eticheta clară: trebuie să conțină informații despre producător, țara de origine și anul recoltării.
2. Tipul uleiului: alege „ulei de măsline extravirgin de primă extracție la rece”, obținut la temperaturi sub 27°C.
3. Aciditatea: un ulei de calitate are o aciditate scăzută (ideal sub 0,5%).
4. Ambalajul: nu se vinde în plastic; este păstrat în sticlă de sticlă (de preferat închisă la culoare) sau recipiente metalice.
5. Condițiile de păstrare: trebuie ferit de lumină și căldură, care îi pot afecta calitatea.
6. Gust și miros: un ulei extravirgin autentic are un gust ușor amărui și picant (poate „înțepa” puțin în gât) și un miros proaspăt, vegetal, de iarbă sau fructe.
7. Culoarea nu este decisivă: poate varia de la verde la galben auriu, fără a indica neapărat calitatea.
8. Transparența: un ulei ușor tulbure poate fi natural, mai ales dacă este nefiltrat.
9. Prețul: un ulei extravirgin de calitate este, în general, mai scump; prețurile foarte mici pot indica rafinare sau amestecuri.
10. Evită mențiunile vagi de pe etichetă: expresii precum „ulei pur”, „ulei de măsline” sau „clasic” nu garantează calitatea și pot indica un amestec de uleiuri rafinate.
11. Caută denumirea exactă: pe etichetă trebuie să scrie clar „ulei de măsline extravirgin” și, ideal, „de primă extracție/presat la rece”.