Potrivit analizei realizate de Economedia, miza financiară a dosarului a crescut semnificativ în timp, în condițiile în care sumele stabilite de tribunal includ costuri suplimentare, TVA și dobânzi penalizatoare acumulate până în septembrie 2025, la care se adaugă penalități ulterioare din cauza neplății.
„Costurile suplimentare de execuție” se ridică la peste 171 milioane de lei, la care se adaugă TVA de aproximativ 34 milioane de lei și dobânzi penalizatoare de peste 119 milioane de lei, ceea ce duce totalul la peste 325 milioane de lei la nivelul lunii septembrie 2025. Din cauza întârzierii plății, suma a depășit ulterior pragul de 340 de milioane de lei.
Disputa își are originea în contractul semnat în 2014, cu un termen inițial de finalizare în 2016, dar lucrările au fost întârziate de probleme precum exproprieri întârziate, relocarea utilităților și modificări de proiect. Autostrada a fost deschisă circulației abia la finalul anului 2020.
Constructorul italian a sesizat Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, acuzând statul român de întârzieri generate de deficiențe ale autorităților.
Pe fondul litigiului deja deschis, CNAIR a semnat în 2021 un acord cu Impresa Pizzarotti, prin care autoritatea încerca să limiteze nivelul despăgubirilor la aproximativ 179,6 milioane de lei. Documentul prevedea acceptarea recepției lucrărilor și stabilirea unui plafon pentru pretențiile financiare ale constructorului.â
Ulterior, acest acord a fost analizat de tribunalul arbitral, care a concluzionat că nu poate produce efecte juridice de limitare a despăgubirilor. Instanța a reținut că documentul a fost semnat sub semnătură privată și fără un mandat special, condiții obligatorii în cazul renunțării la drepturi aflate în litigiu.
Potrivit motivării, „renunțarea la un drept dedus judecății presupune fie o declarație în ședință, fie un înscris autentic”, motiv pentru care acordul din 2021 nu a fost considerat valabil pentru plafonarea sumelor.
Tribunalul a mai arătat că plafonarea invocată de autorități nu poate opri evoluția sumelor deja aflate în litigiu, întrucât „costurile suplimentare și dobânzile continuă să se acumuleze” în astfel de contracte de infrastructură.
Hotărârea arbitrală finală a stabilit obligația statului român de plată a despăgubirilor, iar suma a continuat să crească ulterior prin acumularea dobânzilor penalizatoare, ajungând la peste 340 de milioane de lei în prezent.
În paralel, compania italiană a notificat autoritățile cu privire la posibilitatea declanșării executării silite, în lipsa unei soluții de eșalonare. Constructorul a propus o variantă de plată în tranșe, cu o sumă inițială de 185 de milioane de lei și restul până la finalul anului 2026, însă termenul propus a fost depășit fără să fie încheiat un acord.
În lipsa unei înțelegeri între părți, există riscul executării silite, situație care ar putea avea efecte asupra activității Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere și asupra altor proiecte majore de infrastructură aflate în derulare.