VIDEO | Criminologul Dan Gabriel Rusu: Foarte mulți dintre bărbații care au ucis nu se consideră criminali

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Criminologul și lectorul universitar Dan Gabriel Rusu, român stabilit de peste zece ani în Marea Britanie, spune că una dintre cele mai surprinzătoare concluzii desprinse din discuțiile sale cu persoane condamnate pentru omor este că multe dintre acestea nu se consideră criminali. Într-un interviu acordat în exclusivitate Mediafax, specialistul vorbește despre mecanismele care pot duce la violență, miturile create de Hollywood, delincvența juvenilă și rolul penitenciarelor în reintegrarea deținuților.

Vezi galeria foto
3 poze

Una dintre cele mai dificile întrebări pe care Dan Gabriel Rusu spune că le-a adresat unor oameni condamnați pentru omor a fost dacă se consideră ei înșiși criminali.

Surse: Nicușor Dan, iritat de blocajul politic. Președintele consideră „copilărisme” șicanele dintre PSD și partidele de dreapta

„Cea mai dificilă a fost atunci când am întrebat dacă se consideră criminali, chiar dacă au fost în pușcărie pentru crimă. Și ai să observi că foarte mulți dintre acești bărbați nu se consideră criminali, în ciuda faptului că au ucis”, afirmă criminologul.

Specialistul explică și că, în timpul unor asemenea discuții, procesul de analiză nu este unilateral. Deținutul îl observă și îl evaluează, la rândul său, pe cel aflat în fața lui.

„Întotdeauna ne analizăm unii pe alții și întotdeauna facem un management al impresiilor, cum spunea sociologul american Goffman. Noi suntem, într-o anumită măsură, actori pe o scenă și încercăm să influențăm percepțiile celorlalți. Și cu siguranță am fost analizat, așa cum ne analizăm și noi acum unul pe celălalt”, spune Dan Gabriel Rusu.

De ce ajunge un om să ucidă

Criminologul respinge ideea potrivit căreia ar exista o singură explicație pentru apariția comportamentului criminal. Motivațiile sunt diferite de la un caz la altul, iar omuciderea trebuie analizată în contextul personal și social în care apare.

În numeroase situații, spune el, violența poate avea legătură cu felul în care unii bărbați înțeleg masculinitatea, onoarea sau umilința.

„De foarte multe ori crima este despre masculinitate, despre sentimentul că ți-ai pierdut onoarea sau că te-ai simțit umilit. Alteori este și despre punerea în scenă a unor povești misogene și așa mai departe. Deci nu avem o explicație singulară a omuciderii”, explică specialistul.

Există și situații în care trecerea de la un gând violent la o faptă gravă poate fi asociată cu egocentrismul, sentimentul că unei persoane i se cuvin anumite lucruri sau folosirea deliberată a violenței pentru atingerea unui scop.

În alte cazuri, însă, mecanismul este aproape opus.

„De multe ori comiterea unei infracțiuni este tocmai despre incapacitatea de a gândi, incapacitatea de a mentaliza, incapacitatea de a simți ce trebuie simțit și pe care o pui în act. Adică faci ceea ce nu poți gândi”, afirmă Dan Gabriel Rusu.

Mitul criminalului sofisticat din filme

Criminologul atrage atenția și asupra diferenței dintre infractorii reali și imaginea acestora construită în cultura populară.

Unul dintre cele mai persistente clișee este cel al criminalului în serie extrem de sofisticat, cultivat și excentric, prezentat frecvent în filme și seriale.

„Îmi vine în minte imaginea criminalului în serie care bea vinuri scumpe, poate cita din Dante Alighieri, îl găsești probabil în librării frumoase atunci când nu ucide. Ăsta este, bineînțeles, un clișeu, este un mit”, spune el.

Dan Gabriel Rusu respinge și ideea că o persoană predispusă la infracțiuni ar putea fi identificată pur și simplu pe baza înfățișării sau a unor caracteristici fizice.

Criminalul în serie și antreprenorul de succes. Ce ar putea avea în comun

Întrebat ce ar putea avea în comun un criminal în serie și un antreprenor „obsesiv de succes”, criminologul spune că diferențele sunt evidente, dar că anumite caracteristici pot apărea, în forme foarte diferite, în ambele situații.

„Există, ai dreptate să intuiești, și ceva în comun, poate un anumit tip de instrumentalism, un anumit tip de individualism, de competiție, chiar de lipsă, poate, la un moment dat, de empatie. Dar totuși aș spune că există diferențe semnificative”, afirmă specialistul.

Ce este, de fapt, un criminolog

Dan Gabriel Rusu spune că una dintre confuziile pe care le întâlnește cel mai des este cea dintre criminolog și criminalist.

Criminalistul lucrează în principal cu urmele și probele unei infracțiuni, folosind metode științifice pentru reconstruirea faptei și identificarea autorului.

Criminologul încearcă, în schimb, să înțeleagă de ce apar infracțiunile, ce factori sociali, psihologici și culturali contribuie la ele și prin ce metode poate fi prevenită criminalitatea sau recidiva.

Profesionalizarea vine însă și cu situații mai puțin obișnuite în viața de zi cu zi. Rusu spune că i se cere uneori, inclusiv în contexte sociale, să „analizeze” persoane sau să facă profiluri psihologice, deși asemenea concluzii nu pot fi trase în mod serios în urma unei simple conversații.

Ce facem cu adolescenții care încalcă regulile

O altă temă abordată de criminolog este delincvența juvenilă. El atrage atenția că numeroși copii și adolescenți trec prin perioade în care manifestă comportamente antisociale fără ca acestea să se transforme într-o carieră infracțională.

„Avem «crime-age curve». Știm că o bună parte dintre copii și adolescenți fac acte antisociale, dar știm că undeva până în jurul vârstei de 24 de ani se opresc”, explică Dan Gabriel Rusu.

Din acest motiv, spune el, problema esențială este găsirea unui echilibru între siguranța societății și evitarea stigmatizării premature a tinerilor.

„Întrebarea pentru mine este mai degrabă cum facem să nu îi criminalizăm atunci când fac mici acte de devianță, noi știind că la un moment dat se vor opri, dar să ținem și societatea sigură.”

Reintegrarea nu se poate opri la poarta penitenciarului

Experiența dialogurilor cu deținuții l-a făcut pe criminolog să pună accent și pe ceea ce se întâmplă înainte de eliberarea unei persoane din penitenciar.

Potrivit acestuia, sistemele penitenciare trebuie să investească nu doar în executarea pedepsei, ci și în pregătirea revenirii în comunitate, menținerea legăturilor familiale și reducerea factorilor care pot favoriza recidiva.

Discuțiile cu persoane condamnate pentru infracțiuni grave pot fi, în același timp, încărcate emoțional. Unul dintre aspectele care l-au marcat a fost modul în care unii dintre cei condamnați își reconstruiesc propria poveste, inclusiv prin transferarea unei părți a responsabilității asupra victimei sau asupra circumstanțelor.

Pentru criminolog, tocmai capacitatea unei persoane de a înțelege fapta comisă și consecințele sale este importantă în procesul de revenire în societate.

„Să fi lăsat în urmă o lume puțin mai bună”

Întrebat ce și-ar dori să se spună despre el după ce „părăsește camera”, Dan Gabriel Rusu a dus răspunsul dincolo de sensul imediat al întrebării.

„Eu, fiind mai dramatic, m-am gândit la ce aș vrea să se spună despre mine atunci când n-aș mai fi, când am părăsit camera, așa, ca o metaforă. Și poate ar fi ceva despre faptul că am putut avea un mic impact, să construim o lume mai bună”, spune el.

„Uite, Dan a făcut ceva și a lăsat în urmă o lume puțin mai bună”, este felul în care criminologul spune că și-ar dori să fie amintit.