Ce modificări a adus Legea nr. 243/2024 privind plafonarea dobânzilor la creditele rapide (P)

Astfel, pentru creditele ipotecare destinate achizițiilor sau investițiilor imobiliare, DAE nu mai poate trece de un nivel situat cu mai mult de 8 puncte procentuale peste dobânda la facilitatea de creditare a BNR, iar pentru creditele de consum pragul permis este de 27 de puncte procentuale peste aceeași rată de referință, ceea ce în practică reduce marjele pe care instituțiile nebancare le puteau aplica anterior. În plus, pentru împrumuturile mici de consum se instituie un sistem de plafonare zilnică a costurilor totale, corelat cu o limită absolută reprezentată de dublul principalului împrumutat, ceea ce înseamnă că debitorul nu poate fi obligat să plătească, în niciun scenariu, mai mult decât de două ori suma inițială luată cu titlu de împrumut.

Aceste plafoane zilnice sunt diferențiate pe tranșe de valoare: pentru împrumuturi de până la 5.000 lei, costul nu poate depăși 1% pe zi, pentru cele între 5.001 și 10.000 lei limita este de 0,8% pe zi, iar pentru creditele cuprinse între 10.001 și 25.000 lei nivelul maxim admis este de 0,6% pe zi, toate aceste procente aplicându-se pe durata creditului și fiind supuse în același timp limitării „2× principal”.

Legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 807 din 13 august 2024 și a intrat în vigoare la 11 noiembrie 2024, după trecerea termenului legal de 90 de zile. Prin urmare, la momentul actual toate contractele noi trebuie să respecte aceste reguli, iar cele aflate deja în derulare au fost obligate să se alinieze, dacă se încadrează în condițiile stabilite de lege.

Este important de reținut că interpretarea exactă a acestor plafoane depinde de dobânda Lombard, stabilită de BNR pentru facilitatea de creditare, deoarece aceasta funcționează ca bază de calcul pentru pragurile maxime permise. La data de 14 februarie 2025, BNR a menținut această rată la 7,50% pe an, ceea ce a dus la un nivel maxim acceptat de 15,50% pentru creditele ipotecare și 34,50% pentru creditele de consum, aceste valori fiind dinamice și ajustabile în funcție de deciziile viitoare de politică monetară. În consecință, orice modificare decisă de Banca Națională va fi transmisă direct în plafonul aplicabil pentru fiecare tip de împrumut, inclusiv pentru produsele de tip credit rapid, care se încadrează în categoriile vizate și care, până la adoptarea legii, erau criticate tocmai pentru costurile excesive și lipsa unei ancore obiective de raportare.

De azi cresc ratele la creditele cu dobânzi variabile. Ce pot face românii pentru a plăti mai puțin la bancă. Sfaturile Irinei Chițu, directorul comparatorului FinZoom.ro

Românii cu credite în lei cu dobândă variabilă vor plăti RATE mai mari din 1 octombrie. IRCC, la un maxim istoric

În plan practic, exemplele numerice arată modul în care aceste limite funcționează și cum protejează consumatorii împotriva acumulării de datorii disproporționate. Pentru un credit de 2.000 lei contractat pe o perioadă de 45 de zile, se aplică plafonul de 1% pe zi, ceea ce ar însemna un cost maxim de 900 lei, sumă care nu depășește limita de dublare a principalului și care devine astfel plafonul efectiv. În schimb, pentru un credit de 5.000 lei pe 120 de zile, plafonul zilnic ar permite un cost de până la 6.000 lei, dar regula mai restrictivă a „2× principal” impune reducerea costului maxim la 5.000 lei, asigurând astfel o protecție suplimentară pentru debitori. Aceeași logică se aplică și creditelor de valori mai mari, unde interacțiunea dintre plafonul zilnic și cel absolut conduce la determinarea nivelului final admis de lege.

Legea prevede, de asemenea, că aceste plafoane se aplică inclusiv contractelor aflate în derulare la data intrării în vigoare, cu condiția ca întârzierile la plată să nu fi depășit 60 de zile. În cazul acestora, calculele se raportează exclusiv la principalul rămas de rambursat, ceea ce înseamnă că obligațiile viitoare trebuie aduse la conformitate prin reducerea sau ajustarea costurilor conform noilor norme. Consumatorul are dreptul să solicite revizuirea contractului, iar creditorul este obligat să formuleze un răspuns în maximum 30 de zile, putând propune diverse soluții precum reducerea sau ștergerea parțială a unor obligații, reeșalonarea plăților, refinanțarea ori, în cazul creditelor ipotecare, darea în plată. Dacă creditorul refuză sau întârzie peste 45 de zile, debitorul poate solicita instanței „adaptarea judiciară” a contractului, iar efectele pentru consumator se suspendă din momentul cererii, cu condiția ca ANPC să fi constatat oficial depășirea plafoanelor. Totodată, consumatorul poate apela la o entitate de soluționare alternativă a litigiilor, ceea ce creează un mecanism suplimentar de echilibrare a relației dintre creditor și debitor.

Din punct de vedere al practicilor comerciale, legea interzice explicit stipularea și perceperea dobânzilor excesive, aplicarea unor penalități care depășesc valoarea principalului, perceperea de dobânzi asupra dobânzilor (anatocism) și ascunderea costurilor sub forma unor comisioane sau speze aparent inofensive. În situația cesiunii de creanțe, debitorul trebuie informat cu privire la cuantumul datoriei și la documentele justificative aferente, iar entitatea de recuperare nu poate solicita mai mult decât suma certificată la momentul cesiunii. Această abordare crește transparența și elimină practicile abuzive care, până la apariția noii legi, erau frecvent întâlnite în piața de recuperare a creanțelor.

Efectele asupra pieței de creditare sunt semnificative, întrucât plafoanele corelează costurile direct cu un indicator monetar oficial și transparent, reducând arbitrarul și asigurând o stabilitate mai mare pentru consumatori. Atât timp cât rata Lombard rămâne la 7,50% pe an, plafoanele se mențin la valorile calculate mai sus, însă orice modificare viitoare va fi transmisă automat în nivelurile maxime admise, oferind o ajustare naturală în funcție de condițiile macroeconomice.

Așadar, pentru creditele rapide acordate pe termen scurt, unde riscul de supraîndatorare era cel mai ridicat, combinația dintre plafonul zilnic și limita absolută „2× principal” funcționează ca un mecanism dublu de protecție, evitând acumularea de costuri necontrolate și contribuind la echilibrarea relației dintre instituțiile financiare nebancare și consumatori. În acest fel, cadrul normativ creat de Legea nr. 243/2024 marchează o schimbare fundamentală în dinamica pieței și se aliniază tendințelor europene de protejare a debitorilor, păstrând în același timp un grad de flexibilitate prin ancorarea în politica monetară a BNR.