Dorin Oancea, editorialist Mediafax - Cadou la aniversare: un contract "patriotic" de patru miliarde de dolari - Mediafax

Dorin Oancea, editorialist Mediafax - Cadou la aniversare: un contract "patriotic" de patru miliarde de dolari

O caracteristică a societăţii româneşti şi, da, şi a presei, este că dacă între două momente ce aparţin aceluiaşi subiect trece destul timp, a doua oară tema este abordată la fel de entuziast ca prima oară.

1466 afişări
Imaginea articolului Dorin Oancea, editorialist Mediafax - Cadou la aniversare: un contract "patriotic" de patru miliarde de dolari

Dorin Oancea, editorialist Mediafax - Cadou la aniversare: un contract "patriotic" de patru miliarde de dolari

Aşa că ştirea dimineţii de miercuri a fost faptul că Departamentul Apărării al Statelor Unite a avizat o potenţială achiziţie de rachete Patriot de către România, un contract cu o valoare de 3,9 miliarde de dolari.

Dorinţa Ministerului român al Apărării de a cumpăra rachete Patriot era publică încă din primăvară, când oficiali ai ministerului au avansat, public, ideea. Mai mult, la acel moment liderul PSD Liviu Dragnea l-a criticat pe şeful Statului Major, generalul Nicolae Ciucă, pentru că ar fi anunţat achiziţia, apreciind că era bine să aştepte derularea şi finalizarea procedurilor şi că şi-ar fi dorit mai multă rigoare de la acesta.

Trecând peste disputele legate de oportunitatea anunţului (iată că americanii nu au rezerve în a anunţa, aici cred că avem de-a face cu viziuni diferite în privinţa secretului şi a ceea ce înseamnă acesta), trebuie să remarcăm alte aspecte legate de aceast contract.

Primul este faptul că anunţul vine la exact 20 de ani după lansarea Parteneriatului strategic dintre România şi Statele Unite, la 11 iulie 1997, cu prilejul vizitei la Bucureşti a preşedintelui Bill Clinton.

Un parteneriat care ne ţine, iată, de două decenii, o Românie care uită, de regulă, vineri ce a promis luni. 4 miliarde de dolari sunt o grămadă de bani şi cred că ar fi indicat ca tranzacţia cu rachete Patriot să includă şi un program offset, o contrapartidă formată din investiţii americane în România, cooperare industrială, facilităţi comerciale, locuri de muncă pentru români. Pentru că de regulă aşa se face.

Doi la mână, problema dotării corespunzătoare a armatei, în limitele cheltuielor pentru apărare de 2% din PIB şi respectând priorităţile şi nevoile reale ale militarilor. Pentru că o fi bine cu rachete Patriot sau cu fregate, dar poate că lucrurile ar trebui luate de la fundamente.

Să zicem de la cele 700 de camioane vechi de 35 – 40 de ani, aflate în dotarea armatei, aşa cum a fost cel care a căzut recent într-o râpă, ocazie cu care s-au prăpădit trei militari şi au fost răniţi alţi nouă. Elicoptere care să poată zbura noaptea. Tancuri care să pornească şi să poată ieşi pe poarta unităţii. Arme moderne. La alţii se poate, pe sume rezonabile, zic: armata germană îşi schimbă parcul de camioane militare şi cumpără mai mult de 2.200 de vehicule cu 900 de milioane de euro, pe parcursul a 7 ani. O simplă operaţiune aritmetică ne arată că 700 de camioane ar costa în jur de 300 de milioane de euro, sumă deloc de speriat chiar şi pentru România.

Dacă înzestrarea armatei se va transforma într-un joc politicianist tipic românesc, cu îndărături şi paraîndărături, cu hei-rupisme gratuite şi jemanfichisme, vom avea doar bani cheltuiţi aiurea; şi amintesc aici doar episodul retragerii planului de înzestrare a armatei pentru perioada 2017-2026 de pe ordinea de zi a CSAT, pentru că în elaborarea acestuia a fost "neglijat" acordul politic de alocare a 2% din PIB pentru Apărare, pe parcursul a cel puţin un deceniu. "Neglijenţă" este un termen eufemistic, limba română are sumedenie de cuvint mult mai potrivite.

Trei la mână, lumea cunoaşte o efervescenţă a cheltuielilor militare, şi nu putem ignora acest lucru. Am întâlnit opinii, justificate zic, care apreciază că Siria a fost poligonul unde armele şi constructorii şi-au prezentat capabilităţile.

Lui Donald Trump i se pot imputa multe, dar nu putem ignora excelenta activitate de "om de vânzări" pentru tehnica militară şi pentru industria americană, vezi contractele din Arabia Saudită sau Polonia. Majorarea bugetelor pentru achiziţii în cadrul NATO, cerută insistent de acelaşi Trump, înseamnă automat vânzări mai mari pentru fabricanţii americani de armament, care înregistrau o scădere de câteva procente la finele anului 2015 (cele mai recente date găsite), dar care ocupau ân continuare 56% din piaţa globală.

Şi Rusia este pe val, cu vânzări în creştere cu mai mult de 6%, după un 2014 în care au crescut cu un ameţitor 48% şi "doar" 20% în 2013, ajungând să deţină în jur de zece procente din piaţa globală de armament.

Am tot spus că decenii la rând România a plătit din greu pentru că nu a avut buni diplomaţi şi buni negociatori; de aici contracte prăpăstioase, de aici lipsa de infrastructură, de autostrăzi, de aici căpuşăreala, de aici stinghereala oficialilor români la întâlniri internaţionale, de aici lipsa de mari nume de companii prezente în România.

Orice se poate negocia, totul e să fii stăpân pe situaţie şi să ştii bine ce ceri şi ce dai. Aceasta este o artă care cere diplomaţi de carieră sau manageri pregătiţi atât la importante şcoli de afaceri, cât şi în mari companii şi să nu fii un ticălos preocupat numai de binele propriu.

 

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Taguri:
ARMAMENT ,
CONTRACT

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax SA.