Unde s-a greșit în consolidarea fiscal-bugetară din România?

Am spus-o de nenumărate ori și o repet aici. România este nevoită să implementeze o consolidare fiscal-bugetară, în linie cu angajamentele stabilite în Planul Național Bugetar Structural pe termen mediu 2025-2031 și Procedura de Deficit Bugetar Excesiv actualizată.

România nu poate accesa în procesul de modernizare metoda țărilor dezvoltate din UE, adică perioade de 5-7 ani cu deficite ridicate, concomitent cu absorbția puternică a fondurilor europene structurale și de coeziune. Cine se uită la seriile de date istorice, observă că așa s-au modernizat și Italia, și Spania și Portugalia și Austria și Grecia și multe altele.

România nu poate și nici nu este lăsată, nu își permite să facă așa ceva, constrângerile încep de la regulile fiscal-bugetare europene trec pe la explozia contagiunii cauzată de incertitudinea externă record, pe la cerințele creditorilor, agențiilor de rating și ajung până la statutul geopolitic și puterea economică mici/medii. Pur și simplu România trebuie să se miște cu o viteză de convergență graduale, cu salturi înainte-înapoi, cu un cost ridicat al volatilității și al slabei reziliențe în fața crizelor.

Cu un risc ridicat de a rămâne ”înțepenită” în capcana venitului mediu. Asta este, faptul că România a reușit în ultimii 20 de ani să întreacă Grecia, Croația, Letonia, Slovacia și Ungaria și să se apropie de Polonia este un miracol economic în sine. Viitorul este unul rezervat.

Consolidare fiscal-bugetară da, dar depinde de modul în care o faci. Viziunea, designul, secvențialitatea, modul de așezare a poverii în societate, alegerea măsurilor restrictive dar care să fie ”prietenoase” cu creșterea, protejarea motoarelor de creștere endogene (investiția în educație și sănătate, inovare-cercetare-dezvoltare) și implementarea unor măsuri țintite (cu impact bugetar redus, dar care să stimuleze creșterea economică) sunt toate ingrediente care trebuie respectate pentru succesul unei consolidări smart, calitative.

Am scris încă din 1 iunie 2025 pe platforma Mediafax despre cum se fundamentează o consolidare fiscal-bugetară de succes. Am spus atunci că nu trebuie inventată roata, trebuie să ținem cont de lecțiile oferite de consolidările reușite realizate de țările din UE în ultimii 10 ani. Încăpățânarea, lipsa unui dialog real și incapacitatea de a asculta opinii contrare argumentate au făcut ca mare parte dintre acțiuni să fie chiar inverse față de ceea ce indică aceste lecții, aceste exemple de bune practici.

Nu sunt naiv să spun că tot ce s-a gândit și aplicat a fost un dezastru. Generalizarea este doar apanajul ignoranței.

Dar eșecul consolidării se vede în economie și societate, îl simt 95% dintre români și 95% dintre companii. Economia reală pusă pe butuci. Cea mai mare cădere economică din UE, recorduri istorice la căderea consumului, a producției industriale și a investițiilor străine directe, pierderea a 73.200 de locuri de muncă stabile, cea mai mare cădere a puterii de cumpărare a salariilor din ultimii 15 ani și cea mai abruptă cădere a puterii de cumpărare a pensiilor din ultimii 25 de ani.

Povară pusă pe cei vulnerabili și clasa de mijloc. Lovituri în cascadă pentru profesori, medici și cercetători. Frânarea puternică a PIB potențial și a PTF (Productivității totale a factorilor), indicatori proxy privind tranziția către creșterea economică endogenă, către un nou model bazat pe tehnologie înaltă și investiții în capitalul uman.

Unde s-a greșit?

Sacrificiile au fost împărțite nedrept

Cei cu venituri mici și medii au suportat cele mai mari costuri, prin prețuri mai mari, venituri înghețate și putere de cumpărare în scădere.

S-a mizat pe consolidare fiscal-bugetară cantitativă, nu pe una calitativă. Inechitabilă, ineficientă macro și fără certitudinea că va contribui la însănătoșirea finanțelor pe termen lung. A lovit puternic asimetric, în defavoarea românilor cu venituri mici și medii (vezi măsurile excesive privind CASS pentru mame, veterani și persoane cu dizabilități; vezi tăierea burselor de excelență pentru olimpici și creșterea TVA la cărți, sunt doar câteva exemple).

Construirea unei imagini dure, a ”eroilor salvatori” a condus la măsuri hazardate, peticeli și cârpeli. Consolidarea a devenit ceva artificial, creșterea adversității față de măsurile implementate a venit natural. Și nici măcar consolidarea cantitativă pare a nu fi ceva cert. Trebuie să așteptăm prezentarea situației reale a finanțelor publice pentru a vedea amplitudinea datoriilor amânate, facturilor neemise pentru lucrări recepționate, facturile neplătite, situația rambursărilor de TVA întârziate, necesarul ptr SAFE și PNRR și a necesarului de acoperit pentru perioada de până la sfârșitul anului. Validarea estimărilor privind cifra de peste 30 de miliarde lei datorii aruncate în viitor atrage reconsiderarea chiar și a consolidării cantitative realizate.

S-au crescut taxele în loc să se reformeze statul

Au fost împovărați cei care muncesc și plătesc corect taxele, în timp ce risipa, evaziunea fiscală și birocrația au rămas.

Consolidarea a devenit una strict ”contabilă”, fără viziune macroeconomică. Pare că a fost gândită pe repede înainte, nu a fost etapizată raţional şi nici comunicată inteligent, pentru a fi înţeleasă de către public. S-a intrat într-o cursă pentru atingerea unor ţinte strict cantitative de deficit și s-a lovit în motoarele de creştere endogenă (capital uman, tehnologie, cercetare dezvoltare s.a). Economiile la cheltuieli și venituri suplimentare nu sunt de durată.

Oricine poate rezuma simplu ultima execuție bugetară astfel: reducerea deficitului vine dintr-un plus de venituri din creșterea administrativă de taxe TVA, accize, impozit pe dividende și impozitul pe proprietate (case, terenuri) și un minus nesustenabil la cheltuielile de personal, investițiile publice finanțate din buget, bursele pentru elevi și studenți și înghețările de pensii și asistență socială.

Au suportat povara românii cu venituri mici și medii și au câștigat creditorii României și funcționarea statului (cheltuielile cu dobânzile și cele de funcționare a statului au crescut). Este o ajustare care nu poate fi definită ca una bazată pe reforme reale, structurale. De exemplu, problema structurală a ponderii reduse a veniturilor fiscale în PIB (analogă economiilor paradis fiscal) a rămas.

Problema birocrației la inițierea unei investiții a rămas. Problema nerezolvată a reformei administrației publice a rămas și ea.

S-a făcut economie pe seama viitorului

Au fost afectate investițiile, educația, sănătatea și cercetarea.

Nu se văd elementele unei consolidări calitative, ajustarea cheltuielilor nu s-a făcut prin analize de eficiență, ci prin austeritate oarbă, prin tăieri cu barda. Reformele nu înseamnă strict tăieri de venituri și concedieri.

În lumea dezvoltată aceste ajustări se fac în urma unor analize de rationalizare a cheltuielilor în marile sisteme publice (spending review), prin digitalizarea administrației pentru a scădea costurile de funcționare, raționalizarea schemei de personal bugetar (prin redistribuire și înghețarea angajărilor în zone supra-dimensionate) și creșterea controlului asupra achizițiilor publice (extinderea acizțiilor publice centralizate).

Aceste măsuri pot genera economii permanente, fără a afecta calitatea serviciilor publice. Decidenții din țările dezvoltate evită tăierile otova, o măsură pentru toți. Detaliile contează.

S-a apăsat prea tare și prea repede pe frâna economiei

Creșterile de taxe și tăierile bruște au lovit consumul, producția, investițiile și locurile de muncă. O economie mai slabă înseamnă și venituri bugetare mai mici.

S-a imprimat o viteză a consolidării prea mare într-un timp atât de scurt. Nu s-a ținut cont nici de teoria și nici de practica economică. Acestea recomandă ca procesul de consolidare fiscal-bugetară să fie unul gradual. Nici măcar oameni capabili din apropierea decidenților consolidării nu au fost consultați și ascultați.

Trasul cu mitraliera, ajustările bruște și excesive au dus economia în cercul vicios al austerității, deoarece scăderea severă a PIB real (estimare consensuală de minus 0,5-0,7% pentru 2026) conduce la un raport deficit bugetar/PIB și un raport datorie guvernamentală/PIB mai mari decât anticipările (vezi datele Eurostat), anulând o parte din beneficiile consolidării.

Au spus-o toate instituțiile credibile, de la Banca Națională a României, la Consiliul Fiscal, FMI, BM, OECD – mai bine îmbunătățiri graduale anuale, de 0,8-1pp din PIB ale balanței primare bugetare, care să permită absorbția lină a șocului fiscal-bugetar de către economie decât șoc, cu măsuri excesive. Cum putem spune că a fost potrivită viteza atunci când toate motoarele de creștere economică s-au blocat?

S-au făcut tăieri, nu reforme

În locul eliminării risipei și creșterii eficienței statului, s-au aplicat măsuri generale, fără analize serioase privind efectele lor.

Nu a existat echitate socială, distribuția poverii nu a fost cea corectă. Povara austerității a fost pusă tot în spatele celor cu venituri mici și medii și a companiilor corecte, care își plătesc la timp taxele și impozitele.

Românii vulnerabili și cei aflați în clasa de mijloc au fost loviți din toate părțile – prin tăieri/înghețări de venituri, pe de o parte, și prin prețurile mai mari generate de creșterea TVA și a accizelor, pe de altă parte (gospodăriile sărace resimt de 3-4 ori mai mult povara creșterii TVA decât gospodăriile bogate).

Dacă mai punem și explozia prețului la energie din cauza liberalizării prețurilor și creșterea puternică a impozitelor pe proprietate, tabloul este unul dezastruos ca impact asupra standardului de bunăstare pentru cei vulnerabili.

Companiile corecte au fost lovite de creșterea taxelor, pe de o parte și de retragerea sprijinului/stimulentelor economice, pe de altă parte. În tot acest timp, reducerea fraudei și evaziunii fiscale a rămas în urmă (România are o pondere a economiei subterane de 29% din PIB, iar evaziunea fiscală în este estimată la 8-10% din PIB, cât bugetele anuale agregate ale Educației, Sănătății și Agriculturii. Siderant, nu s-a mișcat nimic substanțial la încasarea arieratelor la bugetul general consolidat.

Nici măcar la cele aflate la Bugetul de asigurări sociale de stat (8,7 miliarde lei) și Bugetul Fond Național Unic de Asigurări sociale de Sănătate (4,1 miliarde lei), adică faptă incriminate penal conform legii (fiind contribuții reținute de la angajați și nevirate la buget.

S-a pierdut încrederea oamenilor

Au lipsit dialogul, explicațiile clare și sprijinul larg al societății. Oamenii au fost chemați să facă sacrificii fără să știe cât vor dura și ce vor câștiga în schimb.

Consolidarea fiscal-bugetară a eșuat în a obține un sprijin politic larg. Nu a existat o comunicare transparentă. Invocarea obsesivă a grelei moșteniri, interviul șocant din Bloomberg, lipsa de dialog și consultare reală în Coaliție a făcut ca procesul de consolidare fiscală să se manifeste în vid politic, însoțit de opoziția din ce în ce mai consistentă a publicului.

Societatea și partenerii sociali nu au fost implicați suficient, necesitatea măsurilor nu a fost explicată clar.

Explicaţiile oferite publicului larg de către comunicatorii guvernamentali trebuiau să fie clare, simple, pe înțeles, doar așa poți solidariza pentru un scop comun. Oamenii, publicul larg, nu pot fi înlocuiți de boți și fanatici de partid.

A lipsit un plan pentru consolidarea fiscal bugetară

Nu s-a explicat cum și când va reveni economia pe creștere și cum se va îmbunătăți viața românilor după.

Consolidarea fiscal-bugetară nu a avut în spate o doctrină. Nu s-a comunicat o țintă finală, niște termene, cât ține ”valea plângerii” și unde începe reconstrucția.

Explicațiile clare au fost înlocuite de campanii de demonizare gen aprinsul luminii în cămară și pozele cu șobolani. Ori compoziția/structura ajustării fiscale trebuie să fie rezultatul unei doctrine, a unei viziuni logice, este esențial.

Se vede că austeritatea şi-a dovedit rapid limitele. Pe când consolidarea fiscal-bugetară calitativă este un proces structural, de transformare, de ”distrugere creatoare” așa cum explica Schumpeter și, actual, modelul Aghion-Howitt.