COMENTARIU Tudor Potra: Tancuri ungureşti în Transilvania? Odată admişi în Schengen, e posibil!

  • În luna mai, Polonia a invadat Cehia. Din greşeală.
  • Diplomaţii au rezolvat problema cu discreţie.
  • Şi dacă se întâmpla la noi?
10701 afișări
Imaginea articolului COMENTARIU Tudor Potra: Tancuri ungureşti în Transilvania? Odată admişi în Schengen, e posibil!
Ieri s-a aflat că la sfârşitul lunii mai, fără ca cineva să fi observat, armata poloneză a invadat o porţiune din teritoriul Cehiei. Localnicii care se îndreptau spre biserica din comună s-au trezit respinşi de militari străini. Pentru cei care au trăit invazia din 1968, situaţia a retrezit spaimele şi lacrimile cu greu înghiţite atunci. Pentru ceilalţi, UE şi NATO au devenit pe loc nişte noţiuni golite de sens. 
 
Ambasada Cehiei la Varşovia a reacţionat iar ministrul de externe a declarat la CNN că Polonia nu a ştiut să explice incidentul. ”Ne-au asigurat că nu au avut nici o intenţie ostilă, însă aşteptăm încă o declaraţie oficială.” Colegul lui de la Apărare asigură că incidentul s-a rezolvat prin retragerea invadatorilor. Cu toate acestea, nici cehii nici polonezii nu spun când exact au avut loc evenimentele, nici cât a durat până s-a revenit la normal. 
 
Cum a fost posibil? Simplu. Ambele ţări fac parte din spaţiul Schengen, frontiera fiind deseori greu vizibilă pentru trecători, care o trec în deplină libertate. În condiţii normale, nimeni nu o mai păzeşte cu arma în mână. Însă, printre măsurile speciale impuse de pandemie, trupele poloneze au fost desfăşurate pentru a păzi frontiera, temporar închisă. Linia de pe hartă nu se mai vedea însă şi pe teren. 
 
Într-o Românie intrată în Schengen, acest incident absurd ar fi putut avea loc într-un sat din Transilvania, dând naştere unui coşmar perfect. Oricare dintre noi îşi poate închipui urmările: trezirea tuturor demonilor naţionalişti în societatea noastră, încurajată de conspiraţioniştii omniprezenţi şi de iresponsabilitatea majorităţii covârşitoare a clasei politice. Îmi imaginez cu groază vuietul tricolor şi chemările isterice la arme.  Nu doar la ceilalţi, ci şi la mine. Sunt un filo-european convins şi mă cred un om echilibrat şi nuanţat, capabil de umor şi auto-ironie. Sunt totodată un bucureştean din părinţi ardeleni. Dacă mă zgârii în anumite zone, pe sub tratatul de la Maastricht găseşti un ”pui de moţ” extrem de viguros. Pe sub ”Oda bucuriei”, odată îmi vine în urechi, brusc şi insistent, ”am înarmat a noastră mână, ca să păzim un scump pământ”. 
 
Dincolo de fantomele trecutului ce refuză să moară (şi cum ar face-o, când Viktor Orban vântură Tratatul de la Trianon ca pe un breaking news?), mai am o spaimă: cum ar fi rezolvat situaţia militarii şi diplomaţii care ne reprezintă, pe ei şi pe noi? Mă refer strict la minţi limpezi, la sânge rece, la profesionalismul funcţionarilor şi la claritatea atribuţiilor şi procedurilor fiecărei instituţii. Mă gândesc la cel mai simpatic politician român (fiecare avem câte unul) şi mă întreb, atât cât pot eu de sincer: îşi cunoaşte meseria şi misiunea? Dispune de penseta necesară pentru a scoate elegant o aşchie de sub unghie, fără a folosi ciocanul care îi face cu ochiul? Are mâna sigură?  Îmi pun aceeaşi întrebare şi despre guvernanţii vecini, unde observ fascinat de ani buni cum o evidentă dezinvoltură europeană (de care ai noştri sunt încă departe) nu le şlefuieşte cu nimic asperităţile iredentiste, ci doar le dă o alură ceva mai prezentabilă, de barbar de la oraş. 
 
În câteva luni, cu sau fără mască, vom merge să votăm. Cât de europeni sunt candidaţii propuşi de partide? Cât de profesionişti? Cât de înţelepţi în a nu ceda tentaţiei de a ”face istorie” facil, cu declaraţii înflăcărate, negândite temeinic şi posibil incendiare? Tot ce ştiu e că toţi, fără excepţie, ne vor promite intrarea în Schengen. Pentru că nu-i costă mai nimic să ne mai povestească odată pielea ursului de la Bruxelles. Iar noi, deşi îi dispreţuim, măcar pentru asta îi vom aplauda. Fiindcă fiecare dintre noi vrea în Schengen. Ştim că din punct de vedere tehnic suntem pregătiţi de multă vreme. Dar sufleteşte? Avem în inimi eroi minunaţi şi valori luminoase, ce-şi merită categoric dreptul la liberă circulaţie între Carei şi Lisabona. Însă, chiar scotocind bine, găsim oare în noi un diplomat ceh sau vreun militar polonez? Mă întreb şi te întreb.  
 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici