Ion Cristoiu: Revolta din Valea Jiului pare pusă la cale de Nicolae Ceauşescu

Debutul emisiunilor de interviuri Faţă-n faţă cu Ion Cristoiu îmi aduce o surpriză. Invitatul, Florin Valentin Ştefan, director general al Companiei Poşta Română, a absolvit facultatea de Istorie din Bucureşti cu o lucrare de licenţă despre Greva minerilor din Valea Jiului, 1977. Lucrarea de licenţă, altfel spus cea elaborată de un student la terminarea facultăţii, e pentru cei mai mulţi dintre absolvenţi, dar şi pentru profesorii îndrumători, o simplă formalitate. Din spusele interlocutorului aflu că pentru el n-a fost o formalitate, ci o treabă serioasă. A intrat în Arhivele CNSAS, a intervievat minerii supravieţuitori, a fost la spitalele acuzate de anticomunişti ca deţinînd pe motive psihiatrice mineri protestatari. Un asemenea efort se întîlneşte mai rar şi la lucrări de doctorat, d-apoi la lucrări de licenţă. Trec peste mirarea de a vedea un astfel de absolvent strălucit trimis la Petersburg, ca să înveţe Rusa, indispensabilă istoricului dedicat relaţiilor româno-ruse, pentru ca la întoarcerea în ţară să se angajeze într-un bussines privat şi nu la un institut de Istorie, ca să remarc deosebita sinceritate cînd i-am cerut în direct să-şi prezinte concluziile licenţei despre Grevă:

„– Mi-aţi spus înainte de emisiune că v-am întrebat aşa, în calitate de simpatizant al istoriei – eu sunt istoric al clipei, ca jurnalist – că aţi avut lucrarea de stat cu greva din ʼ77 şi acum pentru telespectatori vă întreb pe cinstite care au fost concluziile dumneavoastră?

– Deci au fost două lucruri pe care am încercat să le abordez în lucrarea mea şi să ştiţi că nu s-a scris foarte mult pe greva din ʼ77.

– Da, asta e mai mult aşa, publicistic.

– Pe de o parte am vrut să înţeleg care a fost implicarea politică şi miza politică în tot acest eveniment şi, în al doilea rînd, să stabilesc exact faptele cronologice, istorice ale evenimentului.

Şi dacă a fost relativ uşor să stabilesc paşii şi ce s-a întîmplat pe partea de implicare sau conotaţie politică nu au existat foarte multe elemente, din contră, au fost construite ulterior fie de protagonişti, fie de alte entităţi implicate în eveniment.

– Deci a fost o grevă strict economică.

– Da, asta e concluzia mea. A fost o grevă strict economică în care lumea din diferite motive a simţit nevoia să iasă în stradă.

– Există în arhivele CNSAS şi prezenţa lui Ceauşescu?

– Există, da, sunt şi cîteva poze cu el.

– Multe lucruri s-au spus după, adică au fost anchetaţi, torturaţi, spuneţi-mi care e concluzia dumneavoastră.

– Nu există urmă de aşa ceva în greva din ʼ77. Au existat zvonuri inclusiv cu internări în spitale de psihiatrie. Nici acolo nu este adevăr, nu am găsit absolut nici o evidenţă. Am fost inclusiv la spitalul din Gătaia, judeţul Timiş, nu există urmă de mineri care să fi fost internaţi în această instituţie. A fost un eveniment remarcabil şi, în timp, cînd se petrecea nu cred că oamenii erau conştienţi de ce au făcut. Dimpotrivă, cred că tot timpul au stat cu respectul, în timpul manifestaţiei au avut un respect foarte mare pentru tot ce înseamnă autoritate locală, autoritate generală, fără să existe revendicări de genul: «Jos Ceauşescu!», «Jos comunismul!». În nici un caz n-a fost vorba de aşa ceva ci pur şi simplu au vrut să fie auziţi. În clipa în care au fost băgaţi în seamă mişcarea s-a liniştit, s-a calmat.

– Îl vedeau pe Ceauşescu ca pe Tătucul care nu ştie?

– Da, da, l-au văzut pe Salvator.

– Şi care nu ştie, îl dezinformează ăştia.

– Da.

Să ştiţi că munca de miner a fost grea şi atunci, este grea şi acum şi în general lumea cînd munceşte din greu simte nevoia de puţină alintare, să le fie recunoscute meritele. Cred că asta a fost atunci: lumea a muncit din greu şi parcă greul acesta continua. În clipa în care au răbufnit au simţit nevoia să fie băgaţi în seamă. Au fost băgaţi în seamă, lumea s-a calmat şi a fost totul la fel ca şi înainte.”

Istoriografia anticomunistă de tip neobolşevic ne-a vîrît în cap că Greva din Valea Jiului a fost prima manifestare anticomunistă, dovadă că românii s-au revoltat şi ei, asemenea ungurilor şi polonezilor, împotriva regimului comunist.

Astfel de precizări precum cele făcute de Valentin Ştefan, bazate pe studierea ştinţifică a momentului, sînt indispensabile pentru a avea o imagine obiectivă, crescută direct din Adevăr, despre evoluţia regimului Ceauşescu. În 1977, Nicolae Ceauşescu mai beneficia de imaginea de reformator al Sistemului tradiţional comunist fie şi prin luarea la bastoane a birocraţiei din subordine. Mişcarea din Valea Jiului pare pusă la cale de Ceauşescu, aşa de bine i-a servit pentru a se putea prezenta în faţa minerilor ca Salvator. Momentul ne confirmă un alt adevăr, îngropat de propaganda anticomunistă:

Comunismul n-a fost urît de la început de Poporul român.

Depărtarea şi mai apoi antipatia şi-au avut cauza la noi în înrăutăţirea dramatică a nivelului de trai, pusă de Popor pe seama Diavolului Nicolae Ceauşescu.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro