PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / ”Crimă şi pedeapsă” - unul din asasinii FSB care l-a otrăvit pe Litvinenko cu Poloniu-210 radioactiv a murit de covid

Pe 21 ianuarie 2016, potriviti site-ului de ştiri al BBC, judecătorul Robert Owen, preşedintele anchetei publice din Marea Britanie privind asasinarea lui Alexander Litvinenko a declarat că e sigur de identitatea criminalilor: doi agenţi ai FSB, Serviciul Federal de Securitate al Rusiei, care au acţionat din dispoziţia şefului lor, Nikolai Patruşev şi la ordinul lui Vladimir Putin. Cei doi n-au putut fi pedepsiţi de justiţia britanică, dar Dumnezeu are planurile lui: Kovtun, unul din asasini, a murit de Covid.

811 afișări
Imaginea articolului PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / ”Crimă şi pedeapsă” - unul din asasinii FSB care l-a otrăvit pe Litvinenko cu Poloniu-210 radioactiv a murit de covid

Mîna lungă a FSB-ului şi naivitatea britanică

Alexander Litivinenko, aşa cum l-am cunoscut eu la Londra, în vara anului 2004, în locuinţa sa aflată sub protecţia şi supravegherea MI5 era un personaj impetuos şi un critic fervent al lui Putin, demonstrînd cu lux de amănunte că acesta era personajul din spatele blocurilor aruncate în aer la Moscova, spre a oferi pretexul pentru un nou război în Cecenia, care să-i consolideze puterea. La scurtă vreme după vizita mea, am aflat de la elc (am continuat pînă în preajma morţii sale să ţinem legătura, prin email) că i s-a retras protecţia contrainformaţiilor britanice, sub motivul că nu se mai află în pericol. Resemnat, mi-a spus că probabil nu mai are mult de trăit şi că, sigur, mîna lungă a lui Patruşev îl va ajunge şi va pune în aplicare pedeapsa cu moartea, pe care moştenitorii KGB-ului o pun în aplicare în cazul oricărui defector.

Saşa spera doar ca soţia, Marina şi fiul să nu păţească şi ei ceva, din cauza. Alexander Litvinenko a fost otrăvit cu poloniu radioactiv la 1 noiembrie 2006 şi a murit după o chinuitoare agonie de trei săptămîni, pe 23 noiembrie. Moartea lui şi cuvintele pe care mi le scrisese cu doi ani înainte de aceasta m-au urmărit multă vreme - mă urmăresc şi acum.

Cu şase luni în urmă, la 22 noiembrie 2021, pregătind comemorarea a 15 ani de la uciderea lui Saşa, soţia lui Marina Litvinenko, îi transmitea lui Vladimir Putin că ultimele cuvinte rostite de soţul său au fost ”poate că reuşiţi să mă reduceţi la tăcere, dar această tăcere are un preţ” şi că acestea ”îl vor bîntui tot restul vieţii”.

Cu acea ocazie, Marina (pe care Saşa mi-a prezentat-o în 2004, povestidu-mi odiseea fugii lor din Rusia, a mai spus, premonitoriu, cu trei luni înainte de începutul invadării Ucrainei: ”Saşa a fost curajos şi responsabil în ceea ce a făcut. De fiecare dată cînd auziţi ştiri din Rusia, totul este legat de ceea ce Saşa a încercat să prevină. Deşi i-a fost greu, de unul singur să facă acest lucru, el a încercat să explice cum era sistemul din interior. Sînt sigură că ar fi fost foarte dezamăgit de situaţia din Rusia de astăzi, pentru că a iubit Rusia şi a vrut să fie cel mai bun loc în care să trăieşti şi nu este singurul, sînt mulţi alţi oameni ca el. Nu ar trebui să ne pierdem speranţa că Rusia va fi într-o zi un loc mai bun. Ar trebui să separaţi poporul rus, guvernul şi statul. Într-o zi, cînd dictatura lui Putin va eşua, vor exista o mulţime de acuzaţii împotriva lui, iar cazul lui Alexander Litvinenko va fi o parte din acestea”.

Cei doi asasini ai lui Patruşev şi Putin îi erau cunoscuţi lui Saşa Litvinenko. Tocmai din acest motiv a picat în capcana lor. Ştiindu-l fără supraveghere, deci fără a putea fi depistaţi, cei doi l-au întîlnit în barul Hotelului ”Millenium”, din Londra, unde au reuşit să-i streacoare otrava radioactivă în ceaşca cu ceai verde, favoritul lui Saşa. Nu ştiu care au fost subteranele acestei întîlniri şi habar n-am avut de ea, deşi Litvinenko îmi scrisese pe mail cu două săptămîni înainte, eram în lista lui de ”prieteni” cărora ne trimitea comentariile şi remarcile sale la adresa politicii lui Putin. Nici prietenul nostru comun Vladimir Bukovski n-a ştiut nimic, aşa cum mi-a spus ulterior deşi ei doi vobeau aproape zilnic la telefon. Bukovski mi-a mărturisit că oricum n-avea cum să-l determine în vreun fel să nu-i întîlnească - el însuşi ar fi fost curios să ştie ce vor emisarii FSB-ului: să defecteze şi ei, cumva? Cu atît mai mult cu cît unul din cei doi, Dmitri Kovtun, avea ”antecedente”: a avut o încercare de a obţine azil politic în Germania, în 1989, atunci cînd Zidul Berlinului s-a prăbuşit.

Asasinii

Dmitri Kovtun, născut în 1965 într-o familie de militari, a fost coleg la Şcoala 101 a KGB-ului din pădurie de la nord de Moscova cu celălalt asasin, Andrei Lugovoi. Buni prieteni încă din copilărie, destinele celor doi s-au despărţit la un moment dat, cînd Kovtun a încercat să evite întoarcerea din misiunea sa primită de la KGB, în Germania de Est, unde era agent - cum fusese şi Vladimir Putin.

”Fugit” în vestul Germaniei, la Hamburg, a avut, după cum povestea ulterior prima lui soţie, mai multe slujbe, de la spălător de vase, la ospătar. La rîndul ei, aceasta visa să devină star porno. Visul celor doi s-a destrămat repede şi Kovtun s-a întors în Rusia, unde a reluat legăturile cu prietenul său Lugovoi. nu se ştie (nu vom afla prea curînd, dacă vom afla vreodată) dacă Dmitri Kovtun a fost o ”cîrtiţă” care a încercat, fără să reuşească, să ”penetreze” şi dezinformeze serviciile de securitate germane, ori că a fost recrutat de Lugovoi pentru misiunea de asasinare a lui Litivnenko, pentru a-şi plăti astfel reîntoarcerea în FSB. Rezultatul însă a fost acelaşi. 

Cert este că Dmitri Kovtun s-a prezentat ca om de afaceri, implicat în industria petrolului şi gazelor, ”acreditări” care i-au fost de folos în obţinerea unei vize pentru vizita sa în Marea Britanie în 2006. Şi despre care soţia sa, rămasă la Hamburg, n-a avut habar, după cum au aflat poliţiştii britanici de la aceasta. Kovtun s-a lăudat, după cum a declarat anchetatorilor o cunoştinţă a sa, în aceste împrejurări ale plecării în Marea Britanie, că poartă cu sine ”o otravă foarte scumpă”. Într-adevăr, aşa au stat lucrurile: pe 9 decembrie 2006, poliţia germană raporta că a găsit radiaţii în apartamentul din Hamburg (Altona-Ottensen) al fostei sale soţii, unde Kovtun a dormit pe o canapea, pe care s-au găsit urmele de poloniu radioactiv, identificate de asemenea şi în maşina cu care acesta s-a deplasat la aeroport, pentru a zbura la Londra, pentru întîlnirea cu Litvinenko, cît şi în avioanele cu care el a călătorit la Londra. Căci el s-a întîlnit de mai multe ori cu Saşa, începînd de la mijlocul lunii octombrie - dar probabil n-a găsit momentul oportun, pentru a-i strecura otrava: mai era nevoie de încă o persoană, spre a-i distrage atenţia. Iar acesta nu putea fi decît ceălălalt personaj implicat în operaţiune, prietenul său Andrei Lugovoi.

Andrei Lugovoi s-a născut în Baku, Azerbaidjan în 1966. Prietenul lui Dmitry Kovtun a devenit şi el odată cu acesta, la finele anilor '80, agent KGB. Lugovoi a ajuns, după prăbuşirea URSS-ului, însărcinat cu asigurarea securităţii personale pentru oficialii de rang înalt şi, în cele din urmă, şi-a făcut propria firmă de securitate privată, care avea un avantajos contract cu televiziunea de stat rusă ORT. Ambii, atît kovtun, cît şi Lugovoi, îl cunoşteau pe Litvinenko de un deceniu, cît fuseseră colegi în FSB (n-au făcut aceeaş ”şcoală” a KGB-ului, pentru că Saşa provenea din serviciul secret al Flotei din Marea Neagră). La fel ca în cazul lui Kovtun, şi în cel al lui Lugovoi s-au găsit urme de polnoniu radioactiv peste tot pe unde acesta a stat, în hoteluri, săli de mese şi avioane folosite de el în 2006, cînd s-a dus să-l întîlnească pe Litvinenko.

Atît Lugovoi, cît şi Kovtun, după cum s-a aflat ulterior, au fost trataţi la Moscova, în decembrie 2006, pentru contaminare cu radiaţii. Ambii au negat acuzaţiile, după ce ancheta publică britanică i-a indicat drept principalii suspecţi. Iniţial, Kovtun s-a arătat dispus să ”colaboreze” cu anchetatorii, dar a revenit ulterior, afirmînd că ”nu a obţinut permisiunea autorităţilor ruse de a depune mărturie”. După ce raportul judecătorului Owen din Regatul Unit a fost publicat, Kovtun a declarat la Interfax: „Nu sînt implicat în moartea lui Litvinenko. În ceea ce priveşte rezultatul anchetei publice care a fost publicată la Londra, Robert Owen nu ar fi putut ajunge la alte concluzii, pe baza acelor probe contrafăcute”. La fel, Lugovoi a spus că acuzaţiile împotriva lui sunt ”absurde”. în ianuarie 2017, Biroul Trezorierie Statelor Unite le-a îngheţat activele şi conturile celor doi, recunoscînt astfel sentinţa judecătorului Owen din Marea Britanie.

După moartea lui Litvinenko, Partidul Liberal Democrat ultra-naţionalist din Rusia al lui Jirinovski l-a invitat pe Andrei Lugovoi pe lista de candidaţi din 2007, pentru Duma de Stat. Pe lîngă imunitatea parlamentară, în martie 2015, preşedintele Vladimir Putin l-a decorat pe Lugovoi pentru ”servicii aduse patriei”, fără a se spune care sînt acestea. Kovtun a murit azi, 4 iunie, de covid într-un spital din Moscova: poate că sistemul său imunitar, atins cu ani în urmă de poloniu - 210, n-a putut face faţă infecţiei cu Covid. Sau poate că, la fel de probabil, nicio imunitate, nici măcar cea parlamentară, nu rezistă în faţa pedepsei hărăzite de Dumnezeu.

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici