Alternativa mai ieftină la Ozempic: pastila care ar putea deschide o nouă eră în tratamentul obezității

Acum, un nou medicament dezvoltat de compania farmaceutică Lilly ar putea duce această linie de terapii cu un pas mai departe, oferind pacienților posibilitatea de a administra tratamentul pe cale orală. Cu alte cuvinte, aceștia ar putea lua o pastilă în loc de injecții cu Ozempic.

Rezultatele celui mai recent studiu clinic de fază 3 pentru orforglipron, așa cum se numește acest compus, arată că eficacitatea sa este comparabilă cu cea a omologilor injectabili; totuși, există câteva diferențe cheie, scrie 20minutos.

Ce sunt agoniștii GLP-1 și ce fac în organism?

Orforglipronul, alături de alte substanțe active precum semaglutida (Ozempic) sau liraglutida (Saxenda), face parte din familia de medicamente cunoscute sub numele de agoniști ai hormonului GLP-1 (peptid asemănător glucagonului de tip 1). Toți funcționează într-un mod similar: potrivit specialistei M. Regina Castro, într-un articol publicat de prestigioasa clinică Mayo (SUA), aceștia imită funcția hormonului și stimulează organismul să producă mai multă insulină atunci când nivelul glicemiei crește după o masă.

Pe termen scurt, este ușor de înțeles de ce acest lucru este util în diabetul de tip 2, o afecțiune în care organismul nu produce suficientă insulină pentru a regla corect nivelul glicemiei. Însă ulterior s-a descoperit că beneficiile nu se limitează doar la această patologie.

Chiar dacă nu știm exact mecanismul, agoniștii GLP-1 ajută și la controlul apetitului, fiind utilizați tot mai mult în tratamentul obezității sau supraponderalității. Se crede că acest efect se datorează încetinirii golirii stomacului, ceea ce prelungește senzația de sațietate.

În prezent, în multe țări, acest tip de tratament este aprobat de autoritățile de reglementare, cu mențiunea că trebuie întotdeauna asociat cu schimbări în alimentație și stil de viață.

De asemenea, există dovezi că aceste terapii pot reduce riscul unor boli cardiovasculare importante, precum insuficiența cardiacă, accidentul vascular cerebral sau chiar unele afecțiuni renale. Toate acestea sunt strâns legate de diabet și obezitate, astfel încât ameliorarea pare a fi o consecință directă a tratamentului.

Un nou pas în medicamentele pentru slăbit

Concret, potrivit portalului medical Medscape, șeful departamentului de diabetologie și director al Centrului de Diabet și Sănătate din Germania de Vest, Stephan Martin, a declarat pentru Centrul Științific Media că „agonistul receptorului GLP-1 oral orforglipron duce la o scădere în greutate de peste 10% comparativ cu placebo. Această reducere este doar puțin mai mică decât cea obținută cu semaglutida, care trebuie injectată săptămânal. În plus, nu există diferențe semnificative în ceea ce privește efectele secundare”.

Afirmația se bazează pe rezultatele studiului ATTAIN-1, publicate în The New England Journal of Medicine, care a inclus 3.127 de adulți cu obezitate (IMC ≥ 30) și supraponderalitate (IMC ≥ 27) cu cel puțin o comorbiditate asociată.

Participanții au fost repartizați aleatoriu pentru a primi doze de 6, 12 sau 36 mg de orforglipron ori un placebo. Toți au primit și sfaturi despre alimentație sănătoasă și exerciții regulate.

Rezultate comparabile cu injecțiile

După 72 de săptămâni, pacienții tratați cu 36 mg orforglipron au pierdut în medie 12,4% din greutatea corporală (aproximativ 12,4 kg), comparativ cu doar 0,9% (circa 1 kg) în grupul placebo. În doza maximă, 59,6% dintre pacienți au pierdut cel puțin 10% din greutate, iar 39,6% cel puțin 15%.

S-au înregistrat și îmbunătățiri ale markerilor de risc cardiovascular: scăderea colesterolului non-HDL, a trigliceridelor, a tensiunii arteriale sistolice, precum și reducerea cu până la 47,7% a proteinei C reactive (marker inflamator).

Aceste rezultate sunt doar ușor mai mici decât cele obținute în studiul de fază 3 OASIS 1, desfășurat de Novo Nordisk pentru semaglutida orală de 50 mg, care a arătat o reducere de 15,1% a greutății corporale.

Profilul de siguranță al orforglipronului a fost similar cu cel al altor agoniști GLP-1. Cele mai frecvente efecte secundare au fost gastrointestinale (diaree, vărsături, constipație). Rata de abandon a tratamentului a depins de doză (până la 24,4% în grupul cu doza cea mai mare), dar a fost în orice caz mai mică decât în grupul placebo (29,9%).

Motive de prudență

Totuși, experții atrag atenția că este nevoie de prudență. De exemplu, dr. Stefan Kabisch, cercetător la departamentul de Endocrinologie și Medicină Metabolică al campusului Benjamin Franklin de la Charité-Universitätsmedizin din Berlin și la Centrul German de Cercetare în Diabet, a afirmat că rezultatele sunt notabile, dar nu transformatoare.

El a subliniat și că trecerea la un tratament oral ar putea elimina bariera psihologică a injecțiilor pentru mulți pacienți, ceea ce ar face terapia mai atractivă. Însă acest lucru implică și riscuri: „Persoanele cu un IMC doar ușor crescut, care nu necesită tratament (mai ales vârstnicii), ar putea fi tentate să slăbească fără beneficii metabolice sau de longevitate”.

Mai mult, Kabisch avertizează asupra unei posibile schimbări de priorități: „Terapia nutrițională are o eficiență cauzală, nu doar o ameliorare simptomatică”, spune el. „Aceasta ar putea pierde din importanță în percepția pacienților și medicilor”.

Un alt factor decisiv va fi prețul orforglipronului. Lilly a anunțat deja că intenționează să trimită documentația către agențiile de reglementare la nivel mondial până la sfârșitul acestui an.