De ce Trump amenință mereu Iranul cu atacuri devastatoare, ca apoi să renunțe

Președintele american Donald Trump pare să repete, pentru a patra oară în cinci luni de război, același tipar: amenințări dure la adresa Iranului, urmate de o retragere de ultim moment, relatează AP.

Ultimatumul care se topește-n noapte

Totul a început vineri, când Trump, înconjurat de membrii cabinetului său, a declarat că „își pierde încrederea” în negocierile cu Iranul și a avertizat că armata americană va lovi dur regimul de la Teheran.

Câteva ore mai târziu, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a întărit tonul amenințător, sugerând că Iranul va continua să „plătească” până când va accepta condițiile lui Trump.

Doar că, sâmbătă seara târziu, președintele a anunțat pe rețelele sale sociale că apar semne de progres în negocieri și că suspendă, deocamdată, un plan de lovituri masive.

A doua zi, Trump a explicat că decizia a fost influențată atât de oficiali iranieni neidentificați, cât și de aliați din Golf – Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite – care i-ar fi cerut să mai acorde timp diplomației.

Luni dimineața, tonul s-a schimbat din nou: după ce ministerul iranian de Externe a anunțat că Teheranul nu poartă în prezent negocieri cu Washingtonul, Trump a acuzat, pe platforma sa Truth Social, că liderii iranieni sunt „incredibil de duplicitari”.

Un tipar care se repetă de luni de zile

Criticii văd în acest du-te-vino un fel de „buton de resetare” pe care Trump îl apasă ori de câte ori conflictul, început pe 28 februarie, pare să scape de sub control.

Senatorul democrat Mark Kelly a descris abordarea președintelui drept imprevizibilă, sugerând că acesta ar vrea să readucă situația la stadiul din februarie.

Episodul actual nu este singular.

În aprilie, SUA și Iranul au convenit un armistițiu de două săptămâni cu doar câteva ore înainte de expirarea unui ultimatum prin care Trump amenința să distrugă poduri și centrale electrice iraniene.

În mai, președintele a renunțat la un atac major invocând negocieri „serioase”, iar în iunie a amenințat că va prelua controlul asupra insulei Kharg și al piețelor iraniene de petrol și gaze, doar pentru a anula planul după ce a susținut că negocierile au avansat.

Rolul aliaților din Golf

Trump a sugerat că prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman a jucat un rol esențial în decizia sa recentă de a opri escaladarea.

Cei doi au vorbit telefonic sâmbătă, iar prințul i-ar fi transmis președintelui american că o nouă campanie de bombardamente ar putea afecta grav economia globală, mai ales dacă Iranul ar riposta lovind aliați americani din regiune.

Potrivit unei surse familiarizate cu discuția, oficialii saudiți au subliniat că regatul se poate apăra singur în fața unor eventuale atacuri iraniene, la fel ca și Qatarul și Emiratele, însă Kuweitul ar rămâne mai vulnerabil în fața milițiilor susținute de Iran din Irak.

Presiune politică internă, în plin an electoral

Deși Trump insistă că alegerile de la mijlocul mandatului, programate în noiembrie, nu îi influențează deciziile privind Iranul, subiectul preocupă tot mai mult tabăra republicană.

Un sondaj recent realizat de Associated Press-NORC arată că aproximativ două treimi dintre americani consideră că războiul nu a meritat efortul – o opinie împărtășită de majoritatea democraților și independenților, dar și de circa 37% dintre republicani.

Chiar și unul dintre cei mai vocali aliați ai lui Trump din Congres, senatorul John Kennedy din Louisiana, a sugerat că administrația ar trebui să își tempereze abordarea.

Deși a recunoscut devastarea provocată deja armatei iraniene, Kennedy a avertizat că o nouă escaladare ar putea duce la creșterea prețurilor la energie și la inflație suplimentară pentru americani.

În opinia sa, sancțiunile mai dure și țintirea programului nuclear iranian ar fi, pentru moment, o strategie mai eficientă decât o nouă rundă de lovituri militare.