Europa în stradă. The Guardian: nemulțumirea oamenilor pune la încercare supraviețuirea UE
Avertismentul vine de la politologa olandeză Catherine De Vries, într-o analiză publicată luni de The Guardian.
Numai sâmbătă, sute de mii de francezi au ieșit în stradă, iar autoritățile au anunțat în jur de o mie de rețineri, după ciocniri cu gaze lacrimogene și artificii la Paris. În Italia, sindicatele au convocat grevă generală pe 30 octombrie, sub sloganul „Jos armele, sus salariile”.
Ce îi scoate pe oameni în stradă
De la Paris la Milano și Madrid, protestatarii au în comun aceeași neliniște față de viitor și aceeași furie: guvernele nu le dau ce așteaptă de la ele. Lista e lungă: locuințe de nepermis, salarii care stagnează, un cost al vieții care urcă fără oprire și școli care nu mai funcționează.
Consecințele politice se văd deja. Spania votează pe 29 noiembrie, în alegeri anticipate convocate de Pedro Sánchez după ce PP, Vox și Junts au respins în Parlament decretele sale privind locuințele. Protestele luaseră amploare după evacuarea unei femei de 87 de ani din Madrid. Franța își alege președintele în aprilie, iar Polonia, Italia și mai multe state mici merg la vot până la finalul lui 2027.
„Dacă UE n-ar exista, ar trebui inventată”
„Dacă UE n-ar exista, europenii ar avea toate motivele s-o inventeze”, scrie De Vries. Cele 27 de state formează împreună o piață de 450 de milioane de oameni și o economie de aproape 19.000 de miliarde de euro, a treia din lume după SUA și China. Germania, cea mai mare, are 84 de milioane de locuitori și o economie de circa șase ori mai mică decât cea americană. Douăzeci dintre statele membre au sub 12 milioane de locuitori, mai puțin de jumătate din populația Shanghaiului.
Uniunea a mai fost dată drept pe moarte după Brexit, pandemie sau criza energiei și a supraviețuit de fiecare dată. Tocmai deciziile lente și compromisurile chinuite, pe care eurosceptici le detestă, o fac greu de capturat de o singură forță politică. Miza, spune autoarea, este „suveranitatea efectivă”: puterea de a influența energia, comerțul, migrația sau apărarea, lucruri pe care niciun stat nu le controlează singur.
Bugetul de 2.000 de miliarde și umbra lui Le Pen
Testul imediat este bugetul UE pentru 2028-2034, de aproape 2.000 de miliarde de euro. Toată lumea vrea mai multă securitate și competitivitate, dar nimeni nu se înțelege cine plătește: Franța cere noi taxe la nivel european, alte state se opun. La summitul din 15-16 octombrie, Emmanuel Macron le-a cerut liderilor un acord până la Crăciun, avertizând că din ianuarie nu va mai exista spațiu politic. Cancelarul german Friedrich Merz a recunoscut că pozițiile sunt încă foarte departe.
Marine Le Pen nu mai vorbește despre ieșirea din euro sau despre un referendum după modelul Brexit. Programul ei ar slăbi însă Uniunea din interior, transformând-o într-o „Europă a națiunilor”. Lidera extremei drepte a promis că va reduce contribuția Franței la bugetul comunitar și le-a cerut liderilor UE să nu încheie niciun acord înainte de alegerile franceze.
Calendarul e încărcat: greva generală din Italia pe 30 octombrie, un summit extraordinar dedicat bugetului la sfârșitul lui noiembrie, alegerile din Spania pe 29 noiembrie și summitul decisiv din decembrie.
Pentru De Vries, nemulțumirea publică nu poate fi pur și simplu negociată la Bruxelles. Francezii, italienii și spaniolii vor servicii publice care funcționează, locuințe accesibile, securitate economică și sentimentul că își controlează viitorul.