Europa riscă să aleagă militarismul în detrimentul securității sociale și de mediu, avertizează economiștii
Potrivit analizelor realizate înaintea întâlnirii liderilor celor 32 de state membre NATO, accentul pus pe creșterea bugetelor pentru apărare ar putea compromite investițiile esențiale în combaterea schimbărilor climatice și în programele sociale subfinanțate cronic, scrie The Guardian.
Secretarul general NATO, Mark Rutte, și Statele Unite — membrul dominant al alianței — susțin propunerea de majorare a țintei de cheltuieli militare de la 2% la 5% din PIB. Din această sumă, 3,5% ar urma să fie alocați pentru apărare clasică (tancuri, bombe, armament greu), iar 1,5% pentru amenințări emergente, precum atacurile cibernetice și mobilitatea militară.
Totuși, critici precum Sebastian Mang, expert al New Economics Foundation (NEF), susțin că creșterea cheltuielilor militare în Europa reflectă o alegere politică, nu economică. „Dacă se pot mobiliza sume uriașe pentru apărare, atunci refuzul de a finanța tranziția verde și serviciile publice este o decizie politică clară”, afirmă acesta.
Un raport NEF estimează că atingerea țintei de 5% din PIB ar necesita o creștere anuală de 613 miliarde de euro doar din partea statelor membre UE. În comparație, deficitul anual pentru atingerea obiectivelor climatice și sociale ale Uniunii Europene este estimat între 375 și 526 miliarde de euro.
În plus, Common Wealth a arătat că în Regatul Unit, o alocare de 3,5% din PIB pentru armată ar costa 32 de miliarde de lire sterline anual — echivalentul costului întregului ciclu de viață al 620 TWh de energie eoliană onshore, aproape 88% din consumul preconizat al țării în 2050.
Organizațiile de cercetare avertizează și asupra impactului climatic al militarizării. Doar creșterile planificate ale bugetelor de apărare în Europa ar putea adăuga aproape 200 milioane de tone de emisii de gaze cu efect de seră anual.
În timp ce liderii NATO, precum Donald Trump și Mark Rutte, invocă amenințarea Rusiei pentru a justifica aceste creșteri, NEF avertizează că „această direcție subminează reziliența socială” și riscă să alimenteze inegalitatea și neîncrederea în instituțiile democratice.