Haosul din politica externă a UE determină apeluri la o reformă radicală a diplomației

Incapacitatea UE de a lua decizii unificate – cum ar fi deblocarea unui împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Kiev, impunerea de sancțiuni asupra coloniștilor violenți din Cisiordania și implementarea de măsuri împotriva Rusiei – expune o paralizie sistemică, au declarat pentru POLITICO nouă diplomați, oficiali, parlamentari și experți ai UE.

Miza depășește procesul intern: pe fondul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu, al războiului Rusiei în Ucraina și al tensiunilor din relațiile transatlantice, diplomații afirmă că UE riscă să se marginalizeze într-un moment în care deciziile geopolitice se iau mai repede decât poate face față sistemul său.

Frustrarea față de impasul creat se manifestă în mod deschis, un grup tot mai mare de țări, condus de Germania și Suedia, făcând presiuni pentru a limita sever – sau a elimina complet – drepturile de veto naționale care permit unei singure capitale să blocheze acțiunile.

„Ar trebui să abolim principiul unanimității în UE în politica externă și de securitate înainte de sfârșitul actualei perioade legislative, pentru a fi mai capabili să acționăm la nivel internațional și pentru a deveni cu adevărat maturi”, a declarat sâmbătă ministrul german de externe, Johann Wadephul, potrivit grupului german Funke.

Probleme serioase „în modul în care luăm decizii”

Luna trecută, premierul suedez Ulf Kristersson a declarat că discuțiile privind utilizarea votului cu majoritate calificată pentru luarea deciziilor de politică externă vor „reapărea” în rândul liderilor.

Această presiune survine în contextul în care Ungaria — la mai puțin de o săptămână de alegerile din 12 aprilie — a blocat în repetate rânduri decizii majore, inclusiv împrumutul de 90 de miliarde de euro acordat Kievului, sporind îngrijorările din alte capitale că rezultatele politicii externe a UE pot fi ținute ostatice de politica internă. Chiar dacă premierul Viktor Orbán ar pierde puterea, diplomații avertizează că problema de fond ar rămâne, unanimitatea permițând oricărui guvern să preia același rol de blocare.

„Există probleme serioase în modul în care luăm decizii”, a declarat pentru POLITICO deputatul socialist spaniol Nacho Sánchez Amor, membru al Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European. „În fiecare lună apare o nouă problemă care evidențiază această tendință. Trebuie să reacționăm”.

Un alt grup – care include Franța, Belgia și țările membre mai mici, care se tem să nu fie călcate în picioare – se opune cu fermitate pentru a apăra dreptul de veto, argumentând că acesta este esențial pentru interesul lor național.

„Un dezastru total”

„Lansarea unei dezbateri acum cu privire la regulile de unanimitate europene ar fi, cred, cea mai scurtă cale de a o pune într-o situație cu adevărat dificilă”, a declarat premierul belgian Bart De Wever reporterilor la Bruxelles luna trecută.

Un punct de vedere se bucură de un consens aproape universal în capitalele europene: sistemul nu funcționează.

„Uitați-vă la sancțiunile împotriva coloniștilor din Cisiordania – este un dezastru total”, a spus un înalt oficial al UE cu cunoștințe în materie, referindu-se la planurile larg susținute de a impune sancțiuni împotriva coloniștilor israelieni extremiști, dar blocate de Ungaria. „Avem 26 de țări din 27 care susțin inițiativa, chiar și Germania este în favoarea ei, dar nu putem face nimic din cauza uneia singure”.

Luptele pentru teritoriu sunt un simptom, nu o cauză

Tensiunile instituționale recente au accentuat sentimentul de derivă. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și șefa diplomației UE, Kaja Kallas, s-au ciocnit cu privire la cine ar trebui să preia conducerea în politica externă, în timp ce ministrul francez de externe, Jean-Noël Barrot, a avertizat-o pe șefa Comisiei să respecte limitele rolului său în timpul unei reuniuni a ambasadorilor UE luna trecută.

Însă diplomații și oficialii spun că astfel de lupte pentru teritoriu sunt un simptom, nu o cauză.

„Toată lumea înțelege că Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) nu funcționează așa cum ar trebui”, a declarat un al doilea diplomat al UE dintr-o țară care dorește să păstreze dreptul de veto. „În prezent are loc o dezbatere, deoarece toată lumea este de acord că sistemul nu este optim… dar politica externă rămâne o competență națională și nu ar trebui să trecem la votul cu majoritate calificată”.

În culise, discuțiile sunt deja în curs. „Schimburi informale, la nivel înalt” au loc între marile țări membre, care explorează posibile soluții, inclusiv acordarea unei importanțe mai mari politicii externe în cadrul reuniunilor Coreper la nivel de ambasadori și reformarea SEAE pentru a îmbunătăți procesul decizional, a spus diplomatul.

Dar „încă nu avem răspunsurile”, a recunoscut diplomatul.

Pentru mulți, adevărata problemă este unanimitatea

Un al treilea diplomat de rang înalt al UE a menționat un episod revelator din 2022, când ministrul de externe al Ungariei, Péter Szijjártó, a participat la reuniunile Consiliului Energiei al UE, unde deciziile pot fi luate cu majoritate calificată.

„Se purta ca Szijjártó… atacând în toate direcțiile”, a spus diplomatul. Dar, spre deosebire de politica externă, Budapesta putea fi pusă în minoritate. „Era șocat. Credea că se află încă în cadrul FAC”, Consiliul Afacerilor Externe, a adăugat diplomatul. „În septembrie [când s-au reluat reuniunile Consiliului Energiei], a devenit brusc «domnul ministru simpatic și amabil»”.

În timp ce Emmanuel Macron și Friedrich Merz sunt încă în dezacord pe această temă, grupurile de reflecție și partidele politice se mobilizează pentru a orienta dezbaterea.

Partidul Popular European (de centru-dreapta) a prezentat propuneri de remodelare a arhitecturii politicii externe a UE, solicitând în manifestul său pentru 2024 înlocuirea șefului politicii externe a UE cu un „ministru de externe al UE, în calitate de vicepreședinte al Comisiei Europene” și înființarea unui Consiliu de Securitate care să includă și parteneri precum Marea Britanie, Norvegia și Islanda.

Integrarea SEAE în Comisie

Stefan Lehne, cercetător principal la Carnegie Endowment, a pledat pentru schimbări structurale similare, inclusiv reintegrarea SEAE în Comisie și crearea unui Consiliu de Securitate European pentru a răspunde mai rapid la amenințările emergente, inclusiv dronele și rachetele din Iran.

„Faptul că structurile noastre de politică externă sunt disfuncționale este înțeles de mulți oameni”, a declarat Lehne pentru POLITICO. „Provocările de politică externă și de securitate sunt total diferite de ceea ce erau înainte. Și să nu existe nicio inovație în acest domeniu este cel puțin ciudat.”

Ideea integrării SEAE în Comisie are o oarecare susținere, „mai ales în cabinetul președintelui Comisiei”, a adăugat el.

Nu toată lumea este convinsă

„Cred că Comisiei i-ar plăcea foarte mult asta”, a spus un al patrulea diplomat al UE referitor la integrarea SEAE în executivul UE, în timp ce un înalt funcționar al SEAE a respins ideea mai direct: „Ei bine, oamenii scriu articole – este dreptul lor.”

Pentru Sánchez Amor, problema ține mai puțin de structuri și mai mult de voința politică.

„Ar trebui să profităm de faptul că există atât de multe probleme în procesul decizional pentru a ne gândi serios la asta: Să adunăm Consiliul, Parlamentul, Comisia și Înaltul Reprezentant pentru a discuta despre acest lucru”, a spus el, avertizând totodată împotriva modificării tratatului.

Alții susțin că diagnosticul este mai simplu.

„Problema de bază nu s-a schimbat, problema de bază a politicii externe este unanimitatea”, a spus al treilea diplomat de rang înalt al UE. „Poți crea 1.000 de instituții. Atâta timp cât ai unanimitate, nu va funcționa niciodată corespunzător”.