Keir Starmer, trădat de propriul partid. Ore decisive în Marea Britanie

Două membre importante ale guvernului Yvette Cooper, ministrul de Externe, și Shabana Mahmood, ministrul de Interne, i-ar fi transmis premierului că ar trebui să coordoneze o plecare controlată, după o serie de înfrângeri electorale severe care au amplificat nemulțumirile din interiorul partidului.

Starmer a respins însă presiunile și a declarat că nu intenționează să demisioneze. Într-un discurs susținut luni, el a avertizat că alegerea unui nou lider ar arunca țara în „haos” și a spus că electoratul „nu ar ierta niciodată” Partidul Laburist pentru repetarea instabilității politice asociate ultimilor ani de guvernare conservatoare.

„Știu că oamenii sunt frustrați de starea Marii Britanii, frustrați de politică, iar unii sunt frustrați de mine. Știu că am contestatari și știu că trebuie să le dovedesc că se înșală. Și o voi face”, a spus Starmer.

În interiorul guvernului, pozițiile sunt împărțite. Unii miniștri ar susține o tranziție „responsabilă, demnă și ordonată”, în timp ce alții îl îndeamnă pe premier să reziste. Un aliat al lui Starmer a cerut calm, avertizând că înlăturarea liderului la doar 20 de luni după venirea la putere ar afecta imaginea Laburiștilor ca partid capabil să guverneze stabil.

70 de parlamentari laburiști îi cer să plece

Presiunea vine însă și din partea deputaților de rând. În sistemul britanic, aceștia sunt numiți adesea backbenchers – parlamentari care nu dețin funcții guvernamentale și care stau, simbolic, pe băncile din spate ale Camerei Comunelor. Cei peste 70 de deputați care cer plecarea lui Starmer reprezintă aproximativ un sfert din grupul parlamentar laburist fără funcții executive.

Mai mulți parlamentari au invocat nepopularitatea personală a premierului și impactul acesteia asupra rezultatelor electorale locale. Unii au susținut că alegătorii le-au transmis direct că problemele naționale și conducerea partidului i-au determinat să nu mai voteze Labour.

Criza a fost amplificată și de demisiile unor membri juniori ai echipei guvernamentale. Patru secretari parlamentari privați – funcții de sprijin politic pentru miniștri, cunoscute în Marea Britanie ca PPS – au renunțat la posturi și au cerut public schimbarea liderului.

Posibilii succesori ar prelua și funcția de premier

În Marea Britanie premierul este, de regulă, liderul partidului care are majoritatea în Camera Comunelor. Dacă partidul de guvernământ își schimbă liderul, țara poate avea un nou prim-ministru fără organizarea imediată a unor alegeri parlamentare anticipate, așa cum s-a întâmplat în trecut și în Partidul Conservator.

În culise se discută deja despre posibili succesori. Printre numele vehiculate se află Wes Streeting, ministrul Sănătății, Andy Burnham, primarul regiunii Greater Manchester, Angela Rayner și Ed Miliband. Susținători ai lui Streeting și Burnham au publicat apeluri pentru o tranziție rapidă, deși apropiații ministrului Sănătății susțin că acesta nu intenționează, cel puțin deocamdată, să declanșeze o confruntare direct, relatează The Guardian.

Un rol important ar putea reveni și conducerii interne a Partidului Laburist, care ar trebui să decidă în ce condiții ar putea candida unele figuri din afara Parlamentului. Andy Burnham, de exemplu, ar avea nevoie să revină mai întâi în Camera Comunelor pentru a putea deveni lider de partid și, implicit, prim-ministru.

Pe fondul disputei interne, o parte dintre deputați avertizează că schimbarea premierului ar putea avantaja partidul Reform UK, condus de Nigel Farage. Reform UK este o formațiune populistă de dreapta, moștenitoare a curentului pro-Brexit, care a crescut în sondaje pe fondul nemulțumirii față de partidele tradiționale.

Pentru Starmer, următoarele ore ar putea fi decisive. Mai mulți membri ai cabinetului se așteaptă ca premierul să ia o decizie înaintea următoarei ședințe de guvern, în condițiile în care apelurile pentru plecarea sa continuă să se înmulțească.